Arc peste timp: De la televizorul alb-negru la SMART TV Ultra HD 4K

       Au trecut trei luni de când Sofia a devenit vicepreşedintele asociaţiei mele şi lucrurile se desfăşoară foarte bine, nu numai că numărul evenimentelor în care suntem implicaţi s-a dublat, dar numărul partenerilor şi beneficiilor a crescut simţitor. Chiar dacă volumul de muncă a crescut pentru toată asociaţia nimeni nu se plânge pentru că, în lipsa mea, Sofia ştie cum să menţine o atmosferă colegială plină de optimism. Tot trei luni au trecut şi de când noi doi ne-am dezvăluit dragostea unul pentru celălalt, de aceea vreau să să o surprind, ştiind cât de mult iubim amândoi muntele, cu un sfârşit de săptămână la munte.

       Astăzi este vineri. Mă uit la ceas şi observ că ar mai fi două ore din programul de lucru. "În calitate de preşedinte al acestei asociaţii aş putea anunţa că astăzi programul de lucru se încheie acum, dar ei vor fi plătiţi normal. Şi de ce să nu fac acest lucru?" - îmi spun, şi mă pregăteam să anunţ angajaţii asociaţiei de reducerea programului, când îmi sună telefonul mobil. Era Anemona, o veche şi bună prietenă, care m-a sunat să-mi amintească de vizita ce am promis că le-o facem în cursul zilei de astăzi. I-am confirmat vizita şi mi-am anunţat angajaţii că sunt liberi până luni dimineaţa, după care am intrat în biroul Sofiei. La fel de frumoasă ca întotdeauna, stând aplecată peste dosare.

        "Gata honey! Ajunge pentru săptămâna asta. Hai mai bine la Anemona şi Valentin. Ştii că le-am promis, încă de zilele trecute, că le facem o vizită astăzi." - i-am spus în timp ce o sărutam şi îi închideam dosarele.

      "Păi mai avem două ore din program. Ce facem cu angajaţii?" - mă întrebă în timp ce-şi închise laptop-ul şi îşi luă haina din cuier.

      "Deja i-am anunţat că sunt liberi şi că ne vedem luni." - i-am spus în timp ce îi deschideam uşa şi ne îndreptam spre maşină.

      "Bine aţi venit! Ce mai faceţi?" - ne întâmpină Valentin poftindu-ne în casă.

      "Cât mă bucur că aţi reuşit să veniţi! Vă rog, luaţi loc şi serviţi!" - ne salută Anemona, tocmai ieşind din bucătărie cu o farfurie plină de plăcinte cu brânză.

      "Felicitări Ane! Sunt foarte gusotase. Data viitoare când veţi veni la noi ,sigur veţi rămâne

impresionaţi de gustul delicios al deserturilor făcute de Sofia. Găteşte dumnezeieşte!" - spun în timp ce infulec câteva bucăţi de plăcintă. "Dar observ că aţi făcut câteva modificări prin casă. Observ piese noi de mobilier şi aşezarea lor diferă de la ultima noastră vizită. Îmi place, în mod deosebit, acest televizor imens." - apuc să spun în timp ce mă plimbam prin cameră.

       "Îţi place? Acum vreo lună am decis să ne schimbăm televizorul, cu unul mai nou şi mai performant. Aşa am decis să ne luăm un SMART TV 3D, ca să fim în rând cu lumea. Pentru asta l-am rugat pe Vali să caute pe internet noile oferte de televizoare SMART 3D, pentru că, după cum se ştie, pe internet ai şanse să găseşti oferte şi promoţii mult mai avantajoase decât cele din magazine. Acum suntem foarte mulţumiţi de alegere. Este un 4K Ultra HD. Adică pot vedea filmele de acţiune şi competiţiile sportive la rezoluţia de 4K Ultra HD. Dacă avem un DVD cu un film bun, şi dorim să-l vedem în format 3D, acest televizor ne ajută prin motorul Pixel Plus Ultra HD care creşte strălucirea albului şi intensitatea negrului oferind imagini mai clare. Vali este foarte încântat, în special de optţiunea Digital Natural Motion, ce-i permite să vadă competiţiile sportive cu o imagine omogenă şi fluidă dar şi cu o claritate excelentă." - spuse Anemona, în timp ce butona telecomanda arătându-ne aceste opţiuni.  

    "Trebuie să recunosc că una dintre metodele mele de relaxare este un joc de acţiune, iar televizorul acesta este ideal pentru aşa ceva. Are Perfect Motion Rate de 400 Hz, ceea ce-mi permite să mă bucur de imagini fluide în mişcare şi fără terpidaţii, la rezoluţie Ultra HD Aşa că, dacă te încumeţi, te provoc la o cursă de maşini pe acest televizor. Crede-mă, va merita fiecare secundă de joc. Hai să-ţi arăt noua mea colecţie de jocuri de acţiune şi curse de maşini.- spuse Valentin şi-mi făcu semn să-l urmez.

       "Acum, că am rămas singure, putem vorbi mai mult, ca între femei. Trebuie să recunosc că şi eu folosesc acest televizor şi pentru altceva nu doar pentru văzut filme. Îmi place foarte mult să vorbesc cu prietenii pe Facebook şi Skype. Ai observat că noi nu avem calculator? Nici nu avem nevoie. Acest televizor, fiind un SMART TV, ne permite să ne conectăm la Facebook, Twitter, Skype şi Youtube. Plus că are o mulţime de aplicaţii online. Iar ceea ce-mi place în mod deosebit la el este că nu voi mai pierde nici un episod din serialul preferat pentru că, dacă se întâmplă să nu fiu acasă, programez televizorul să-mi înregistreze episodul respectiv şi-l văd când am chef şi timp." - spuse Anemona, în timp ce dădea drumul la un episod înregistrat din serialul preferat.

        "Asta înseamnă că, dacă eu şi Adi avem mai multă treabă la asociaţie şi rămânem peste program, nu voi mai pierde nici un episod din serialul sau emisiunea favorită?" - întrebă Sofia, fascinată fiind de acest televizor.

       "Şi nu numai atât! Observi rama extrem de îngustă a acestui televizor? Această ramă îmi oferă o imagine şi mai mare. Iar cu o diagonală de 101 cm am o imagine ideală pentru un film bun alături de Vali." - mai spuse Anemona înainte ca eu şi Valentin să intrăm în cameră. 

      "Dacă tot v-am stârnit curiozitatea unui film de acţiune 3D, am ales unul din colecţia noastră de DVD-uri pe care să-l vedem acum. Tocmai bine că suntem patru persoane pentru că, odată cu achiziţionarea acestui televizor, am primit cadou două perechi de ochelari 3D şi cu cele două pe care le aveam deja ne putem uita liniştiţi la film." - spuse Valentin în timp ce pregătea câteva pungi de floricele de porumb în cuptorul cu microunde.

       "Hai că stăm pentru că suntem curioşi să vedem ce înseamnă un cinematograf 3D în propria sufragerie. Dar după film, noi ne vom retrage pentru că mâine am ceva de făcut. Înainte de a începe filmul, te rog să ne spui de unde aţi cumpărat acest televizor. Să fiu sincer, sunt foarte tentat să-mi cumpăr şi eu acelaşi model, având în vedere câte funcţii suplimentare are, în comparaţie cu un televizor LCD." - i-am spus în timp ce mă aşezam lângă Sofia.

      "După cum vă povesteam mai devreme, l-am pus pe Vali să caute ofertele pe internet, şi astfel am dat peste magazinul MarketOnline.ro ce tocmai avea o promoţie la acest televizor. Bineînţeles că nu am rezistat acestei oferte şi, în acel moment, am şi făcut comanda. Mă bucur că nu am mai stat pe gânduri." - ne spuse Anemona în timp ce butona telecomanda pentru a porni filmul 3D.

      Pe drum spre casă îi spun Sofiei că am rezervat pentru două zile, o pensiune la munte, doar pentru noi, pentru a sărbători aniversarea a trei luni de când formăm un cuplu. A doua zi, dis de dimineaţă, ne aruncăm bagajele în maşină şi plecăm spre munte. După trei ore de mers cu maşina am ajuns într-un sat situat la poalele muntelui, unde gazda pensiunii deja ne aştepta. Ne-am dorit linişte, iar gazda ne-a asigurat că de asta vom avea parte în acest sat şi, împlicit, în pensiunea ei.

     Încă de cum am intrat în această pensiune am simţit că am călătorit în timp: străchini de lemn şi ştergare agăţate la ferestre ca pe vremea bunicilor mei, preşuri şi macaturi la fel ca cele făcute de bunica mea. Până şi mobila părea a fi din aceeaşi epocă: ladă de zestre, orologiu, şezlonguri, până şi parchetul masiv părea a avea aceeaşi vârstă cu restul obiectelor din jur. Dar ceea ce m-a impresioinat în mod deosebit a fost televizorul de pe noptieră: SIRIUS 242. Îmi părea cunoscut dar nu ştiu de unde aşa că m-am uitat cu atenţie la el. Privindu-l mai îndeaproape îmi amintesc: cu acest televizor am copilărit. O iau pe Sofia de mână şi îi spun: 

     "Uite, honey, acest model este televizorul copilăriei mele. A fost primul televizor al părinţilor mei şi l-am avut până prin '95, când părinţii mei au cumpărat primul televizor color. Acum îmi vin în minte multe amintiri legate de acest televizor. Îmi amintesc că, de multe ori, imaginea televizorului se mişca în sus sau în jos iar singura modalitate de a o fixa era să-i dau o palmă sau un pumn în partea superioară a capacului de lemn. Dar, dacă se întâmpla să-l lovesc mai tare, imaginea începea să se deplaseze stânga-dreapta şi atunci eram nevoit să-i dau o palmă sau un pumn, în partea laterală a capacului. Mai mereu făcea <<purici>> iar ai mei îmi spuneau că pentru a nu mai avea purici trebuie să-i dau cu insecticidul D.D.T. Cel mai frumos era atunci când ploua sau sufla vântul, pentru că ne mişca antena şi trebuia ca cineva să urce pe casă pentru a o mişca şi a o învârti până revenea semnalul la televizor. Pentru această operaţie erau necesare 2-3 persoane: una în faţa televizorului care urmărea eventualele modificări apărute şi îi transmitea persoanei din pragul uşii care, la rândul său, transmitea persoanei de pe casă indicaţiile, de genul: <<mai la stânga>>,<<încă puţin>>, <<prea mult, acum înapoi la dreapta>>, <<aşa, stai aşa, rămâi acolo>>. Când auzeam <<rămâi acolo>> ştiam că trebuie să fixez antena în acea poziţie şi, doar după aceea, puteam să cobor. Când se întâmpla să se strice, ca orice lucru de pe lumea asta, speram să se repare singur, lăsându-l scos din priză pentru un timp. Câteodată îşi revenea, alteori nu. În momentele în care nu-şi revenea îl puneam într-o pătură, pe care o înnodam în formă de targă şi-l scoteam la plimbare, până la atelerul de reparat televizoare. Când eram anunţaţi că televizorul a fost reparat, ne duceam după el, cu aceeaşi pătură, şi-l aduceam acasă aşa cum l-am dus. Dar cea ce mi-a plăcut cel mai mult la el a fost utilitatea lui. Dimensiunile lui ne permiteau să-l folosim în diverse scopuri: câteodată îl foloseam pe post de jardinieră (când puneam pe el ghivece de flori sau ghivece cu grâul pus de Sf. Andrei), pe post de măsuţă de cafea (când puneam pe el ceşti, pahare sau căni) sau măsuţă universală (când puneam pe el vestitul peşte de sticlă aşezat pe macrameul realizat manual). Ceea ce-l făcea diferit, de celelalte exemplare din acelaşi model, sau celelalte modele, era personalizarea carcasei cu abţibilduri. Lipisem abţibilduri cu principalele personaje din serialele la modă, în acea vreme: J.R., Bobby, Sue Ellen, Pamela din Dallas sau Dona, Brandon, David, Steve, Andrea şi Kelly din Beverly Hills 90210. Şi acum îmi amintesc de filmele seriale (Star Trek, Twin Peaks, Dallas, Beverly Hills 90210), desenele animate (Nu zaietz, nu pogodi - de pe postul bulgar) sau emisiunile educative (Teleenciclopedia) pe care le-am urmărit la acest televizor. Dar, având în vedere că programul TVR1 şi TVR2 era compus, în majoritatea timpului, din 4-5 ore de emisie, iar dacă voiam să ne uitam la un film ne puteam uita doar la postul bulgăresc, fiind singurul post străin pe care îl puteam recepţiona. În restul timpului eram pe stradă unde, împreună cu alţi vecini, ne jucam diverse jocuri: <<Ţară, ţară, vrem ostaşi>>, <<Raţele şi vânătorii>>, <<Ţurca>>, <<De-a faţa ascunselea>> şi multe alte jocuri... Iar duminică seara mama ne făcea gogoşi sau alte dulciuri, în timp ce aşteptam noul episod din Star Trek." - spuneam în timp ce admiram, mai îndeaproape, acest televizor.

    "Ai dreptate! Şi mie îmi trezeşte amintiri. Eu am avut un alt model de televizor, dar tot alb-negru. Eu urmăream, în mod deosebit, <<Telecinemateca de luni>> în care o persoană vorbea 2-3 minute despre filmul care se difuza în acea seară. Parcă odată pe săptămână se difuzau filme străine (în special ruseşti) sau emisiunea <<Tezaur folcloric>> cu Marioara Murărescu. Şi eu foloseam televizorul pe post de măsuţă, aşezam pe el tot felul de lucruri, de la bibelouri până la boorcane cu varză acră. Pe noile SMART TV nu poţi pune mai nimic. Şi eu am prins perioada cu abţibildurile lipite pe televizor. Într-o zi, vărul meu a lipit de televizor un abţibild cu un câine. Ce l-a mai certat bunica mea. Încă îmi amintesc cum aşteptam, cu sufletul la gură, serialul <<Casa plină>> cu surorile Olsen, sau serialele <<Salvaţi de clopoţel>> şi <<Dr. Quinn>>. Ce vremuri... Acum avem SMART TV cu funcţii care pot înloui calculatorul dar şi prezenţa umană. Îmi amintesc cum, pe vremea aceea, făceam tot posibilul să fiu în faţa televizorului când începea emisiunea sau filmul preferat. Acum pot programa televizorul să înregistreze episodul şi să-l văd când vreau. Cine s-ar fi gândit că tehnologia va evolua atât de mult? În ritmul acesta, în curând vom avea televizoare care să ne facă şi mâncare sau, cel puţin, să ne ofere senzaţiile unui dejun copios..." - îmi spuse Sofia, în timp ce priveam amândoi, cu nostalgie, acest televizor.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014!

Etichete: acest televizor, magazinul MarketOnline.ro, oferte, oferte de televizoare, promoţii