"Am doar 18 ani/Sunt nebun, iubesc și nu am bani!" Noroc că au ai mei!
Săptămâna trecută am aniversat 18 ani cu un chef de chef, ce ținu 3 zile și 3 nopți, de am îngrozit vecinii. Ei băteau în perete să dau muzica mai încet și să nu mai facem hărmălaie dar distracția era prea mare pentru a nu continua. Ce dacă Bacu' ne bate la ușă! Mai poate aștepta o săptămână până ne apucăm de învățat. Acu' suntem la chef și doar asta ne interesează. Muzica cât mai tare, băieții și fetele să se miște cum știu ei mai bine, băutura să curgă în pahare şi să fie multă distracţie că doar, deh: odată fac optșpe' ani! "Ce trai pe banii babachii! Nici nu te gândești că vine Bacu!" - îmi spuse un prieten. "Și de ce m-aș gândi? Are tata grija de el! Dă plicu' și se rezolvă! Plus că mai are niște pile la comisie. Nu-mi fac griji!" - îi răspund în timp ce-mi mai torn un pahar de whisky. "Apropo de babac, să vezi ce mașină mi-am tras: atinge 100 de km în 4,5 secunde, 220 km/oră, piele naturală la interior. Să vezi ce are pe ea: jante din aliaj de 15", cutie de viteze automată, computer de bord, comenzi volan, geamuri și oglinzi electrice, senzori de lumină, senzori de ploaie și să nu mai spun de servodirecție și parcare automată. O bijuterie frate! Cadou de la babac! Cică îmi spune: <<Eşti om matur acum și trebuie să arăţi asta printr-o mașină pe măsură. Și las' că de bac am eu grijă! Go fun yourself!>> Puteam eu să mai spun ceva? Am zis bogdaproste!" "Bine ai zis frate! Mâine vorbesc cu ai mei să-mi ia și mie una. Până atunci mai toarnă un pahar. Uite-o pe blonda aia ce bine se mișcă! Mă duc la ea că sigur mă scot în noaptea asta!" - zic în timp ce mă duc spre blonda pe care am pus ochii.
În ziua următoare m-am trezit cu o cruntă durere de cap și cu hainele aruncate prin toată camera. "What the fu..." - n-apuc să termin întrebarea că privirea îmi cade pe blonda ce dormea lângă mine. "Ohh DA! Acum îmi amintesc." Încă încercam să mă dezmeticesc când îmi sună telefonul. Era babacu' care mă anunța că iar a sosit Poliția la el la ușă cu reclamații privind muzica și gălăria de la cheful meu. Halal vecinii mai am! Cică vin acasă pentru a sta de vorbă. Au pretenția să găsească totul lună. Mă uit la frumoasa blondă din patul meu și parcă nu-mi vine s-o dau pe ușă afară, dar dacă trebuie, trebuie. În mai puțin de o oră casa strălucea de curățenie iar blonda fusese expediată demult, când părinții mei își făcură apariția în pragul ușii cu "o falcă în cer și una în pământ". Mă uit deasupra lor și văd nori negri de furtună cu tunete și fulgere iar la vecini un cer senin de primăvară. Nici n-apuc să-i invit în casă că taică-miu începe să se rățoiască la mine. "Ascultă măi ...... eu te țin la școală cu relaţiile mele, îți dau tot ce vrei, duci viață de boier și tu mă faci de râs în fața vecinilor? De câte ori trebuie să-mi mai bată Poliția în ușă pentru a-mi spune ce pramatie ești? ADIO bani de la mine. Să nu-ți treacă prin cap că te ajut cu Bacu'. Tu înveți, tu-l iei. Dacă nu-l iei cu o notă peste 8,50 te angajez ca mecanic la firma prietenului meu." "Și dacă-l iau îmi iei ce mașină vreu?" - plusez, indignat de ce aud. "Hai s-o văd și p-asta! Dacă-l iei cu o notă peste 8,50 promit că-ți iau orice mașină mică își dorești!" - mai apucă să zică înainte de a ieşi pe uşă. Iată-mă singur gândindu-mă cum s-o dau să iasă bine şi de data asta. "Nu cred că mai merge să plătesc un tocilar să scrie lucrarea în locul meu. Nici vorbă să bag la înaintare plicul pentru comisie. N-am bani pentru aşa ceva şi nici nu mă risc. Poate doar să vorbesc cu Ileana - tocilara clasei, ţăranca aceea care învaţă la noi cu o bursă socială, să mă ajute să învăţ pentru Bac'". 
A doua zi, la şcoală, a trebuit să dau ochii cu ea. Acea fată îmbrăcată anost, cu părul prins într-o coadă de cal şi cu multe coşuri pe faţă. "Ce faci, păpuşe?" "Corect este păpuşă ci nu păpuşe." - mă corectează ea. "Bine, Bine, cum zici tu! Ia zi, te rişti să mă ajuţi să învăţ pentru bac?" - o întreb privind-o prin ochelarii ei cu rame groase. "Corect este rişti ci nu te rişti. Pentru cât timp vrei să te ajut?" "Decât pentru trei luni, cât mai avem până la bac." - îi răspund încercând să nu o privesc. "În acest context se foloseşte doar ci nu decât. Am înţeles cum stai cu limba română. La restul la ce nivel eşti?" "De parcă n-ai ştii că până acum s-a ocupat tatică-miu de tot! Hai, zi, mă ajuţi? O să am eu grijă de tine. O să vezi că se merită!" "Corect este merită ci nu se merită. Dar las'o aşa că vom avea timp. Te ajut cu o singură condiţie: să fiu partenera ta la Balul Absolvenţilor ce va avea loc la o săptămână după afişarea notelor de la Bacalaureat!" - spuse ea dând din gene în timp ce mă privea cu un gest al buzelor ce se dorea a fi un zâmbet. La auzul unei asemenea propuneri am simţit că lucrurile se învârt în jurul meu. "Dacă apar la Bal cu ea la braţ o să mă fac de băşcălie faţă de oamenii mei. Dacă o refuz voi spune bun venit unei vieţi de mecanic auto şi parcă nu vreau asta. Mai bine accept o noapte de băşcălie şi un viitor de inginer în IT decât o viaţă de mecanic" - stabili conştiinţa mea după o oră de gândire. "Bine. Accept să-ţi fiu partener la Bal ca răsplată pentru ajutorul tău la recapitularea pentru Bac." - îndrăzni să spun nefiind sigur de alegere. "Bine. Lecţiile le vom face la mine. Vom lucra în fiecare zi, câte două ore, după orele de liceu. Iar pentru a nu-ţi veni cine ştie ce idei o voi ruga pe mama să ne asiste." - a ţinut ea să puncteze. "Stai liniştită că atunci când te privesc îmi moare pasiunea." - îmi venea să-i spun dar m-am abţinut. Am convenit să începem încă de a doua zi.
Prima zi de lucru. Iată-mă postat în faţa uşii ei. Sun uşor la sonerie şi peste câteva secunde uşa îmi este deschisă de mama ei. "Intră! Acum a sosit şi Ileana de la liceu. Ia loc pe canapea. Să te servesc cu o plăcintă cu mere? Acum am făcut-o." - şi mă îmbie cu o farfurie mare şi plină de bucăţi de plăcintă cu mere. "Vă mulţumesc!" - spun, din complezenţă, în timp ce iau o bucată de plăcintă şi arunc o privire de jur-împrejur. Mobilier simplu şi sărac: o măsuţă simplă, pe care probabil că şi mănâncă, două scaune asortate cu masa, un mic televizor aşezat pe o noptieră şi această canapea veche pe care stau. Din prima lecţie nu am reţinut nimic pentru că mintea îmi tot fugea la decorul acesta simplu şi la delicioasa plăcintă făcută de mama ei. Zilele treceau, una câte una, iar eu începusem să nu mai bag în seamă decorul anost în care mă aflam, ci să mă concentrez asupra indicaţiilor Ilenei şi asupra bunătăţilor făcute de mama ei. În fiecare zi ne aştepta cu ceva bun făcut în casă. Ileana mi-a spus că mama ei nu agreează mâncarea fast-food şi dulciurile din comerţ. Preferă să le facă în casă.
În mai puţin de patru săptămâni rezultatele pregătirii, alături de Ileana, au început să apară motiv pentru care consider că sunt şanse să câştig acea promisiune faţă de tatăl meu. Ar fi super tare să apar la Bal la volanul unei Toyota Aygo. Cred că ar înnebuni toţi duşmanii de învidie iar bunăciunile se vor strânge în jurul meu. Pentru asta trebuie să am deja carnetul de conducere aşa că este timpul să mă înscriu la o şcoală de şoferi. În ultimele două luni de liceu va trebui să-mi împart timpul între orele de la liceu, orele de recapitulat cu Ileana şi orele de la şcoala de şoferi. Nu voi mai avea timp de ieşit cu băieţii dar fac orice sacrificiu pentru această maşină. Am auzit că o pot personaliza după cum îmi doreşte inimioara, Cred că voi alege un albastru metalizat pentru exterior şi voi continua să personalizez grila în formă de X, luminile de zi cu tehnologie LED, spoiler-ul sportiv şi stopurile. În interiorul maşinii vreau să-mi pun o consolă centrală cu conexiune bluetooth, pe volan vreau să am comenzile audio pentru a asculta melodia preferată fără să ridic mâinile de pe volan. Bineînţeles că nu trebuie să uit de sistemul audio care va consta în două subwoofere mari, puse în portbagaj, şi un sistem multimedia X-touch la care să-mi conectez smartphone-ul.
Cu doar o săptămă înaintea primei probe a Bac-ului am reuşit să obţin permisul de conducere. Din prima! Şi cum nimeni nu poate opri trecerea timpului, iată-ne ajunşi în "săptămâna patimilor" cu terifiantele probe ale Bacalaureatului. Dar, după trei luni de recapitulări cu Ileana, nu mai eram îngrozit de cuvântul Bacalaureat. Nici Ileana nu-mi mai părea atât de respingătoare, ba chiar începusem să o simpatizez. Stilul ei de a explica pe înţelesul meu şi privirea ei caldă m-au ajutat să recuperez tot materialul, din ultimii patru ani de liceu, necesar pentru promovarea Bacalaureatului şi acest lucru s-a observat în nota finală. Mulţi colegi şi profesori s-au mirat când m-au văzut al 15-lea pe listă cu nota 9.20. Majoritatea au crezut că datorez această notă tatălui meu şi relaţiilor sale dar numai eu şi Ileana ştiam adevărul. Nu a fost nici o surpriză locul 2 pe listă obţinut de Ileana cu nota 9.90. Tatăl meu, de fericire, a uitat de supărarea de acum trei luni şi mi-a promis că în mai puţin de o săptămînă voi avea maşina dorită dar pînă atunci mi-a oferit bani de buzunar pentru o vacanţă binemeritată.
Deoarece am obţinut acest succes cu ajutorul Ilenei, şi cum înţelegerea este înţelegere, m-am hotărât să mă revanşez faţă de ea. Cu o zi înainte de bal am invitat-o la o plimbare prin centrul oraşului pentru a bea un suc la o terasă. În drum spre respectiva terasă ne-am oprit la un cabinet oftalmologic unde, după o scurtă negociere cu ea, am reuşit să o conving să-şi schimbe ochelarii cu o pereche de lentile de contact. Ea încerca să-mi spună că singura ei dorinţă este să fie partenera mea la bal ci nu alte foloase materiale. I-am spus că am observat asta şi totuşi ne-am continuat plimbarea prin magazinele de haine şi bijuterii cu o pauză la coafor şi cosmetică astfel încât seara, când am revenit la ea, arăta ca o prinţesă. Rămâne stabilit ca a doua zi să fiu la ea la ora 19:00 pentru a merge împreună la bal.
A doua zi de dimineaţă, mă aştepta în faţa uşii o frumoasă Toyota albastră metalizat, cu o imensă grilă în formă de X, cu luminile de zi cu tehnologie LED, iar de interior nici nu mai spun. Este noul Aygo, exact aşa cum mi l-am dorit şi cum l-am visat de atâtea ori. Tatăl meu apare în pragul uşii şi, văzându-mă entuziasmat ca un copil, îmi întinde cheile spunând: "Ai grijă de ea! Să o conduci tu pe ea şi nu ea pe tine!" I-am mulţumit, în grabă, atât pentru maşină cât şi pentru sfaturi şi am sărit în ea cu gândul să dau cel puţin două ture de oraş înainte de a mă afişa cu Ileana la bordul ei. Este o adevărată plăcere să conduci o asemenea maşină. Virajele sunt sigure semn că servodirecţia este una de calitate, frânele sunt la fel de sigure iar faptul că există airbag-uri atât pentru şofer cât şi pentru pasagerul din dreapta îmi oferă o siguranţă în plus. Sper ca niciodată să nu fie nevoie de air-bag-uri dar niciodată să nu spui niciodată.
În seara aceleaşi zile, la ora stabilită, sunt la Ileana la uşă. Este îndeajuns să sunt o singură dată la sonerie şi în pragul uşii apăru o frumoasă domnişoară îmbrăcată într-o superbă rochie de seară de culoare verde aprins, La gât purta un medalion cu iniţialele noastre, machiajul de seară şi lentilele de contact împreună cu părul ondulat o transformaseră într-o adevărată prinţesă. Era o adevărată "bunăciune" cum ar spune colegii mei. Pentru mine era prinţesa mea. Ileana, observând maşina, mi-a spus că urcă în maşina mea doar dacă îi promit că nu voi consuma alcool în seara aceasta. Tatăl ei a murit într-un accident de maşină pentru că a condus băut. Îi promit acest lucru şi plecăm spre sala de bal. Un val de uimire şi de invidie a umplut sala de bal când eu şi Ileana ne-am făcut apariţia. Seara a fost magică: râsete, dansuri, amintiri din anii de liceu, planuri pentru viitor. După miezul nopţii băeţii au venit la mine cu o sticlă de whisky. "Ia, frăţioare, şi bea un pahar cu noi de dragul vremurilor din liceu!" - mă îmbie cu un pahar de whisky. "Nu, mersi. I-am promis Ilenei că nu consum alcool în seara asta. Vreau să o duc în siguranţă acasă. Dacă vreţi să bem ceva ne strângem mâine la mine şi bem până cădem, dar maşinile rămân la mine în garaj până iese alcoolul din voi." "Ce-ai păţit frăţioare? Cum de a reuşit tocilara asta să te ţină sub papuc? Până acum ceva timp nu refuzai niciodată băutura şi acum ai ajuns fraierul unei tocilare? Ai ajuns rău frăţioare!" "Mai bine fraier o noapte şi rege toată viaţa decât rege o noapte şi plin de regrete toată viaţa! - le spun şi mă duc lângă Ileana.
Spre dimineaţă băieţii, însosiţi de partenerele lor, vin şi ne propun să mergem la mare pentru două zile pentru a sărbători cum se cuvine rezultatele de la Bac. Mă uit la Ileana, ea se uită la mine şi, din priviri, consimţim această escapadă aşa că urcăm în maşini şi pornim spre mare. Pe autrostradă ne-am permis să mergem cu 100-120 km/oră. Fetele, fiind înfierbântate de la alcool şi adrenalina provocată de viteză, au început să cânte: "Am doar 18 ani, sunt nebuun, iuubeesc şiii nu am bani! Am doar 18 ani... Am doar 18 ani..." Din toate cele cinci maşini, ce mergeau spre mare, se auzea doar o singură melodie. Starea euforică ne-a cuprins pe toţi şi nici nu am observat când am intrat în primul oraş. Noroc cu semaforul de la prima intersecţie că ne-a mai temperat euforia. Dar această calmare a durat doar cinci minute cât am stat la semafor. Când s-a făcut culoarea verde maşinile au zburat cu aproape 90 km/h. Eu eram în spatele lor dar Ileana îmi face semn să o las mai moale. Nici nu apuc să reduc viteza că sunt nevoit să frânez brusc. Două dintre maşinile colegilor mei au intrat într-un tir ce traversa regulamentar o intersecţie nesemaforizată, iar alte două maşini s-au ciocnit violent de primele maşini. Impactul a fost atât de puternic încât primele două maşini au devenit un morman de fiare contorsionate iar următoarele două au fost avariate aproape total. Singura maşină care nu a fost implicată în accident a fost Toyota mea pentru că are frâne bune, oprindu-se la o distanţă considerabilă faţă de primele maşini. A contat şi timpul de reacţie mai bun, pentru că nu consumasem alcool în seara respectivă.
Raportul Poliţiei a sunat sec: "Accidentul rutier s-a soldat cu moartea a 5 persoane şi şi rănirea gravă a altor 3. Cele 3 persoane rănite se află, în acest moment, în spital cu traumatisme grave. Accidentul s-a datorat vitezei excesive şi a consumului de alcool. Majoritatea victimelor sunt tineri cu vârste cuprinse între 18 şi 19 ani. Martorii oculari susţin că în momentul producerii accidentului tinerii cântau o singură melodie: Am doar 18 ani, sunt nebuun, iuubeesc şiii nu am bani! Am doar 18 ani... Am doar 18 ani..."
............................................................................................................................................................
Timpul a trecut şi peste această tragedie. Cu greu eu şi Ileana ne-am revenit după acel şoc. Am avut noroc cu Toyota Aygo pentru că este o maşină sigură şi fiabilă. Ne-a fost alături când ne-am mutat într-un oraş mai mare pentru a merge amândoi la facultate. Eu la Drept, pentru a-i pedepsi pe cei ce conduc sub influenţa alcoolului, şi ea la Medicină, pentru a salva victimele accidentelor rutiere, şi nu numai. Argo ne-a fost alături şi la nunta noastră precum şi la naşterea primului nostru copil. Acum îl aşteptăm pe al doilea...
Încă tresărim când auzim, la radio sau în difuzoare: "Am doar 18 ani/Sunt nebun, iubesc și nu am bani!"
Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu