În sfârşit mi s-a terminat programul de lucru aşa că mă pot duce acasă. Pe drumul spre casă am avut parte de cel puţin trei ambuteiaje. Nu mă miră acest lucru pentru că trăiesc într-un oraş mare şi aglomerat. Dar până la o limită. Când am observat că drumul serviciu-casă l-am parcurs într-un timp dublu faţă de obicei eram cu adevărat nervos.
"Am ajuns acasă şi mă pot linişti!" - îmi spun în timp ce deschid televizorul în speranţa că voi da peste vreo ştire care să mă amuze. Primul post de televiziune transmitea o ştire despre un accident rutier. Schimb postul şi dau peste o altă ştire în genul celei precedente. Se pare că am uitat că este ora la care majoritatea posturilor de televiziune transmit ştiri negative. Totuşi, nu-mi pierd speranţa şi schimb postul de televiziune în speranţa că voi da peste o ştire care să mă ajute să mă liniştesc. Prezentatoarea de ştiri de la al treilea post tocmai prezenta informaţii despre diferite ambuteiaje apărute pe străzile oraşului în care trăiesc. Spunea ceva de oameni echipaţi cu aparate de fotografiat şi camere de filmat ce alergau pe străzile oraşului în încercarea de a imortaliza o maşină.
"Despre ce vorbeşte femeia asta?" - mă întreb, încercând să fiu cât mai atent la imaginile difuzate. Urmăream, cu real interes, această ştire în care se relata despre o urmărire "ca-n filme", în care trei sau patru maşini de poliţie goneau în urma unei maşini Toyota Yaris, ceea ce a cauzat diverse ambuteiaje în oraş. Când, în sfârşit, această maşină a fost oprită de poliţişti, şoferul din maşina Yaris a fost luat la întrebări, atât de poliţişti cât şi de reporterii prezenţi la această acțiune.
"De ce nu aţi oprit la semnalele poliţistilor? Nu aţi auzit semnalele sonore sau ce s-a întâmplat?" - întreabă reportera postului de televiziune la care tocmai mă uitam.
"Şi totuşi, de ce v-a urmărit Poliţia şi de ce nu aţi oprit la semnalele poliţiştilor? Dar mai ales ce legătură are acest concurs cu faptul că v-a urmărit Poliţia?" - tot insista reportera, sperând să obţină răspuns la întrebările ei.
"După cum încercam să vă spun, acest nou concurs de la Toyota România constă în fotografierea sau filmarea noului model Yaris, oriunde poate fi prins. Asta înseamnă şi în locuri publice, lângă personalităţi sau clădiri celebre. Şi cum mie îmi place să conduc, mi-am spus că nu ar strica să particip la acest concurs aşa că, fiind înarmat cu aparatul foto, am pornit în goană după noul Yaris. Unde puteam să-l găsesc cel mai uşor decît la reprezentanţa Toyota din oraşul nostru? Aşa că m-am dus la reprezentanţă şi, după ce am făcut câteva fotografii cu mine lângă şi în interiorul acestui model, vine dealerul şi mă întreabă dacă doresc să fac o tură cu acest model. Am crezut că mi-a pus Dumnezeu mâna în cap! Cum să nu vreau aşa ceva? Bineînţeles că am urcat în maşină şi i-am promis dealerului că mă voi întoarce după o plimbare de o oră la bordul ei. Credeţi-mă că abia aşteptam să fac o călătorie prin oraş la volanul acestei maşini. După primii 10 kilometri parcurşi prin oraş deja mă visam într-o excursie, doar eu cu acest Yaris. Eram sigur că, la volanul acestui Yaris, voi fi fericit oriunde voi merge. Vedeţi dumneavoastră, eu am împrumutat această maşină pentru un drive test de maxim o oră, dar plăcerea de a conduce această maşină a fost atât de intensă încât am uitat total de acea oră. Eram foarte fericit că pot conduce acest auto. Eram atât de fericit încât am uitat de tot ceea ce mă înconjoară, până când m-a oprit Poliţia după 5 ore de condus continuu. Acum vor să mă aresteze pentru furtul acestei maşini. Cum să le explic lor că plăcerea de a conduce acest model a fost atât de mare încât am uitat că trebuie să o înapoiez. Ei nu sunt capabili de asemenea simţăminte. Pentru ei orice maşină este o simplă maşină." - încerca să se justifice presupusul hoţ.
"Mai devreme spuneaţi ceva despre un concurs iniţiat de Toyota România. În ce constă acest concurs?" - întrebă reportera ahtiată după ştiri, ce spera să crească ratingul postului de televiziune la care lucra.
"Păi, toţi cei ce doresc să intre în acest concurs trebuie, după cum spuneam mai devreme, să fotografieze sau să filmeze acest model după care să posteze aceste poze sau filmuleţe în contul propriu de pe siteul toyotamea.ro, până în data de 10 noiembrie 2014. Trebuie ca din aceste materiale să reiasă că cei ce le-au realizat sunt foarte fericiţi de descoperirea noului model Yaris. Dacă nu mă oprea Poliţia acum, aveam de gând să mă plimb prin oraş cu acest model pentru a fi văzut şi fotografiat cât mai mult ca foarte multă lume să obţină fotografii şi filmuleţe cu mine şi acest model. Îmi doream, ca din aceste materiale, să reieasă că sunt Genial în oraş şi în afara lui. Prin această escapadă am dorit să anunţ că a sosit Yaris în oraşul tău, şi al meu, şi al lui. Pentru că în acest concurs departajarea punctelor se face diferit, în funcţie de următoarele acţiuni: 5 puncte se acordă participantului şi oraşului ce-l reprezintă pentru minim o poză încărcată, participantul şi oraşul primesc 10 puncte pentru un video, dacă vă invitaţi prietenii, prin e-amil, veţi mai primi 1 punct, iar pentru fiecare prieten înscris în concurs veţi primi încă 10 puncte şi o şansă în plus la extragerea la sorţi, indiferent de numărul de prieteni înscrişi. Pentru a avea şanse de a te număra printre cei trei câştigători ai acestei etape trebuie să ai minim 6 puncte şi să concurezi la categoria <Bucureşti> sau <alte oraşe> de unde se vor alege doi câştigători, iar al treilea va fi selectat de juriul format din angajaţii Toyota ca urmare a alegerii celui mai original video, care sa arate că eşti Genial în oraş, fericit oriunde! Deci, cu cât mai mulţi prieteni înscrişi cu atât mai multe puncte veţi primi." - spuse şoferul înainte de a fi urcat în duba Poliţiei.
"Colegu', nu-l mai filma pe el, ci filmează-mă pe mine lângă noul Toyota Yaris penturu că vreau să particip şi eu la concurs." - spuse reportera către colegul ei cameramanul, în timp ce se sprijini de Yaris.
"Interesant concurs! Cred că mă voi înscrie şi eu." - îmi spun în timp ce caut aparatul foto.
"Unde ai pus aparatul foto?", "Unde este camera video?", "Vreau să mă duc în Valenciennes!" - auzeam din apartamentele vecinilor. După ce îmi găsesc aparatul foto, ies din apartament şi acolo mă întânesc cu toţi vecinii de palier, fiecare având în mâini camere de fotografiat care mai de care, de la vechile modele cu film până la ultimele DSLR-uri, Mare parte dintre ei aveau şi camerele video agăţate de gât. Realizând că toţi au de gând să plece în goana după noul Yaris alerg pe scări pentru a ieşi din bloc, ştiind că liftul va fi blocat de cei de la etajele superioare şi inferioare. Nici pe scări nu am avut mai mult noroc pentru că nu am fost singurul care a avut această strălucită idee.
Cu chiu, cu vai, reuşesc până la urmă să ies din bloc, dar acolo m-am lovit de puhoaie de oameni ce erau înarmaţi, ca şi mine, cu aparate foto şi camere video. "Câtă frunză, câtă iarbă", de ziceai că au de gând să facă o nouă revoluţie.
"Ce mai freamăt, ce mai zbucium!" (Scrisoarea a III-a - Mihai Eminescu).
"Ce mai freamăt, ce mai zbucium!" (Scrisoarea a III-a - Mihai Eminescu).
Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu