În timp ce-mi beau cafeaua de dimineaţă urmăresc ştirile de la televizor. Îmi place să-mi încep ziua urmărind ştirile. Este unul dintre tabieturile mele, pentru că "Informaţia înseamnă putere!". Acesta este unul dintre principiile după care mă ghidez în viaţă. Tocmai se difuzează o ştire cu un accident rutier. Şoferul a încercat să trimită un mesaj text de pe telefonul mobil nemaifiind atent la drum şi la ceilalţi participanţi la trafic. Fiind atent la scrierea mesajului, şoferul nu a observat pietonul ce încerca să traverseze strada regulamentar. Pietonul a fost accidentat grav, pierzându-şi viaţa în drum spre spital.
"Ce idiot! Cum să faci aşa ceva? Orice şofer, cu mintea la cap, ştie că trebuie să fie atent la drum şi la ceilalţi participanţi la trafic atunci când este la volan. Orice şofer responsabil ştie că o secundă de neatenţie poate duce la accidente şi la pierderi de vieţi omeneşti. Cum pot fi unii şoferi atât de iresponsabili?" - cu astfel de gânduri încercam să mă bucur de cafeaua mea "neagră ca noaptea, tare ca moartea, dar dulce ca iubirea", după cum spune un vechi proverb turcesc. Dar parcă nici cafeaua nu mai are gust după o asemenea ştire aşa că îmi iau haina şi cheile de la maşină şi plec spre serviciu.
"Auzi şi tu! Să omori pe cineva pentru că vrei să răspunzi la un mesaj text pe telefonul mobil? Până acum nu ţi s-a întâmplat să răspunzi la telefon sau la mesaje text pe telefon în timp ce conduceai. Ai grijă să nu răspunzi nici de acum încolo." - îmi spun privindu-mă în oglinda retrovizoare.
Îmi pun telefonul pe scaunul din dreapta, pornesc motorul maşinii cu gândul la conferinţa de presă la care trebuie să ajung şi dau drumul la radio pentru a asculta ultimele ştiri. Tocmai se difuza o ştire despre un experiment organizat de Toyota România prin care s-a dovedit cât de periculos este să scrii mesaje text pe telefonul mobil şi să conduci maşina în acelaşi timp. Abia parcurg un kilometru când telefonul îmi spune: "Şeful ţi-a trimis un mesaj text."
"De obicei nu citesc mesajele când sunt la volan, dar acum este şeful ceea ce înseamnă că este ceva important altfel nu mă deranja. Ar trebui să opresc maşina pentru a citi mesajul, dar mă grăbesc pentru a ajunge la acea conferinţă." - îmi spun în timp ce aduc telefonul lângă volan pentru a citi mesajul, dar şi încercând să fiu atent la drum.
"Conferinţa s-a anulat! Vino la birou! Confirmă primirea acestui mesaj."
"Grozav! Chiar voiam să ajung la acea conferinţă de presă pentru a scăpa de prezenţa şefului la birou. Acum trebuie să-i răspund la acest mesaj text." - îmi spun în timp ce ridic privirea din telefon încercând să fiu atent la drum. O secundă mă uitam la drum, o secundă mă uitam la telefon încercând să-l butonez cum trebuie în încercarea mea de a scrie un mesaj text.
"
Am primit me..."
POC!!!
În acel moment simt o lovitură puternică la cap şi la piept şi apoi nu mai ştiu nimic. Când deschid ochii simt durere în tot trupul, iar în jurul meu disting siluete. Aud voci în jurul meu, dar nu disting fizionomia nici unuia dintre oamenii de lângă mine. Îmi privesc chipul în oglinda retrovizoare şi observ că este plină de sânge. Încerc să-mi şterg sângele cu mâna dreaptă, dar nu o pot mişca. O văd cum atârnă inertă.
Îmi pot mişca degetele. Este un lucru bun. - îmi spun, după care întorc privirea spre silueta din stânga mea ce încearcă să deschidă portiera, dar nu reuşeşte. Îmi face semn să las capul în jos pentru a sparge geamul portierei. Doi oameni reuşesc să mă scoată din maşină şi să mă aşeze pe trotuar. În faţa maşinii mele observ sânge pe asfalt, iar în depărtare aud sirena ambulanţei.
"O vai!!! Ce am făcut?" - mă întreb înainte de a închide ochii.
Când redeschid ochii observ că sunt în salonul unui spital. Lângă patul meu este un doctor, însoţit de o asistentă şi un poliţist.
"Bună ziua domnule! Mă bucur să observ că sunteţi în viaţă! Pentru un moment am crezut că v-am pierdut!" - îmi spune doctorul în timp ce mă examină.
"Acum este al dumneavoastră. Îl puteţi interoga!" - i se adresează poliţistului după ce termină examinarea mea.
"Bună ziua domnule! Ştiţi ce aţi făcut? Ştiţi că o clipă de neatenţie din partea dumneavoastră a dus la decesul unui copil de 5 ani? Din cercetările noastre rezultă că în loc să vă vedeţi de condus, având grijă la ceilalţi participanţi la trafic, dumneavoastră trimiteţi mesaje text de pe telefonul mobil. Conform art. 36, alin. 3 din Ordonanţa de Guvern 195/2002, conducătorilor de vehicule le este interzisă folosirea telefoanelor mobile atunci când se află în timpul mersului, cu excepţia celor prevăzute cu dispozitiv "mâini libere". Aceasta este o contravenţie sancţionabilă cu amendă şi cu 4-5 puncte de penalizare. Şi conform art. 178, alin. 1 din Codul Penal: uciderea din culpă se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani. Iar uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale, aici includem prevederile articolului 36, aliniatului 3 din O.G. 195/2002, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani. Iar dacă rudele victimei vă dau în judecată şi vor câştiga procesul, dumneavoastră veţi suporta atât cheltuielile de judecată cât şi posibilele pretenţii financiare pretinse de rudele persoanei decedată." - îmi spune poliţistul, după care îşi scoate carneţelul pentru a nota declaraţia mea despre acest tragic eveniment.
"7 ani de închisoare pentru o clipă de neatenţie ce a dus la moartea unui copilaş! Ce am făcut? Tocmai eu ce-mi tot spuneam că mie nu are cum să mi se întâmple aşa ceva. Că eu sunt foarte atent! Am ucis un îngeraş!!!" - îmi spun în timp ce închid ochii în speranţa că este doar un vis urât. Dar nu este...
POC!!!
În acel moment simt o lovitură puternică la cap şi la piept şi apoi nu mai ştiu nimic. Când deschid ochii simt durere în tot trupul, iar în jurul meu disting siluete. Aud voci în jurul meu, dar nu disting fizionomia nici unuia dintre oamenii de lângă mine. Îmi privesc chipul în oglinda retrovizoare şi observ că este plină de sânge. Încerc să-mi şterg sângele cu mâna dreaptă, dar nu o pot mişca. O văd cum atârnă inertă.
Îmi pot mişca degetele. Este un lucru bun. - îmi spun, după care întorc privirea spre silueta din stânga mea ce încearcă să deschidă portiera, dar nu reuşeşte. Îmi face semn să las capul în jos pentru a sparge geamul portierei. Doi oameni reuşesc să mă scoată din maşină şi să mă aşeze pe trotuar. În faţa maşinii mele observ sânge pe asfalt, iar în depărtare aud sirena ambulanţei."O vai!!! Ce am făcut?" - mă întreb înainte de a închide ochii.
Când redeschid ochii observ că sunt în salonul unui spital. Lângă patul meu este un doctor, însoţit de o asistentă şi un poliţist.
"Bună ziua domnule! Mă bucur să observ că sunteţi în viaţă! Pentru un moment am crezut că v-am pierdut!" - îmi spune doctorul în timp ce mă examină.
"Acum este al dumneavoastră. Îl puteţi interoga!" - i se adresează poliţistului după ce termină examinarea mea.
"Bună ziua domnule! Ştiţi ce aţi făcut? Ştiţi că o clipă de neatenţie din partea dumneavoastră a dus la decesul unui copil de 5 ani? Din cercetările noastre rezultă că în loc să vă vedeţi de condus, având grijă la ceilalţi participanţi la trafic, dumneavoastră trimiteţi mesaje text de pe telefonul mobil. Conform art. 36, alin. 3 din Ordonanţa de Guvern 195/2002, conducătorilor de vehicule le este interzisă folosirea telefoanelor mobile atunci când se află în timpul mersului, cu excepţia celor prevăzute cu dispozitiv "mâini libere". Aceasta este o contravenţie sancţionabilă cu amendă şi cu 4-5 puncte de penalizare. Şi conform art. 178, alin. 1 din Codul Penal: uciderea din culpă se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani. Iar uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale, aici includem prevederile articolului 36, aliniatului 3 din O.G. 195/2002, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani. Iar dacă rudele victimei vă dau în judecată şi vor câştiga procesul, dumneavoastră veţi suporta atât cheltuielile de judecată cât şi posibilele pretenţii financiare pretinse de rudele persoanei decedată." - îmi spune poliţistul, după care îşi scoate carneţelul pentru a nota declaraţia mea despre acest tragic eveniment."7 ani de închisoare pentru o clipă de neatenţie ce a dus la moartea unui copilaş! Ce am făcut? Tocmai eu ce-mi tot spuneam că mie nu are cum să mi se întâmple aşa ceva. Că eu sunt foarte atent! Am ucis un îngeraş!!!" - îmi spun în timp ce închid ochii în speranţa că este doar un vis urât. Dar nu este...
Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu