Aventura incepe...

        Totul s-a întâmplat demult, tare demult... Cine stă să-şi mai amintească cum au trecut 6 ani şi 8 luni de la acele momente? Şi totusi să încercăm...
         Era o zi normală pentru mine.Tocmai venisem de la facultate şi, ca de obicei, mă "aruncasem" în MMO RPG-ul meu cu atmosferă medievală. Timpul meu se împărţea între facultate, serviciu şi acest MMO RPG. "Ce altceva poţi face într-o zi de Februarie decât să hibernezi ca ursul? De ce nu aş fi şi eu un urs?" - încercam să-mi liniştesc conştiinţa ce, mai mereu, îmi reproşa timpul petrecut în faţa laptop-ului cu acest joc.

         "Chiar şi urşii mormăie în timp ce hibernează!" - îmi spun în timp ce intru în secţiunea de chat a acestui joc fiind sub formă de tavernă. "Uite o fata, uita alta!" - vânătoarea începe... Fiind in spatele unui pseudonim si al unui avatar pot sa fiu oricine şi orice vreau. Pot să fiu Prinţ sau pot sa fiu vagabond. Pot să fiu înţeleptul satului sau pot să fiu un bădăran... "Hei! Dar ce avem aici?" şi ochii îmi fugiră spre uşa tavernei unde o galeşă domniţă îşi făcu apariţia. În clipa următoarte eram sub masă şi îmi ştergeam hainele de praf şi de scame. Un miros greu şi respingător se simte în aer. Fac ochii roată şi observ numai cavaleri şi domniţe frumos înbrăcate şi înmiresmate. "Atunci de unde poate veni un iz atât de respingător?" - îmi tot frecam părul încercând să găsesc răspunsul la întrebarea de nepătruns pentru mine când privirea îmi cade pe hainele mele ponosite şi urât mirositoare. "Mai bine îmi iau tălpăşiţa spre casă înainte să-mi ia cineva urma. Acasă mă arunc în putină şi mă lău bine de nu mă mai miros nici câinii vecinilor." - nici nu mi-am terminat gândul că am şi tulit-o spre casa bătrânească. Moşu mă simte de la o Poştă şi-mi iese în întâmpinare cu un gel de duş revigorant H3 Men de la GEROVITAL. "Să scapi de duhoarea asta!" - îmi spune moşu în timp ce-mi arată putina. Mai de gura moşului, mai din cauza duhorii ce puse stăpânire pe mine am intrat cu plăcere (de data aceasta) în putina deja pregătită de moşu meu. După o jumătate de ceas eram un alt om: mai tânăr, mai revigorat, mai...frumos! "Un om frumos este acela fără păr pe faţă şi care miroase frumos!" - îmi spune moşul şi-mi întinse spuma de ras de la Gerovital H3 Men de la Farmec pentru că are un puternic efect de hidratare, calmare şi catifelare a pielii. Parcă îl aud şi acum pe moşul meu spunând: "Mentolul din compoziţie oferă o senzaţie plăcută de prospeţime." Cu un ciob de sticlă îmi admir faţa. "Ce înţelept a fost moşul meu când mi-a spus că pentru a avea un obraz fin după bărbierit cel mai bine este să folosesc balsamul după ras Gerovital H3 Men de la Farmec.".  Încă îmi admiram chipul în ciobul de sticlă când îl aud pe moşul meu că-mi zice: "Înainte de a te primeni maică-ta trebuie să te dai cu un deodorant Gerovital H3 Men  pentru că te protejează împotriva transpiraţiei şi îţi oferă o senzaţie confortanbilă de piele catifelată." Vestea că în taverna cetăţii s-au strâns cavaleri şi domniţe, care mai de care mai de soi, aprinse gânduri necurate în mintea mămucăi. Gânduri cum că trebuie sa-mi găsesc o domniţă cu care să mă însor şi să fac o nunta mare şi frumoasă cum a avut şi ea, şi mama ei, şi mama mama ei...
       "Bine mama, mă duc în tavernă şi am să încerc să plac unei domniţe aşa cum îţi doreşti matale." - încercam să o liniştesc în timp ce puneam pe mine hainele cele bune pe care le purtam doar la sărbători. "De-ar ştii mama că nu-mi stă gândul la însurătoare ar fugi în lume spunând că o fac de ocară." După ce termin de pus hainele pe mine mă admir într-un geam: cămaşa albă, pantalonii negri iar cizmele de un albastru fermecător se asortează cu pălăria.
        Pentru a-i face pe plac mamei mă duc la taverna cetăţii şi încă de cum intru în tavernă o tânără şi gingaşă domniţă îmi fură privirea. Adevăr grăit-au bătrânii noştri când spus-au că "la soare te poţi uita dar la ea ba". Şi cum să nu-ţi cadă cu tronc când o vezi cât de frumoasă este în în rochia amplă şi albă, în corsetul de o neasemuită frumuseţe - de asemenea alb, pălărie şi pantofiori negri.
    "Chipeşă-i stăpâna tavernei, nu?" - îl aud pe cel de lângă mine întrebându-mă. Închid ochii de câteva ori pentru a mă dezmetici şi-l întreb: "Cine-i stăpâna tavernei?" "Cum cine? Domniţa care ţi-a furat privirea!" Auzind acestea, un zâmbet îmi înfloreşte pe chip şi un sentiment cald mă înfioară. Abia îndrăznit-am să-i grăiesc cerându-i două băuturi şi invitând-o la masa mea. Ea mă vede, îmi zâmbeşte, dar nu ştie ce i se întâmplă: simte acum o fericire ce nu o poate explica, se simte liniştită şi uşoară ca un fulg, ce vine mereu şi pleacă cu prima adiere de vânt. Domniţa nu ştie dacă visează sau totul se întâmplă aievea.
        Cei doi îşi aleg o masă mai îndepărtată. Atmosfera este idilică. Vorbesc, zâmbesc, au momente de tăcere, în care se fixează cu privirea şi amândoi se întreabă: "Oare am să mai revăd vreaodată această minunată făptură?" Din vorbă în vorbă şi din pahar în pahar domniţa... se îmbată şi... se trezeşte acasă la ea, singura. "Pare-se că a fost doar un vis..." - se gândeşte ea "...şi totuşi" domniţa găseşte, lângă ea, un bileţel pe care scria o adresă "poate fi a lui"... domniţa zâmbeşte şi îi scrie, emoţionată, scumpului cavaler:
 
                "Ce face cavalerul meu?...eu inca nu pot face nimic, din cauza <<beţiei>> :)), dar mă mai odihnesc şi eu...este foarte bine...cu toate că încă nu mă simt în largul meu, mă doar capul, stări de vomă, dar este bine :) M-am gândit să îţi mai dau un semn de viaţă :) M-am simţit foarte bine ieri...sper că te voi revedea...:)

A ta Domniţa :*:*:*"

Bineînţeles că răspunsul meu nu s-a lăsat aşteptat şi poştaşul a plecat, în goană, către casa domniţei ducând cu el al meu raspuns:


"Scumpă Domniţă...,

Abia întors dintr-o expediţie obositoare (examenul de la facultate) am descălecat ducându-mi calul obosit spre grajd când observ curierul care opreşte în dreptul moşiei mele şi îmi încredinţează p misivă. Citesc numele expeditorului şi cred că visez: <<Scumpa mea Domniţă îmi trimite scrisoare!>>
Cu emoţie deschid a dumneavoastră misivă şi observând starea dumneavoastră mă cuprind regretele:
 - regret că în aceste momente nu sunt lângă dumneavoastră să fac orice pentru ca această stare să vă părăsească cât mai repede...suflând asupra norilor de îngrijorare şi aducând soarele în viaţa dumneavoastră...:)
 - regret că nu pot să vă văd, în aceste momente, când inima îmi cere acest lucru... :(
 -Dorul de dumneavoastră creşte pe măsură ce orele se scurg agale... Secundele par minute, minutele par ore, orele par zile până în momentul în care vă voi revedea...
După lecturarea scrisorii dumneavoastră inima mea simte cum soarele apare deasupra mea aducând izvor de lumină şi speranţă în viaţa mea, drept pentru care vă mulţumesc pentru acest lucru... :*
Inima mea (şi împreună cu ea întreaga mea fiinţă) este nerăbdătoare să vă vadă drept pentru care mă tot întreabă: <<Când? Când voi avea prilejul să o revăd?>>, iar eu îi răspund:<<Forte curând! Cel mai curând mâine dimineaţă>>...
Cu dorul de dumneavoastră în inimă mă retrag în casa pentru a mă relaxa şi a visa în linişte la dumneavoastră...

Al dumneavoastră cavaler"
.......................................................................................................................................................
             După aproximativ trei săptămâni (şi un lung şir de epistole), într-o zi de primăvară, cei doi protagonişti, ai acestei poveşti, s-au întâlnit şi în viaţa reală. Acea zi a rămas specială pentru ei. A rămas ziua în care iubirea lor a trecut din mediul virtual în realitatea lor. O realitate de basm, plină de iubire şi fericire în care ziua întâlnirii lor a devenit ziua niversaării lor iar numărul aniversărilor acelei zile creştea de la an la an..
            Dacă la început băiatul a vrut doar sa fie un vânător, ce dorea să-şi îmbogăţească colecţia de trofee feminine, în final a ajuns o pradă a propriei aventuri.
            În această poveste nu a existat vănător şi vânat, câştigător şi perdant ci doar o simbioză perfectă manifestată printr-o frumoasă poveste de iubire...

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014!

Etichete: farmec, gerovital H3 men, vânător