Un sfârşit de săptămână între prieteni...

     Pentru că seara petrecută cu prietenii la masă a fost foarte frumoasă am propus să ne strângem la noi şi la următorul sfârşit de săptămână. Atunci Sofia a venit cu ideea ca în acel sfârşit de săptămână să nu folosim internetul şi beneficiile lui, ci să fie un week-end doar între prieteni ca-n vremurile de dinaintea apariţiei internetului. Ideea i-a încântat pe toţi şi, dacă îniţial voiam să ne jucăm jocuri online sau să ascultăm muzică direct de pe internet, gândul că vom petrece un sfârşit de săptămână în stil retro i-a făcut pe fiecare să-şi facă planuri cu ce să aducă pentru ca sfârşitul de săptămână să fie cât mai autentic: unul va aduce setul de table, altul rummy, altul cărţile de joc, un altul şi-a amintit că s-ar putea să mai aibă un casetofon şi câteva casete cu muzică de acum 10-15 ani, iar un altul va aduce cel mai nou joc de societate. Nici unul dintre ei nu a menţionat ceva despre jocuri video sau online şi nici nu au arătat vreo urmă de regret că nu vom folosi internetul.

     Dar până atunci mai sunt câteva zile, aşa că pregătirile au început încă de a doua zi când eu şi Sofia am întocmit lista de cumpărături pentru acel sfârşit de săptămână.

    "Avem nevoie de vreo cinci sticle de vin alb sec pentru voi, băieţii, că ştiu că o să beţi." - îmi spuse Sofia, începând lista de cumpărături.

    "Lasă că şi voi, fetele, o să beţi aşa că trece şi patru sticle de vin roşu dulce pentru voi. Şi mai trece pe listă cât mai multe bomboane, prăjituri şi plăcinte. Ştiu că vă plac foarte mult. Vrei să cumpărăm plăcintele sau vrei şi poţi să faci plăcintele tale de mere şi brânză, cu care mi-ai cucerit prietenii?" - o întreb pe Sofia, iar gândul îmi fugise deja la aceste plăcinte.

    "Am să le pregătesc eu, dar pentru ele vei cumpăra mere, brânză, făină, ouă şi toate cele necesare. Trebuie să mai cumpărăm şi snacks-uri. Şi nu trebuie să uităm de sucuri, doar nu bem numai vin timp de două zile. Plus că trebuie să mai cumpărăm şi cele necesare pentru aperitive, că doar nu om mânca numai dulciuri? Şi bineînţeles bere, că vouă vă cam place să le amestecaţi." - îmi spuse Sofia pe un ton mai mult ironic.

    "Dar, honey, nu am timpul necesar să alerg după toate aceste cumpărături. Ştii doar că ne aşteaptă o săptămână foarte încărcată la asociaţie. Dacă mai tăiem din listă cred că ar fi mai bine." - îi spun gândindu-mă la volumul de muncă ce ne aşteaptă la asociaţia noastră.

  "Noi voi scoate nimic, ba chiar voi mai adăuga câteva pentru că nu trebuie să te duci la nici un magazin să le cumperi ci va veni magazinul la tine. Am descoperit un magazin online care ne livrează produsele acasă în cel scurt timp, maxim două zile. Dacă în loc să stai atât de mult timp pe acel joc online te-ai mai şi plimba pe internet ai afla tot felul de lucruri interesante, inclusiv că sunt magazine online ce-ţi livrează produsele acasă." - îmi spuse pe un ton ce suna a reproş.

    "Lasă, honey, că şi tu stai toată ziua pe internet uitându-te la clipurile şi fotografiile artiştilor preferaţi. Şi toată ziua citeşti ziarele online. Este bine că citeşti ziarele online şi nu le mai cumperi ajutând astfel la salvarea copacilor, dar chiar trebuie să citeşti o sută de ziare? Şi să nu mai spun de perioada în care stai numai pe site-urile de socializare cu prietenele la bârfă." - am încercat să-i răspund pe acelaşi ton.

   "Honey, în primul rând eu cu prietenele mele nu bârfim ci facem schimb de informaţii. În al doilea rând pentru a face schimb de informaţii trebuie să fim bine informate de aceea trebuie să fiu la curent cu tot ce mişcă în ţara asta. De parcă tu şi prietenii tăi nu staţi pe motoarele de căutare tot căutând nu ştiu ce oferte procesoare speciale pentru jocurile voastre video. Şi acum îmi amintesc ziua în care tu şi prietenii tăi vorbeaţi numai de Gigabyte, Terabyte, HDD. Dacă am înţeles bine căutaţi nu ştiu ce oferte hard disk-uri, pentru că vă plângeaţi că nu vă mai ajunge spaţiul pentru noile jocuri. În loc să vă ajutaţi iubitele şi soţiile la treabă voi staţi să vă jucaţi fotbal online şi nu mai ştiu ce curse de maşini sau jocuri role play." - spuse Sofia cu reproş, de data aceasta.

     "De unde ştii că prietenii mei nu-şi ajută iubitele şi soţiile la treabă? A da, am uitat! Doar aţi făcut schimb de informaţii pe site-urile de socializare. Sunt chiar curios cum te vei descurca un sfârşit de săptămână fără acces la internet! De fapt, este clar că amândoi suntem dependenţi de internet şi ne va fi greu să petrecem aceste două zile fără el, dar împreună vom reuşi." - îi spun în timp ce o iau în braţe şi o sărut, astfel cerându-mi scuze pentru acuzele de mai devreme. Şi ea îşi puse braţele în jurul gâtului meu şi mă sărută, arătându-mi astfel că m-a iertat.

     Pe la mijlocul săptămânii am comandat, la magazinul online, toate cele necesare pentru acest sfârşit de săptămână şi ne-am văzut liniştiţi de treburile asociaţiei. În după-amiaza aceleaşi zile produsele comandate erau deja la noi acasă, rămânând doar ca noi să le pregătim şi Sofia, împreună cu ajutorul meu, să realizeze faimoasele ei plăcinte cu brânză şi plăcinte cu mere.

    Iată că ziua mult aşteptată a sosit şi, în momentul în care Sofia scotea plăcintele din cuptor, invitaţii îşi făcură prezenţa la uşa noastră. Care mai de care veniră cu lucruri pe care nu la mai văzusem de ani de zile. Nici nu mai ştiam cum arată un casetofon cu casete. După ce s-au aşezat toţi la masă am introdus casetofonul în priză şi, introducând o casetă cu Modern Talking, l-am pornit. În acel moment ceva s-a schimbat în camera în care eram. Ne uitam unul la altul şi parcă nu ne recunoşteam.      "Hai să ne jucăm Flori, fete sau băieţi." - spuse unul dintre prietenii mei.

     "Cum să ne jucăm aşa ceva? Avem toţi o anumită vârstă acum. Nu mai suntem la vârsta de 13-14 ani să ne jucăm acest joc." - îi spun foarte contrariat de cele auzite.

    "Hai să ne jucăm! Această melodie mi-a trezit amintiri din perioada copilăriei. Eram pe stradă cu vecinii şi ne jucam acest joc. Ştiu că şi voi l-aţi jucat aşa că...hai să-l rejucăm acum!" - spuse acelaşi prieten.

     "Şi pe urmă jucăm Adevăr sau provocare?" - întrebă una dintre fete.

     "Şi pe urmă Telefonul fără fir?" - întrebă un alt prieten.

     Mă uitam la ei şi parcă nu-i recunoşteam. Îi cunosc pe oamenii aceştia de ani de zile, dar nu credeam că pot da în mintea copiilor. Ce i'o fi apucat? În clipa aceea la casetofon începu melodia "No face, no name, no number" şi amintiri ce le-am crezut uitate au revenit în mintea mea. Amintiri din curtea părinţilor în care jucam cărţi cu vecinii, iar la casetofon se auzea această melodie. Când se termina melodia scoteam caseta din casetofon şi o derulam cu creionul. 

      "Melodia aceasta mi-a trezit amintiri aşa că începem cu jocurile voastre şi apoi jucăm şi whist, dacă şi voi vreţi." - le spun, cu o urmă de nostalgie în glas.

       "Eu am adus şi Monopoly, dacă vreţi să jucăm." - spuse un alt prieten în timp ce scotea dintr-o pungă vestitul joc de societate.

       "Eu spun să începem cu ceva că altfel mă apucă şi pe mine melancolia şi am să vă rog să jucăm şi ŢOMAPAN." - spuse Sofia în timp ce se uita ba la unul, ba la altul.

    Realizând că venind fiecare cu câte o idee de joc nu vom apuca să ne jucăm nimic am decis să începem seara cu jocul Monopoly şi, în timp ce jucăm, fiecare să povestească amintiri din copilăria sa. 

     "Hai că încep eu pentru că această melodie mi-a amintit de perioada în care aveam 13-14 ani şi, fiind la bunicii mei, mergeam cu vacile la câmp. Ce-mi mai plăcea să-mi petrec ziua pe câmp mergând cu ele prin locuri neumblate, iar după amiaza, când ele rumegau, eu citeam o carte la umbra unui copac. Pe drumul spre câmp şi la întoarcere ascultam muzică la walkman-ul meu. Iar printre melodiile preferate era şi aceasta şi cum se termina melodia scoteam caseta din walkman şi o derulam cu un creion sau cu o bucată de lemn, depinde ce aveam mai la îndemână." - spusei în timp ce îmi mutam piesa pe tabla de Monopoly şi invitam oaspeţii să servească un pahar de vin.

     "Tot o amintire din copilăria petrecută la ţară mi-a revenit şi mie în minte. Cred că aveam vreo 6-7 ani şi eram la începutul vacanţei de vară. Pe vremea aceea bunicii mei creşteau şi oi, iar vara le tundeau lâna. După care bunica o spăla într-un anumit fel frecând-o de o bucată de metal. Tot urmărind-o pe bunica mea cum spală lâna i-am prins mişcările şi, într-o zi fiind singură în curtă, am găsit ce era musai de spălat: puii de gâscă. Cum să las puful acela galben să fie plin de noroi? Aşa că i-am spălat, frecându-i de bucata de metal, precum făcea bunica cu lâna de la oi. Doar trebuia să se ducă noroiul după ei. După ce i-am spălat mă întrebam unde să-i pun la uscat pentru că nu ajungeam la sfoara de rufe, unde ţinea bunica lâna la uscat, aşa că i-am înşirat pe jos pe trotuar, unul lângă altul. Evident că nu mai mişca niciunul, dar măcar erau curaţi. Toţi 12. Îmi amintesc şi acum reacţia bunicului: <<No ţuc-o deda, acu mergem să cumpărăm gâşte!>>" - spuse Sofia în timp ce îşi muta piesa pe tabla de Monopoly. Nimeni nu mai putea să continue acest joc pentru că majoriteatea erau sub masă şi se ţineau cu mîinile de burtă de la atâta râs provocat de această amintire. 

       Seara a continuat în acelaşi ritm, cu multe pahare de vin băute alături de prieteni vechi şi multe amintiri frumoase povestite cu drag. Când acest joc se termină, sticlele de vin erau jumătate goale iar plăcintele Sofiei erau aproape terminate. Dar atmosfera era prea frumoasă ca noaptea să se termine aşa de repede, de aceea am început un joc de whist în care miza era ca pierzătorul să povestească o amintire jenantă din viaţa lui. După încă două sticle de vin şi încurajaţi fiind de amintiri şi povestiri, nici nu s-a mai ţinut cont de pierzători ci toţi au început să povestească amintiri care mai de care mai hazlii şi mai jenante.

     Când se termină şi acest joc soarele era apărut de vreo două ore bune, dar nimeni nu-l observă ci toţi erau încă sub efectul muzicii, al vinului şi al atmosferei. Atmosfera fiind pe placul tuturor nimeni nu s-a încumetat să plece acasă, atunci când observară că soarele deja strălucea de câteva ore, ci au hotărât să continue petrecerea în acest mod până în acea seara, deoarece a doua zi fiecare trebuia să plece la serviciu.

    Ca urmare a modului în care s-au petrecut aceste două zile, cu toţii au fost de acord să iniţiem o nouă tradiţie în care, la fiecare sfârşit de săptămână, să mergem la munte, la țară sau să ne adunăm în casa unuia dintre noi şi împreună să petrecem două zile fără internet şi fără beneficiile lui.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014!

Etichete: magazin online, oferte hard disk-uri, oferte procesoare