Un parfum numit "dorinţă"!

        Seara în care ne-am chemat prietenii apropiați, pentru a le da vestea cea mare, continuă într-un mod plăcut. Toți au fost impresionați atât de experiențele trăite cât și de modul în care am cerut-o pe Sofia în căsătorie. După plecarea acestora am ajutat-o pe Sofia la spălatul vaselor. Fiind lângă ea nu am putut să nu observ că folosește același parfum care m-a impresionat, într-un mod plăcut, de fiecare dată când era în preajma mea.

     "Observ că și în această seară foloșești același parfum care mă face să mă topesc atunci când îl simt pe pielea ta." - îi spun Sofiei în timp ce îi miros aroma fină a parfumului de pe gât.

     "Îmi place foarte mult acest parfum şi ştiu ce efect are asupra ta, de aceea îl folosesc, mai ales la ocazii speciale cum este şi aceasta." - îmi spune Sofia în timp ce mă îmbrăţişează.

    "Acelaşi parfum ai folosit şi la prima noastră întâlnire, dacă îmi  amintesc bine. Acest parfum a reprezentat unul dintre lucrurile cu care m-ai cucerit. Printre celelalte calităţi ale tale, cu care ai reuşit să mă cucereşti sunt inteligenţa, culoarea ochilor, frumuseţea ta precum şi caracterul tău. Toate aceste calităţi reprezintă doar jumătate din iubirea şi afecţiunea ce o ai pentru mine." - îi spun în timp ce o îmbrăţişez şi eu şi o sărut.

     "Aşa este honey! Am avut acest parfum când ai revenit din concediu. De fapt, de foarte mult timp eram atrasă de tine, dar nu ştiam cum să te cuceresc. Îţi aminteşti când ai plecat în concediu şi m-ai delegat să reprezint asociaţia în lipsa ta? Atunci eram secretara ta, iar tu erai preşedintele asociaţiei şi, conform regulii impuse de tine, erau interzise relaţiile amoroase între şefi şi subalterni, dar acest lucru nu m-a împiedicat să te divinizez şi să te admir. În acea perioadă mi-a fost dor de tine şi voiam un lucru care să-mi amintească de momentele în care te priveam cât era ziua de lungă. M-am gândit la un parfum în care să amestec aromele care îţi plac cu aromele care îmi plac, astfel încât acest parfum să reprezinte comuniunea gusturilor noastre, dar şi credinţa mea că sufletele noastre sunt suflete pereche şi că vei observa şi tu acest lucru. Cândva, nu conta când, dar speram să observi şi tu acest lucru. În realizarea acestui parfum am început cu aromele care îmi plac foarte mult, respectiv de măr verde, trandafir, iasomie şi frezie. Îmi plac foarte mult esenţele florale. Având în vedere că multe dintre cele  mai bune parfumuri pentru femei au în compoziţia lor aceste arome, am vrut să personalizez acest parfum cu arome care consideram că te definesc, astfel încât atunci când îl foloseam să am impresia că eşti lângă mine. Ştiind că eşti un bărbat puternic, care ştie ce vrea de la viaţă, am considerat că te definesc aromele cu note lemnoase, precum cedru, lemn de santal, labdanum şi tămâie. Speram că odată găsit parfumul care să conţină toate aceste arome voi avea acel parfum unic cu ajutorul căruia te pot cuceri. După multe căutări, atât prin magazine cât şi în mediul online, am găsit un magazin online care oferă cele mai bune parfumuri online şi, după o analiză mai atentă a gamei de parfumuri oferite de acest magazin, am găsit un parfum care să îmbine toate aceste arome şi care să-mi îndepărteze dorul de tine, oferindu-mi impresia că eşti lângă mine. Toate aceste arome le-am găsit în apa de parfum "Lacoste pour femme" ce l-am şi comandat. Bineînţeles că de când mi-a fost livrat acasă, într-un timp foarte scurt, şi până când ai revenit din concediu l-am folosit în fiecare zi şi zilele îmi treceau mai uşor, iar buna dispoziţie îmi apărea instantaneu pe chip, ajutându-mă să-mi îndeplinesc sarcinile ce mi le-ai trasat înainte de a pleca în concediu. Folosind acest parfum aveam impresia că eşti mereu lângă mine, iar acest lucru m-a ajutat să reprezint, cu succes, asociaţia la fiecare întâlnire cu posibilii parteneri sau colaboratori. Acest parfum nu numai că mi-a oferit mai multă încredere în mine, dar am văzut efectul lui pozitiv asupra domnilor cu care m-am întâlnit pentru a încheia noi contracte." - îmi spune, după care mă sărută.

      "Ai perfectă dreptate! Încă de când am revenit din concediu şi te-am revăzut, am simţit o aromă care m-a făcut să te privesc cu alţi ochii şi să-ţi admir mai bine competenţele. Şi faptul că ţi-ai îndeplinit cu succes obiectivele trasate de mine înainte de a pleca în concediu, m-au determinat să te promovez în funcţia de vicepreşedinte al asociaţiei mele. Şi tot atunci acest parfum m-a încurajat să-mi recunosc sentimentele ce le aveam pentru tine. Promite-mi că niciodată nu vei mai încerca alte parfumuri. Când simt acest parfum pe trupul tău mă simt vrăjit, dar nu vreau să ies de sub această vrajă. Dacă doar folosind acest parfum vom fi mereu împreună, atunci aşa să fie!" - îi spun, apoi mă mai bucur încă odată de aroma parfumului de pe pielea ei.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014!

Citeste mai mult...

Zburdând pe Strada Ficțiunii!

       Acum câteva zile îmi admiram cărţile din bibliotecă şi, observând că am puţine cărţi despre domeniile care mă pasionează, iau decizia de a-mi mări numărul volumelor prin vizite la librăriile din oraș. Tocmai când mă întrebam cu ce librărie să încep aceste vizite, pentru a-mi mai cumpăra câteva cărţi, mă întâlnesc cu un prieten care îmi aminteşte că peste două zile începe Bookfest-ul, ediţia de toamnă.

     "Am auzit că editura ALL are o nouă colecţie de literatură ce se numeşte Strada Ficţiunii. Nu mă întreba mai multe pentru că nici eu nu ştiu. Trebuie neapărat să mergem împreună pe Strada Ficțiunii! Am auzit că merită" - îmi spune acest prieten.

     "Dacă nici tu nu ştii ce este Strada Ficțiunii atunci cine ne poate oferii mai multe detalii? Şi de unde ştii că merită? Eu până acum n-am auzit de această stradă." - îl întreb mai mult mirat decât curios.
        "Las' că vom afla mai multe la Bookfest, pentru că am auzit că vor fi şi ei acolo cu această nouă colecţie. Ne vedem peste două zile, la ora 10:00, în fața intrării principale la Bookfest!" - îmi spune după care pleacă grăbit.
        Peste două zile, la ora programată, ne întâlnim la locul stabilit și intrăm împreună în Bookfest.
    "Bine aţi venit pe Strada Ficţiunii! Păşiţi cu încredere, pe una din cele patru secţiunii ale acestei străzi şi veţi cunoaşte destine şi personaje care vă vor aduce linişte sufletească şi plăcere endorfinică. De la început trebuie să vă spun că Strada Ficţiunii este un proiect inițiat de Editura ALL prin care noua colecţie a editurii ALLFA poate fi imaginată sub forma unei străzi, unde elementele tradiţionale se împletesc perfect cu cele moderne." - ne întâmpină un domn cu umbrela deschisă, ce se recomandă a fi ghidul nostru pe Strada Ficţiunii.
       "La prima vedere pare a fi o stradă oarecare, dar priviţi mai bine în stânga și în dreapta și în loc să vezi oameni obișnuiți veţi vedea personaje literare, mai mult sau mai puțin cunoscute. Sunteţi pe o stradă a cărților, unde acțiunea se construiește pe măsură ce voi pășiţi pe ea. De sunteţi trişti sau mohorâţi aici puteţi cunoaşte oameni şi destine care să vă aducă buna dispoziţie. Dacă vă place atmosfera de secol XX, cu personaje sau autori uitaţi sau neglijaţi trebuie să vă plimbaţi prin secţiunea clasică a străzii unde veţi întâlni autori clasici ai secolului XX, ale căror opere sunt traduse pentru prima dată în limba română. Se poate să găsiţi şi autori neglijaţi ale căror opere sunt reeditate. Casele ce le vedeţi pe partea stângă şi dreaptă a străzii sunt de fapt cărţi ce aşteaptă să fie deschise iar voi să pătrundeţi în atmosfera fiecăreia şi să cunoaşteţi personaje şi destine care vă pot influenţa viaţa. Acesta este unul dintre principalele motive pentru ca această stradă să devină cât mai intens circulată. Dar mai bine să pornim într-o aventură pe această stradă, iar dacă vedeţi vreo casă-carte căre vă impresionează îmi spuneţi iar eu vă voi întroduce în interiorul ei pentru a cunoaşte şi înţelege drama sau umorul din fiecare. " - spuse ghidul nostru în timp ce ne îndemna să-l urmăm.
      Şi iată că am pornit în această aventură! Priveam, cu admiraţie, la casele de pe stânga şi dreapta drumului şi nu ştiam la care casă-carte să ne oprim. Toate erau cu fațade frumos desenate şi cu titluri atractive. Aici uite o piramidă, dincolo un călugăr. Doar ce am trecut pe lângă o fată care dansa pe o stradă cu turnul Eiffel în capătul acesteia. Tocmai voiam să mă apropii de o o casă ce are desenat un bărbat şi o femeie ce se ţin de mână şi se plimbă pe malul mării, când îl aud pe prietenul meu:
     "Ghidule, putem intra în această casă? Îmi pare a fii o casă veselă şi vreau să cunosc personajele şi atmosfera din aceasta." - spuse prietenul meu în timp ce se apropia de casa ce înfăţişa o frumoasă fată îmbrăcată într-o rochie de sfârşit de secol XIX.
     "Tare sunt curios dacă zâmbetul acestei fete vă atrage mai mult decât destinul ei propriu-zis. Dar să întrăm în Timpul iubirilor perfecte de Tiago REBELO. Să intrăm pentru a vă prezenta povestea de iubire dintre tănăra Leonor şi locotonentul Carlos Montaha. Trebuie să te avertizez că dacă vei intra în această casă vei avea parte de atmosfera tumultoasă din Angola, de la  sfârşitul secolului al XIX-lea, când Coroana portugheză se confrunta cu o serie de crize politice, sociale şi militare ce vor duce la căderea monarhiei constituționale. Pe fondul acestor probleme Carlos o cunoaşte pe Leonor şi încep o frumoasă iubire pasională ce nu poate fi stinsă de nici un obstacol întâlnit în cale. Dacă te-am făcut curios, şi îţi place acest gen, eşti invitatul meu să pătrunzi în atmosfera acestei case." - spuse ghidul, şi cu aceste cuvinte îl învită pe prietenul meu să intre în atmosfera secolului XIX.
      Bineînţeles că prietenul meu nu refuză o asemenea invitaţie şi, într-o clipită, dispăru între filele acelei case-cărţi. Eu încă nu mă hotărâsem la o casă anume şi cum eram dezamăgit de mai multe lucruri din viața mea, decid să vorbesc cu ghidul străzii ficţiunii în speranţa că îmi poate da un sfat să scap de anumite gânduri mai puţin plăcute. Sau cel puţin să-mi recomande o casă-carte în care să se întâmple experienţe asemănătoare ca cele pe care le trăiesc.
    "Ghidule, simt că de la un timp viaţa mea merge pe dos şi succesul mă ocoleşte. Am impresia că am ratat totul în viaţă şi că povara lumii apasă pe umerii mei. Îmi poţi recomanda o casă-carte care să mă amuze sau, cel puţin, să-mi arate o situaţie asemănătoare cu a mea pentru a extrage câteva idei moralizatoare sau sfaturi de urmat." - îi spun în timp ce admir fațadele caselor din jurul meu.
     "Ştiu exact ce ţi se potriveşte! Vino cu mine!" - îmi spune şi-mi face semn să-l urmez.

    După aproximativ zece minute de mers ne oprim în faţa unei case-cărţi ce avea desenată pe faţadă un ştreang ridicat în aer de câteva baloane colorate şi unde scria, cu litere de-o şchioapă, Magazinul de sinucideri - Jean TEULE.
      "Intră în această casă şi vei avea la dispoziţie un magazin specializat în comercializarea instrumentelor necesare pentru a-ţi pune capăt zilelor. Dar nu te grăbi să-ţi închei socotelile cu viaţa înainte de a cunoaşte familia Tuvache, ce deţine acest magazin de sinucideri. Să nu te sperie numele casei pentru că, în această casă, vei întâlni şi situaţii ilare. În primul rând vei cunoaşte trei copii cu nume de sinucigaşi celebri: Vincent, Marylin şi Alan. Vincent este foarte creativ şi plin de idei, iar Marylin suferă de lipsă de atenţie. În schimb Alan este foarte optimist şi vede mereu partea plină a paharului. Pe măsură ce pătrunzi mai bine în această carte vei afla cum Alan reuşeşte să schimbe destinul familiei prin optimismul lui, ducând la o îmbunătăţire a stilului de viaţă şi aducând succes asupra afacerii familiei. Deci pentru a-ţi schimba stilul de viaţă şi a uita de necazurile şi dezamăgirile ce ţi-au adus gânduri negre trebuie să-l cunoşti mai bine pe Alan." - îmi spuse ghidul în timp ce-mi oferi cheile de la această casă-carte.
    "Înainte de a pleca, spune-mi care sunt beneficiile acestei străzi, astfel încât să atragă cât mai mulţi vizitatori, iar Strada Ficţiunii să devină mai intens circulată?" - apuc să-l întreb înainte de a se pregăti să plece.
    "Cum vă povesteam şi mai devreme, aceste case-cărţi au puterea de a schimba starea sufletească a oamenilor aducându-le buna dispoziţie sau schimbându-le caracterele în funcţie de acţiunea petrecută în fiecare casă-carte. Dar cel mai important aspect este că indiferent cât de aglomerată şi de stresantă îţi este viaţa întotdeauna trebuie să-ţi faci timp pentru o carte. Nu numai că îţi oferă momentul de răgaz atât de aşteptat, dar îşi poate oferi soluţii pentru relaxare şi rezolvarea problemelor zilnice. Iar cărţile de pe Strada Ficţiunii, prin secţiunile sale, acoperă o gamă largă de gusturi ceea ce înseamnă că indiferent de gusturile fiecăruia, cu siguranţă pe această stradă, vor găsi cartea căutată care să nu le înşele aşteptările. Pentru că, deh, fiecare dintre noi avem anumite aşteptări de la cărţile pe care le citim. Pe Strada Ficţiunii veţi găsi acele cărţi necesare fiecăruia dintre voi!" - apucă să-mi spună ghidul străzii înainte de a se îndepărta, iar eu de a mă pregăti să intru în Magazinul de sinucideri.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014!

Citeste mai mult...

Noi doi în Paradis, Paradisul cu noi doi!

       Doar ce am revenit din concediul de o săptămână, petrecut în insula Paradisului din Atlantic, când Sofia a stabilit să cheme prietenii apropiaţi la o mică petrecere la noi acasă pentru a le povesti despre concediul nostru. Printre ei se numărau şi prietenii noştri Anemona şi Valentin. Aşa că în primul week-end, după întoarcerea noastră, m-am trezit cu zece prieteni la uşa noastră. Când au ajuns la noi Sofia tocmai termina de pregătit bunătăţile culinare pentru care devenise cunoscută printre prietenii noştri. Abia apucă să se aşeze toţi la masă că Sofia le spuse:

     "M-a cerut de soţie!" - arătându-le frumosul inel de logodnă de pe degetul ei. 

   "Ce superb este! Felicitări!" - spuse Anemona în timp ce ea şi fetele veniră mai aproape să o felicite şi să admire inelul.

     "Bravo frăţică! Felicitări! Povesteşte-ne tot, cu lux de amănunte!" - îmi spuse Valentin în timp ce ceilalţi băieţi mă băteau pe umăr felicitându-mă.

     "Cum au trecut aproape 12 luni de la nefericitul accident din Paris şi aproape 1 an şi jumătate de când eu şi Sofia avem o frumoasă poveste de iubire, am considerat că este momentul să o cer în căsătorie şi împreună să avem o viaţă lungă şi fericită. Dar nu voiam să fie un moment banal într-un decor oarecare ci un moment de neuitat într-un decor mirific. Poate o plajă cu nisip fin şi un asfinţit de soare, iar noi să fim înconjuraţi de palmieri. Cu această imagine în gând am ajuns la bijutier de unde am cumpărat acest splendid inel de logodnă, având montată o piatră de turcoaz, aceaşi culoare ca ochii ei. Cu inelul în buzunar şi cu gândul la o destinaţie turistică adecvată acestui moment intru în agenţia de turism CND Turism - Vacanţe Speciale. Acolo îi spun agentului de turism că îmi doresc să mergem într-o destinaţie specială în care să stăm o săptămână înconjuraţi numai de nisip fin şi să ne bucurăm de soarele ce apune în mare. Îi spun că aş prefera o destinaţie exotică, precum o insulă în Atlantic. El mi-a recomandat mai multe destinaţii exotice, iar cea mai atractivă mi s-a părut o vacanţă de o săptămână în insula Paradisului, una din cele 700 de insule ale Bahamasului din Oceanul Atlantic, ofertă pe care am acceptat-o imediat. Cu această ofertă în buzunar abia aşteptam să ajung acasă pentru a-i da Sofiei vestea că vom petrece şapte zile într-o insulă din Atlantic." - spun în timp ce îndemn băieţii să bea un pahar de whisky pentru această veste.

     "Cum ai reacţionat când ţi-a spus că veţi merge împreună, pentru şapte zile, pe o insulă din Oceanul Atlantic?" - întrebă Anemona, gândindu-se la peripeţiile din Paris.

    "Iniţial aveam de gând să refuz deoarece mă gândeam la peripeţiile din Paris, dar când am auzit de Insula Paradisului m-am gândit că nu are ce să ni se întâmple rău pe o insulă de corali, aşa că am acceptat invitaţia şi peste doar două zile picioarele noastre simţeau nisipul alb, roşu şi auriu, aşa cum îl găseşti pe plajele insulei Paradisului. După ce ne-am cazat la unul dintre hotelurile de pe insulă, ne-am grăbit să încercăm gastronomia locală. Bineînţeles că am gustat vestitele scoici, gătite sau crude. Cele crude au fost delicioase, mai ales după ce presari peste ele condimentele specifice şi suc de lime. Un deliciu, credeţi-mă! Şi crabii de pământ fierţi au fost delicioaşi. Fetelor, despre peştele proaspăt gătit pe nisip nici nu mai am cuvinte să vă povestesc. Am reţinut cum l-au preparat şi poate reuşesc să vi-l prepar la fel pentru a trăi aceleaşi experienţe gustative pe care le-am trăit şi noi. După acest deliciu gastronomic ne-am gândit să facem o plimbare pe plaja cu nisip auriu. Am făcut doar câţiva paşi pe această plajă şi un papagal Abaco, cu penajul viu colorat, s-a așezat pe umărul meu drept. Încă îi admiram penajul cănd cerul a devenit verde ca smaraldul. Încă ne întrebam ce se întâmplă când vedem Soarele cum apunea în mare. Fetelor, este de vis! Niciodată nu mi-am imaginat cât de frumos poate fi un apus de Soare. Imaginaţi-vă fetelor, tot cerul devenise verde, iar în acel moment el se aşeză în genunchi în faţa mea şi-mi spuse... Dar mai bine îl las pe el să continue de aici..." - spuse Sofia în timp ce le mai arătă încă odată inelul de logodnă.
      Aşa este! Când am observat papagalul Abaco pe umărul ei şi superbul apus de Soare, am considerat că acesta este momentul pe care îl aştept de atâta timp şi, după ce am îngenuncheat la picioarele ei și am scos inelul din buzunar, i-am spus: Honey, au trecut 12 luni de la nefericitul eveniment din Paris şi în loc să ne despartă mai mult ne-a apropiat astfel încât acum, după un an şi jumătate de la începutul relaţiei noastre, sunt absolut convins că tu eşti sufletul meu pereche de aceea vreau să te întreb ceva: Vrei şă devii soţia mea?" - le-am spus în timp ce le arătam poze din vacanță.
        "Și? Ai acceptat?" - Anemona o întrebă pe Sofia, foarte nerăbdătoare să afle răspunsul ei.

     "DAAAA!!! Doar îl iubesc foarte mult și el știe acest lucru. Și în plus atmosfera și decorul a fost de așa natură încât a creat un moment idilic. Mai ales că după această cerere am făcut o croazieră până în insula Great Inagua unde am petrecut doua zile în compania celor peste 80 000 de păsări: flamingo, papagali, egrete, pelicani, rațe, gâște, bufnițe și câte și mai câte. Ne-am simțit ca Adam și Eva în Paradis! Dar un paradis exotic, din punctul de vedere al florei și faunei, cu păsări frumos colorate ce se ascund în vegetația tropicală. Iar palmierii ce te însoțesc la tot pasul întregesc acest decor paradisiac. Este un decor...sublim! Vedeți cum în poza asta suntem înconjurați de păsări flamingo? Uite și poza cu apusul de care vă povesteam mai devreme! În poza asta suntem pe insula Nassau, în Andastra Gardens, ce este o grădină botanică și zoologică întinsă pe două hectare, unde animalele și plantele autohtone și exotice pot fi întâlnite la tot pasul. Ne-am simțit ca în paradisul lui Adam și Eva! Uitați și o poză din momentul schimbării gărzilor de la Clădirea Guvernului din Nassau. Seamănă foarte mult cu schimbarea gărzilor din Londra. Aici este o poză cu noi înconjurați de băștinașii acestor locuri. Oameni foarte ospitalieri, mereu gata să-ți ofere tot ce au ei mai bun. - spuse Sofia în timp ce le arăta pozele din vacanță.
     "Nu numai că ați trăit experiențe de neuitat în această insulă a Paradisului, dar v-ați întors logodiți din această vacanță. Ce poate fi mai frumos de atât?" - întrebă Anemona în timp ce-i privi pe cei din jur.

Întrebare pentru cititoarele mele:
Fetelor, voi unde ați vrea să fiți cerute în căsătorie?

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014!

Citeste mai mult...

Goana după noul Yaris!

      În sfârşit mi s-a terminat programul de lucru aşa că mă pot duce acasă. Pe drumul spre casă am avut parte de cel puţin trei ambuteiaje. Nu mă miră acest lucru pentru că trăiesc într-un oraş mare şi aglomerat. Dar până la o limită. Când am observat că drumul serviciu-casă l-am parcurs într-un timp dublu faţă de obicei eram cu adevărat nervos.

      "Am ajuns acasă şi mă pot linişti!" - îmi spun în timp ce deschid televizorul în speranţa că voi da peste vreo ştire care să mă amuze. Primul post de televiziune transmitea o ştire despre un accident rutier. Schimb postul şi dau peste o altă ştire în genul celei precedente. Se pare că am uitat că este ora la care majoritatea posturilor de televiziune transmit ştiri negative. Totuşi, nu-mi pierd speranţa şi schimb postul de televiziune în speranţa că voi da peste o ştire care să mă ajute să mă liniştesc. Prezentatoarea de ştiri de la al treilea post tocmai prezenta informaţii despre diferite ambuteiaje apărute pe străzile oraşului în care trăiesc. Spunea ceva de oameni echipaţi cu aparate de fotografiat şi camere de filmat ce alergau pe străzile oraşului în încercarea de a imortaliza o maşină.

     "Despre ce vorbeşte femeia asta?" - mă întreb, încercând să fiu cât mai atent la imaginile difuzate. Urmăream, cu real interes, această ştire în care se relata despre o urmărire "ca-n filme", în care trei sau patru maşini de poliţie goneau în urma unei maşini Toyota Yaris, ceea ce a cauzat diverse ambuteiaje în oraş. Când, în sfârşit, această maşină a fost oprită de poliţişti, şoferul din maşina Yaris a fost luat la întrebări, atât de poliţişti cât şi de reporterii prezenţi la această acțiune.

      "De ce nu aţi oprit la semnalele poliţistilor? Nu aţi auzit semnalele sonore sau ce s-a întâmplat?" - întreabă reportera postului de televiziune la care tocmai mă uitam.

     "Stimată doamnă, cum să vă explic? Am auzit că Toyota România a lansat noul model Yaris 2014, iar cu această ocazie au dat startul unui concurs ce se va organiza, în perioada 13 octombrie - 10 noiembrie, pentru toţi iubitorii de maşini şi de călătorii. Iar marele premiu al acestui concurs este o călătorie de un week-end, cu toate costurile asigurate, la Valenciennes, în Franţa, pentru a vedea cum se fabrica acest model Yaris." - spuse soferul în timp ce era încătuşat de poliţişti.

      "Şi totuşi, de ce v-a urmărit Poliţia şi de ce nu aţi oprit la semnalele poliţiştilor? Dar mai ales ce legătură are acest concurs cu faptul că v-a urmărit Poliţia?" - tot insista reportera, sperând să obţină răspuns la întrebările ei.

    "După cum încercam să vă spun,  acest nou concurs de la Toyota România constă în fotografierea sau filmarea noului model Yaris, oriunde poate fi prins. Asta înseamnă şi în locuri publice, lângă personalităţi sau clădiri celebre. Şi cum mie îmi place să conduc, mi-am spus că nu ar strica să particip la acest concurs aşa că, fiind înarmat cu aparatul foto, am pornit în goană după noul Yaris. Unde puteam să-l găsesc cel mai uşor decît la reprezentanţa Toyota din oraşul nostru? Aşa că m-am dus la reprezentanţă şi, după ce am făcut câteva fotografii cu mine lângă şi în interiorul acestui model, vine dealerul şi mă întreabă dacă doresc să fac o tură cu acest model. Am crezut că mi-a pus Dumnezeu mâna în cap! Cum să nu vreau aşa ceva? Bineînţeles că am urcat în maşină şi i-am promis dealerului că mă voi întoarce după o plimbare de o oră la bordul ei. Credeţi-mă că abia aşteptam să fac o călătorie prin oraş la volanul acestei maşini. După primii 10 kilometri parcurşi prin oraş deja mă visam într-o excursie, doar eu cu acest Yaris. Eram sigur că, la volanul acestui Yaris, voi fi fericit oriunde voi merge. Vedeţi dumneavoastră, eu am împrumutat această maşină pentru un drive test de maxim o oră, dar plăcerea de a conduce această maşină a fost atât de intensă încât am uitat total de acea oră. Eram foarte fericit că pot conduce acest auto. Eram atât de fericit încât am uitat de tot ceea ce mă înconjoară, până când m-a oprit Poliţia după 5 ore de condus continuu. Acum vor să mă aresteze pentru furtul acestei maşini. Cum să le explic lor că plăcerea de a conduce acest model a fost atât de mare încât am uitat că trebuie să o înapoiez. Ei nu sunt capabili de asemenea simţăminte. Pentru ei orice maşină este o simplă maşină." - încerca să se justifice presupusul hoţ.

    "Mai devreme spuneaţi ceva despre un concurs iniţiat de Toyota România. În ce constă acest concurs?" - întrebă reportera ahtiată după ştiri, ce spera să crească ratingul postului de televiziune la care lucra.

    "Păi, toţi cei ce doresc să intre în acest concurs trebuie, după cum spuneam mai devreme, să fotografieze sau să filmeze acest model după care să posteze aceste poze sau filmuleţe în contul propriu de pe siteul toyotamea.ro, până în data de 10 noiembrie 2014. Trebuie ca din aceste materiale să reiasă că cei ce le-au realizat sunt foarte fericiţi de descoperirea noului model Yaris. Dacă nu mă oprea Poliţia acum, aveam de gând să mă plimb prin oraş cu acest model pentru a fi văzut şi fotografiat cât mai mult ca foarte multă lume să obţină fotografii şi filmuleţe cu mine şi acest model. Îmi doream, ca din aceste materiale, să reieasă că sunt Genial în oraş şi în afara lui. Prin această escapadă am dorit să anunţ că a sosit Yaris în oraşul tău, şi al meu, şi al lui. Pentru că în acest concurs departajarea punctelor se face diferit, în funcţie de următoarele acţiuni: 5 puncte se acordă participantului şi oraşului ce-l reprezintă pentru minim o poză încărcată, participantul şi oraşul primesc 10 puncte pentru un video, dacă vă invitaţi prietenii, prin e-amil, veţi mai primi 1 punct, iar pentru fiecare prieten înscris în concurs veţi primi încă 10 puncte şi o şansă în plus la extragerea la sorţi, indiferent de numărul de prieteni înscrişi. Pentru a avea şanse de a te număra printre cei trei câştigători ai acestei etape trebuie să ai minim 6 puncte şi să concurezi la categoria <Bucureşti> sau <alte oraşe> de unde se vor alege doi câştigători, iar al treilea va fi selectat de juriul format din angajaţii Toyota ca urmare a alegerii celui mai original video, care sa arate că eşti Genial în oraş, fericit oriunde! Deci, cu cât mai mulţi prieteni înscrişi cu atât mai multe puncte veţi primi." - spuse şoferul înainte de a fi urcat în duba Poliţiei.

     "Colegu', nu-l mai filma pe el, ci filmează-mă pe mine lângă noul Toyota Yaris penturu că vreau să particip şi eu la concurs." - spuse reportera către colegul ei cameramanul, în timp ce se sprijini de Yaris.

     "Înainte de a încheia transmisia, invit toţi pasionaţii de autoturisme şi călătorii să se înscrie în această competiţie." - mai apucă să spună reportera înainte de a se lungi pe capota maşinii.

     "Interesant concurs! Cred că mă voi înscrie şi eu." - îmi spun în timp ce caut aparatul foto.

     "Unde ai pus aparatul foto?", "Unde este camera video?", "Vreau să mă duc în Valenciennes!" - auzeam din apartamentele vecinilor. După ce îmi găsesc aparatul foto, ies din apartament şi acolo mă întânesc cu toţi vecinii de palier, fiecare având în mâini camere de fotografiat care mai de care, de la vechile modele cu film până la ultimele DSLR-uri, Mare parte dintre ei aveau şi camerele video agăţate de gât. Realizând că toţi au de gând să plece în goana după noul Yaris alerg pe scări pentru a ieşi din bloc, ştiind că liftul va fi blocat de cei de la etajele superioare şi inferioare. Nici pe scări nu am avut mai mult noroc pentru că nu am fost singurul care a avut această strălucită idee.

    Cu chiu, cu vai, reuşesc până la urmă să ies din bloc, dar acolo m-am lovit de puhoaie de oameni ce erau înarmaţi, ca şi mine, cu aparate foto şi camere video. "Câtă frunză, câtă iarbă", de ziceai că au de gând să facă o nouă revoluţie.
"Ce mai freamăt, ce mai zbucium!" (Scrisoarea a III-a - Mihai Eminescu).

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014!

Citeste mai mult...

Peripeţii in Paris!

        Nici nu am realizat când au trecut şase luni de când eu şi Sofia formăm un cuplu. În acest timp, nu numai că mi-a arătat că este foarte inteligentă şi loială, dar ne-am descoperit foarte multe pasiuni comune. Am trăit experienţe asemănătoare când am coborât cu tiroliana sau când am revăzut un televizor alb-negru. Aceste experienţe, şi nu numai, mi-au arătat că ea poate fi sufletul meu pereche, motiv pentru care doresc să o impresionez şi mai mult printr-o vacanţă romantică la Paris, ştiind cât de mult îi place Parisul pentru romantismul ce-l emană.

      În mintea mea, această idee prindea contur şi deja începusem să mă gândesc la cum ne vom bucura împreună de această vacanţă. În maxim o oră eram deja la o agenţie de turism pentru a mă interesa despre vacanţe la Paris. Mi se prezintă diferite oferte, cu excursii opţionale în jurul Parisului, dar m-am decis pentru o vacanţă doar cu vizitarea obiectivelor din Paris. Cum şi Sofia este pasionată de istorie şi obiectivele turistice istorice sunt sigur că va dori să ne bucurăm cât mai mult de atmosfera specifică Parisului. Deja mă văd cu ea la o cină romantică la piciorul Turnului Eiffel, la o cafea lângă grădina castelului Versailles sau să trecem împreună pe sub Arcul de Triumf, iar noaptea vom admira stelele din Place de la Concorde. M-am hotărât: peste o săptămână, exact în ziua în care vom aniversa şase luni de relaţie, vom fi deja în faţa castelului Versailles. Agentul de turism îmi prezintă o ofertă care se pliază pe dorinţele mele de vizitare doar a obiectivelor din Paris, iar după o analiză amănunţită, îl anunţ că doresc această ofertă, achit avansul aferent şi mă pregătesc să plec.

     "Nu doriţi şi o asigurare medicală internaţională?" - mă întreabă agentul în timp ce mă pregăteam să plec.

    "Asigurare medicală internaţională? De ce aş avea nevoie de aşa ceva când am deja o asigurare medicală privată?" - întreb, mai mult curios decât mirat.

    "În primul rând o asigurare de sănătate privată vă acoperă toate cheltuielile cu urgenţele medicale, spitalizarea şi intervenţiile chirurgicale, atât timp cât aceste intervenţii au loc pe teritoriul României. Dacă doriţi vă prezint oferta de asigurare medicală internaţională oferită de MediHelp Internaţional. În primul rând această are acoperire internaţională, ceea ce asigură îngrijire medicală oriunde în lume şi acoperirea tuturor cheltuielilor privind spitalizarea şi alte costuri conexe, de la intervenţiile medicale până la serviciile de transplant." - îmi spune în timp ce îmi oferă un pliant cu oferta de asigurare medicală de la MediHelp Internaţional.

     "Adică vreţi să spuneţi că în cazul în care, Doamne fereşte, am parte de un accident pe teritoriul altei ţări şi am nevoie de spitalizare sau intervenţie chirurgicală, această asigurare îmi oferă linişte sufletească acoperind toate cheltuielile cu eventualele intervenţii chirurgicale? Dar care este valoarea maximă acoperită de această asigurare? Întreb pentru eventualitatea în care, Doamne fereşte, valoarea totală a cheltuielilor cu spitalizarea şi intervenţiile chirurgicale va depăşi suma disponibilă la mine, în acel moment." - întreb puţin îngrijorat de probabilitatea unui posibil accident în timpul vacanţei noastre în Paris.

    "De obicei asigurările medicale internaţionale acoperă toate aceste cheltuieli în limita unei anumite valori. În schimb cei de la MediHelp Internaţional au un nou plan de asigurare denumit MediHelp Superior Plan care, nu numai că vă oferă o valoare maximă a asigurării medicale de 2,5 milioane de euro pe an de asigurare, dar veţi avea posibilitatea de a alege ţara în care doriţi să beneficiaţi de îngrijire medicală. În plus acoperă şi alte cheltuieli, de la serviciile medicale private la cele mai renumite instituţii medicale din lume, beneficiind de serviciile celor mai buni specialişti. Acest plan de asigurare oferă servicii de urgenţă şi asistenţă 24 de ore din 24 şi 7 zile din 7." - îmi spune în timp ce-mi arată oferta privind acest nou plan de asigurare.

     "Dacă aleg acest plan de asigurare acoperă toate cheltuielie şi toate urgenţele medicale şi că pot beneficia de serviciile celor mai buni specialişti în cele mai bune condiţii atunci da, aleg această asigurare cu valoarea maximă a asigurării, cel puţin pentru această vacanţă la Paris. Sper să nu fie nevoie să apelez la această asigurare, dar este mai bine să previi decât să tratezi. Sau, cum spune o vorbă românească, <<Paza bună trece primejdia rea!>>. Vă rog să întocmiţi acest timp atât pentru mine cât şi pentru Sofia aferent perioadei pe care o vom petrece în Paris. " - spun în timp ce închei contractul pentru această asigurare.

       După ce agentul de turism îmi rezervă biletele de avion, camera de hotel şi întocmeşte asigurarea medicală internaţională pentru mine şi Sofia, mă declar mulţumit şi plec spre casă, abia aşteptând să ajung pentru a-i spune Sofiei ce surpriză am pentru ea.

     Cum intru în casă un miros îmbietor mă înconjoară. "Iar vrea scumpa mea să mă răsfeţe cu ceva bun făcut de mânuţele ei. Cum să nu o iubesc şi să nu o răsfăţ cu o săptămână la Paris?" - mă întreb în timp ce mă apropiam de bucătărie.

     "Bună honey! Ce bine că ai ajuns. În 10 minute este gata mâncarea. Am pregătit mâncarea ta preferată." - îmi spune în timp ce mă apropiam de ea şi mă pregăteam să o îmbrăţişez.

    "Nu mă îmbrăţişa că miros a mâncare şi am și şorţul murdar." - îmi spune în timp ce încearcă să scape din îmbrăţişarea mea.

     "Nu contează honey! Eşti atât de frumoasă cu acest şorţuleţ pe tine. Cum aş putea să nu te îmbrăţişez şi să nu te sărut când mă răsfeţi cu mâncarea mea preferată?" - întreb în timp ce o sărut.

     "Mă duc să fac un duş şi peste 10 minute vin să te ajut să pregăteşti masa." - îi spun după care o mai sărut odată.

     După numai 10 minute îmi fac apariţia în sufragerie cu două lumânări parfurmate, cu aromă de căpşuni (preferata ei) şi o sticlă de vin roşu. Observând că ea nu terminase de pregătit cina setez sistemul audio pe melodii de dragoste şi intru în bucătărie pentru a o ajuta. După doar două minute amândoi eram în sufragerie cu farfuriile de mâncare în mâini.

    "Cu ce ocazie toate acestea?" - mă întreabă arătând spre lumânările aprinse şi muzica ce se aude în surdină.

     "Aşa cum tu mă răsfeţi consider că şi eu ar trebui să te răsfăţ." - îi spun în timp ce o ajut să se aşeze.

     O privesc când mănâncă. Este atât de frumoasă, indiferent de momentul zilei sau de ceea ce face.

     "Honey, ţi-ar plăcea să ne bucurăm de o cină romantică la picioarele turnului Eiffel?" - o întreb în timp ce o admir cum mănâncă.

     "Honey, doar ştii că sunt înebunită după Paris şi după atmosfera sa. Bineînţeles că mi-ar plăcea, dar cine ştie când vom avea timp să ajungem şi acolo? Doar ştii că asociaţia ne ocupă tot timpul. Îmi doresc să avem parte de timp doar pentru noi doi. Mă mulţumesc şi cu o săptămână, dar să fim doar noi doi într-un oraş romantic, aşa cum este Parisul." - îmi spune în timp ce mă priveşte cu ochii plini de dragoste.

     "Cum să nu o iubeşti în astfel de momente?" - mă întreb în timp ce scot din buzunar biletele de avion şi rezervarea camerei de hotel.

     "Honey, am o surpriză pentr tine. Peste o săptămână noi aniversăm 6 luni de când formăm un cuplu. 6 luni minunate şi pline de iubire. 6 luni în care mi-ai arătat pentru ce merită să lupt. Honey, iubirea mea, ştiu cât de mult îţi doreşti o vacanţă la Paris, în care să ne destindem doar noi doi, motiv pentru care am făcut deja rezervarea pentru o săptămână la un hotel lângă turnul Eiffel. Şi eu îmi doresc ca în seara în care vom aniversa 6 luni să ne bucurăm de o cină romantică lângă turnul Eiffel." - îi spun în timp ce vin lângă ea şi îi ofer rezervarea la hotel.

      "Şi nu trebuie să te îngrijoreze volumul de muncă de la asociaţie. Am mare încredere în secretarele noastre şi sunt sigur că se vor descurca." - încerc să o liniştesc în timp ce o sărut.

      "Te iubesc honey, pentru ceea ce eşti şi pentru ceea ce faci pentru mine." - îmi spune în timp ce mă sărută şi ea.

     Peste o săptămână urcam în avion pentru a ajunge în "oraşul luminilor", iar peste numai două ore picioarele noastre călcau, pentru prima dată, asfaltul parizian. Priveam chipul Sofiei şi eram încântat văzând cât de fericită era. Mă ţinea de braţ şi privindu-ma îmi şopti: "Mulţumesc!".

      În ziua în care am ajuns în Paris aniversam 6 luni de relaţie şi, cum am ajuns în jur de ora prânzului, am decis să ne plimbăm şi să vizităm principalele obiective turistice ale Parisului, iar seara să ne bucurăm de o cină romantică la picioarele turnului Eiffel. Astfel, cu Sofia la braţul meu drept, am reuşit să vizităm Palatul Versailles, Muzeul Luvru, Catedrala Notre Dame şi Basilica Sacre Coeur şi am trecut împreună pe sub Arcul de Triumf. Cum, între timp, seara s-a lăsat peste oraşul încărcat de romantism ne-am îndreptat paşii spre restaurantul de lângă turnul Eiffel, unde aveam o rezervare pentru două persoane.

     Cina o începem cu o porție de fructe de mare și un vin alb dulce. Ce poate fi mai plăcut decât să te bucuri de mâncarea preferată alături de persoana iubită în orașul iubirii? Continuăm cina cu o porție de mușchi de vită în sos roșu și un vin roșu dulce. În acel moment, la masa noastră, își făcu apariția un cântăreț ambulant ce cânta la vioară. Îl rog să interpreteze o melodie de dragoste în timp ce ne bucurăm de tot ce ne înconjoară, de la mâncarea bună până la atmosfera plină de iubire. Desertul a fost pe măsură, un răsfăț al papilelor gustative.

       Cum toată ziua a fost plină de romantism, dorim să o încheiem în aceeași tentă și, înainte de a ne retrage în camera de hotel pentru a ne bucura de prima noapte de dragoste pe pământ parizian, decidem să privim stelele din Places des Vosges.

      La prima trecere de pietoni nesemaforizată, după ce ne-am asigurat că nu se apropie nici o mașină din partea stângă și nici din partea dreaptă, ne-am încumetat să traversăm când, în același moment, din partea stângă apăru o mașină cu viteză ce ne lovi în plin.

      Câd deschid ochii văd numai alb în jurul meu. Sunt imobilizat în pat iar deasupra mea veghea un doctor însoțit de o asistentă.

     "Bine ați revenit printre noi. Am crezut că v-am pierdut." - îmi spune doctorul în timp ce mă consulta.

     "S-S-S-So-fia!" - abia apuc să șoptesc după care închid ochii.

     Când redeschid ochii văd lângă patul meu doi doctori și o asistentă.

     "Bună seara domnule! Încercați să nu vă mișcați. Cum vă simțiți?" - mă întreabă doctorul mai în vârstă.

    "Nu pot să-mi dau seama. Unde sunt și cine sunteți dumneavoastră?" - întreb încercând să înțeleg ceva din ceea ce se întâmplă.

    "Eu sunt profesorul universitar doctor Dupont, șeful secției de chirurgie generală din cadrul spitalului Pitié-Salpêtrière din Paris. Dumnealui este domnul Bernard - profesor universitar doctor honoris causa și președintele Colegiului Medicilor din Franța. Sunteți într-un salon privat al secției de chirurgie din cadrul Spitalului Pitié-Salpêtrière din Paris. Aici aveți parte de cele mai bune servicii medicale și de cei mai buni specialiști din domeniu. Vă amintiți cum ați ajuns aici?" - mă întreabă doctorul mai tânăr.

     "Îmi amintesc doar că voiam să văd stelele din Places des Vosges alături de iubita mea Sofia. Sofia! Ce face Sofia?" - întreb în timp ce încep să mă liniștesc.

    "Încercați să vă liniștiți. Domnișoara Sofia este pe mâini bune. Cei mai buni specialiști în domeniu se ocupă de sănătatea ei. Am să vă povestesc cum ați ajuns la noi. Acum 4 zile ați suferit un accident rutier. Un șofer, ce conducea sub influența alcoolului, nu v-a acordat prioritate la trecerea de pietoni și, având viteză, v-a lovit în plin. Serviciul unic de urgență a fost anunțat imediat și o ambulanță a fost trimisă la locul accidentului. Medicul de pe ambulanță, observând că aveți asigurarea medicală MediHelp Superior Plan a decis să vă trimită, atât pe dumneavoastră cât și pe tânăra ce vă însoțea, la Spitalul Pitié-Salpêtrière din Paris pentru a beneficia de cele mai bune servicii medicale. Dumneavoastră ați suferit fracturi multiple, atât în zona toracelui cât și la membrele inferioare. Nu vă îngrijorați pentru că cei mai buni doctori chirurgi s-au ocupat de dumneavoastră. Din păcate, domnişoara Sofia a suferit leziuni mai grave: multiple fracturi la ambele membre inferioare, multiple fracturi la membrul superior stâng, comoţie cerebrală şi fractură de splină. Momentan este în comă, dar situaţia ei este stabilă. Cei mai buni doctori ortopezi şi neurochirurgi din Franţa s-au ocupat de cazul ei. Toate intervenţiile chirurgicale au fost un succes. În maxim două zile ne aşteptăm ca domnişoara Sofia să-şi revină din comă, urmând o perioadă de recuperare în care cei mai buni specialişti în chirurgie plastică şi specialişti în recuperare fizică se vor ocupa de recuperarea dumneavoastră şi a domnişoarei Sofia. În acelaşi timp, preşedintele Colegiului Psihologilor din Franţa vă va consilia pentru a trece fără traume psihice peste acest accident nefericit. Cei mai buni doctori specialişti şi ţară se vor ocupa de dumneavoastră şi de domnişoara Sofia pentru a ieşi din acest spital aşa cum arătaţi şi cum vă simţeaţi înainte de tragicul accident." - spuse doctorul mai în vârstă.

 Lumea era a noastră şi noi aparţineam lumii!".

    Auzind asememea veşti m-am liniştit puţin şi am reuşit să adorm cu gândul la Sofia şi la seara în care noi doi trebuia să aniversăm 6 luni de relaţie. Peste două zile Sofia se trezi din comă şi o aduse în salonul privat în care eram doar eu. Patul ei era lipit de partea stangă a patului meu astfel încât, din când în când, mâinile noastre se atingeau arătându-ne afecţiunea unuia pentru celălalt. Vorbeam tot timpul şi ne declaram iubirea unul pentru celălalt. Peste două săptămâni puteam să ne ridicăm în fund şi să ne privim mai bine. Arătam ca două mumii, dar noi nu conta, era de ajuns că eram unul lângă celălalt în acelaşi salon. "

   Zilele treceau, una câte una, şi datorită medicilor specialişti şi a asistentelor ce aveau grijă de sănătatea noastră, îmbunătăţirile se observau de la o zi la alta. Cu ajutorul doctorului specialist în ortopedie am reuşit să păşim din nou după numai două luni. Iniţial doar punând picioarele jos şi mişcându-le cât mai puţin. Durerile erau îngrozitoare, dar încurajându-ne reciproc şi cu ajutorul doctorilor specialişti şi a asistentelor, ce au dat dovadă de profesionalism, am trecut peste dureri şi după alte patru săptămâni făceam primii paşi cu ajutorul cârjelor.
     În urma intervenţiilor chirurgicale am rămas amândoi cu cicatrice foarte urâte, motiv pentru care medicul specialist în chirurgie plastică a început procedurile necesare pentru îndepărtarea acestora. La patru luni de la nefericitul accident puteam merge pe propriile picioare fără să fiu ajutat de asistentă sau cârje. Nici bastonul nu-mi mai era de folos. Sofia mai simţea o uşoară durere în braţul stâng, dar doctorii au asigurat-o că în maxim o săptămână aceasta va dispărea cu ajutorul medicamentaţiei corespunzătoare, motiv pentru care au decis să ne mai ţină, sub observaţie, pentru încă două săptămâni.
     După aceste două săptămâni eram pregătiţi să părăsim acest spital complet vindecaţi şi fără nici o cicatrice sau durere rezultată în urma acelui accident. Considerând că a sosit momentul pentru a rezolva decontarea serviciilor medicale, de care am beneficiat în aceste patru luni şi jumătate, iau legătura cu directorul general al acestui spital pentru a vorbi despre acest aspect. Directorul spitalului era chiar profesorul universitar doctor Dupont, care mă asigură că nu trebuie să achit nici un serviciu deoarece eu şi Sofia am beneficiat de asigurarea specială MediHelp Superior Plan ceea ce înseamnă că MediHelp Internaţional va acoperi toate cheltuielile aferente perioadei de spitalizare, intervenţiilor chirurgicale şi post-chirurgicale de care am beneficiat.
      După stabilirea acestui aspect eu şi Sofia am decis să mai petrecem două zile în Paris, înainte de a ne întoarce acasă. Astfel ne-am bucurat de o nouă cină romantică la picioarele turnului Eiffel, am admirat stelele din Places des Vosges şi ne-am bucurat de prima noapte de dragoste în oraşul iubirii.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014!

Citeste mai mult...

Importanţa curăţeniei într-o pensiune!

        În cadrul facultăţii am învăţat că există posibilitatea de a accesa fonduri europene pentru deschiderea unei pensiuni. Cum am urmat cursurile unei facultăţi de agroturism ideea de a avea propria pensiune începuse să-mi surâdă. Mă şi imaginam, ca administrator de pensiune, că întâmpin turiştii cu pâine şi sare. Sau că le ofer pachete turistice care să se plieze pe nevoile lor. Mi-ar plăcea ca turiştii să fie mulţumiţi de serviciile primite astfel încât să se întoarcă împreună cu alţi prieteni. Deja vedeam cum succesul pensiunii creşte de la an la an. Oare doar visam cu ochii deschişi?...

         Timpul a trecut iar eu am absolvit facultatea cu brio, uitând de acest vis. Până într-o zi când...

     Deja lucram într-o asociaţie, pe profilul studiilor, când mi s-a propus să fiu inclus într-un proiect european. Atunci mi-am amintit de visul meu de a avea propria pensiune, dar neavând experienţa necesară în finanţările europene mi-am propus să mă documentez mai bine cu această ocazie. După numai şase luni aveam toată documentaţia pusă la punct şi la următoarea sesiune de depunere a proiectelor aveam înscris proiectul meu. După expirarea termenului de depunere a proiectelor am aflat că proiectul meu a obţinut finanţare nerambursabilă de 100% din valoarea proiectului. Din acel moment am început procedura de selecţie pentru achiziţiile publice, unde criteriul de selecţie a fost preţul cel mai scăzut. La finalul acestei proceduri am selectat o firmă care mi-a oferit cel mai mic preţ, dar şi promisiunea că în mai puţin de 12 luni peniunea va fi gata "la cheie". Şi aşa a fost: doar doar 11 luni pensiunea era gata, rămânând ca eu să încep procedura de selecţie pentru produsele de igienă şi curăţenie. Cum, datorită asociaţiei m-am deplasat foarte mult prin ţară, vizitând diferite pensiune şi cunoscând administratori de pensiuni, de la o stea/margaretă la cinci stele/margarete, m-am hotărât să le cer un sfat privind produsele de igienă şi curăţenie folosite într-o pensiune. Aşa că am fost la pensiunea unui prieten şi am avut o conversaţie legată de acest subiect:

        "Salut! Ce mai faci? După cum probabil ai aflat, doresc să-mi deschid o pensiune. Construcţia este gata. Am nelămuriri în privinţa alegerii produselor de igienă şi curăţenie. În special în baie şi bucătărie. Cum primul lucru pe care un turist îl verifică într-o pensiune este baia, m-am decis să încep selecţia cu aceste produse de igienă şi curăţenie. Şi cum orice pensiune îşi permite apă caldă, săpun şi hârtie igienică, iar eu dorind să ofer cele mai multe servicii şi produse astfel încât turiştii să fie foarte mulţumiţi de pensiunea mea, am decis să ofer calitate şi în privinţa hârtiei igienice, motiv pentru care am apelat la diverşi producători de hârtie igienică alegând un dispenser de hârtie igienică şi o hârtie igienică albă de o calitate superioară. Dacă în privinţa hârtiei igienice lucrurile par a fi clare, nu acelaşi lucru pot spune despre metoda de uscare a mâinilor, după foloisrea toaletei, unde am de ales între uscător de mâini cu jet de aer cald, prosop din material textil şi prosop de hârtie. Aş alege un uscător cu jet de aer cald pentru că îl consider mai modern, dând impresia că ne-am conectat, şi mai mult, la igienă şi civilizaţie, dar mai ales popularitatea acestuia, având în vedere că aproape că nu există mall sau restaurant în care să nu existe şi un uscător de mâini cu jet de aer cald. Mi-l recomanzi?" - îl întreb pe acest prieten în timp ce-i arăt am un catalog de oferte cu uscătoare de mâini cu jet de aer cald.
      "Nu! Şi am să-ţi spun de ce: în primul rând sunt zgomotoase, zgomotul produs de un uscător cu aer cald poate ajunge la 94 decibeli, la fel ca un camion care trece foarte aproape de tine. În al doilea rând durează mult timp până îţi usuci mâinile, aproximativ 45 de secunde pentru o uscare completă. În al treilea rând, şi cel mai important aspect este cel legat de igiena mâinilor. Dacă scopul principal pentru care ne spălăm mâinile cu apă caldă şi săpun este de a îndepărta microbii de pe mâinile noastre, uscătoarele cu jet de aer cald pot aduce microbii înapoi pe mâinile noastre datorită faptului că în loc să înlăture microbii, acestea nu numai că sunt purtătoare de microbi, din atmosfera toaletei, dar îi şi împrăştie în stânga şi dreapta, sau chiar pe mâinile noastre, sub influenţa căldurii." - îmi spune în timp ce dădu la o parte catalogul de oferte.
    "În cazul asta să folosesc prosoape din material textil?" - îl întreb în timp ce mă pregătesc să scot din geantă un catalog de oferte cu prosoape textile.

     "Nici să nu te gândeşti la ele! Din punct de vedere al igienei şi curăţeniei sunt şi mai periculoase pentru că pot reţine bacteriile, chiar dacă sunt spălate periodic. Eu îţi recomand să foloseşti un prosop de hârtie, dar nu orice prosop de hârtie, ci cele din materie primă primară şi nu cele din hârtie reciclată deoarece acestea, chiar dacă sunt frumoase, curate şi parfumate, pot menţine microbii din hârtia veche folosită la reciclare. În special îţi recomand prosoape pliate în toalete, pentru că acestea nu numai că păstrează mâinile uscate, dar şi îndepărtează microbii prin frecare împiedicând răspândirea lor în aer. Marele avantaj al prosoapelor de hârtie, pe lângă igienă, este faptul că usucă mâinile foarte repede, în mai puţin de 15 secunde ai mâinile deja uscate, iar microbii nu se mai pot răspândi. Se pare că, în urma unor studii ştiinţifice, şi cercetătorii recomandă folosirea prosoapelor de hârtie în defavoarea uscătoarelor cu jet de aer cald în ceea ce priveşte uscarea mâinilor fără a ne infecta cu microbi." - îmi spune în timp ce-mi arată un catalog de oferte pentru prosoape pliate.
    "Dar în bucătărie ce mă sfătuieşti să folosesc?" - îl întreb în timp ce analizam oferta de prosoape pliate.

    "Având în vedere că bucătăria, ca şi baia, poate reprezenta un mediu propice pentru dezvoltarea microbilor, care pot transmite o serie de boli, şi cum noi suntem răspunzători pentru sănătatea turiştilor atât timp cât stau în pensiunile noastre, îţi recomand să foloseşti prosoape de hârtie sub formă de role, dar şi un personal instruit adecvat din punct de vedere al igienei şi curăţeniei. Asta înseamnă să ştie că trebuie să se spele pe mâini şi să nu folosească prosopul de bucătărie din material textil pentru că este un adevărat focar de infecţie deoarece este întrebuinţat în diverse moduri şi ia contact cu tot felul de obiecte contaminate sau că se şterg pe mâini de fiecare dată când se murdăresc în timpul gătitului. Umezeala şi restul de alimente acumulate în mai multe zile favorizează dezvoltarea microbilor, motiv pentru care recomand, la ştergerea mâinilor de apă sau resturi alimentare, să se folosească prosoapele de hârtie de unică folosinţă. O atenţie deosebită trebuie să acordăm şi alimentelor deoarece pot fi pline de microorganisme, motiv pentru care trebuie splătate cu multă apă şi şterse cu un prosop de hârtie înainte de a fi gătite. Dar nu este îndeajuns ca personalul din bucătărie să ştie toate aceste lucruri ci trebuie să le şi aplice cu rigurozitate, pentru că ei pot fi răspunzători de eventuale afecţiuni contagioase, precum răceală, gripă sau tulburări digestive, suferite de turiştii ce stau la noi în pensiuni. Şi cum nu ne dorim ca turiştii să se îmbolnăvească de aceste afecţiuni, şi oricare altele, atât timp cât sunt cazaţi sau mănâncă la noi, sfatul meu este că trebuie să acordăm o deosebită atenţie igienei şi curăţeniei într-o pensiune. Nu uita: cu aceste produse de igienă şi curăţenie, împreună cu un personal adecvat, pensiunea ta se va bucura sigur de succes!" - îmi spune îm timp ce-mi oferă cataloagele de oferte cu prosoape de hârtie.

     În urma acestor sfaturi primite de la acest administrator de pensiune, şi nu numai, dar şi din experienţa mea proprie, decid să folosesc prosoape de hârtie pentru ştergerea mâinilor, atât în toaletele cât şi în bucătăria pensiunii mele.

     Bineînţeles că voi acorda o atenţie deosebită şi instruirii personalului din pensiune, privind regulile de igienă şi curăţenie pentru ca turiştii mei să se bucure de un plus de calitate în ceea ce priveşte serviciile primite în cadrul pensiunii mele.

Acest articol a fost scris pentur SuperBlog 2014!

Citeste mai mult...

Tarzan se întoarce...la Straja!

       Mai deunăzi am văzut la televizor un film cu "Tarzan - Omul Junglei" și amintiri aproape uitate mi-au revenit în minte. Și acum îmi amintesc cum, mic copil fiind, îmi plăcea să mă cațăr în copacii din grădina bunicilor. Cum voiam să zbor din copac în copac și de pe o creangă pe alta precum Tarzan. Eram foarte fericit când mă duceam cu vacile la câmp, iar pe drum întâlneam o salcie. Lăsam vacile singure iar eu urcam în acea salcie și, în timp ce mă legănam, imitam urletul lui Tarzan. Nu conta că urletul meu se ducea până hăt departe, dus fiind de văi și păduri. Pentru mine era esenţial ca urletul lui Tarzan să fie cât mai original. În timpul verii, când vremea era foarte călduroasă, mergeam la scăldat împreună cu băieţii din vecini. La locul de scăldat căutam o salcie mai înaltă pentru a ne căţăra şi, prinzând cu mâna un mănunchi de frunze de salcie, ne luam având şi ne aruncam înspre apă. În acel moment, din piepturile noastre iesea urletul lui Tarzan, după care se auzea un "pleosc" în momentul în care burţile noastre atingeau apa.

      Îmi amintesc momentul în care tatăl meu a construit, din trei țevi de metal, un suport pentru uscatul rufelor, iar eu împreună cu băieții din cartier ne agățam cu mâinile de acest suport și îl traversam de la un capăt la celălalt precum văzusem că fac soldații din filmele americane de acțiune.

     Într-o zi obișnuită de muncă, printre e-mail-urile ce veneau în avalanșă, primesc un e-mail de la Vila Alpin*** din Straja. Mă anunțau că au o ofertă specială pentru team building la Straja. Cum e-mail-urile nu mai conteneau să vină, am cedat și am deschis e-mail-ul celor de la Vila Alpin pentru a analiza mai bine oferta, tentat fiind de o bine meritată vacanță. mai ales că au trecut mai bine de 6 luni de la ultimul concediu. Deja mă imaginam într-un team building alături de Sofia (frumoasa mea iubită) și toți angajații noștri.

    Citind cu atenție această ofertă, observ că au incluse diferite activități precum: cățărarea și coborârea în rapel și coborârea pe tiroliană, și cum aceste activități mi-au trezit amintiri legate de  "Tarzan - omul junglei" printez oferta și mă duc în biroul Sofiei.

  "Ce faci honey? Ai multă treabă? Te tentează un sejur la Straja Parc? Tocmai am primit, pe e-mail, o ofertă de la Vila Alpin*** din Straja. Au un parc de aventură la Straja și, cum în ultimul timp am fost foarte aglomerați cu activitățile asociației, mă gândeam ca peste o săptămână să facem un team building la Straja." - i-am spus în timp ce-i arătam oferta celor de la Vila Alpin.

     "Observ că printre activitățile care pot fi făcute aici au și coborârea pe tiroliană. De mult timp mi-am propus să încerc o asemenea experiență dar nu mi-a permis timpul până acum. Ar fi o oportunitate de a ne relaxa după atâta muncă, dar și un moment propice de a închega relațiile colegiale dintre angajații noștri. Acest team building îl putem considera o vacanță la Straja. Îți recomand să faci demersurile necesare pentru a merge noi doi și toți oamenii din subordinea noastră." - mi-a spus Sofia, în timp ce analiza oferta.

    "Asta înseamnă toți angajații asociației noastre. Strălucită idee. În pauza de masă îi voi anunța că peste o săptămână vom avea parte de șapte zile de aventură, într-un team building la parcul de aventură Straja. Bineînțeles că le voi spune să nu se îngrijoreze în privința zilelor de concediu, pentru că această săptămână de relaxare este un cadou din partea noastră, pentru munca bine făcută din ultima perioadă." - i-am spus în timp ce mă pregăteam să anunț angajații noștri despre această decizie.

    Cele șapte zile au trecut și iată că a sosit momentul în care eu, împreună cu Sofia, și cei 30 de angajați ai noștri eram deja la recepția vilei Alpin*** din Straja pentru a ne caza. Cum am ajuns seara, timpul ne-a permis doar o vizită prin împrejurimi, dar ne-am stabilit ca, începând de-a doua zi, să profităm de toate facilitățile oferite de acest sejur la Straja.

    A doua zi trebuia să înceapă cu brainstorming-ul uzual, dar cum am venit să ne relaxăm, le-am spus angajaților că pot profita de toate facilitățile oferite și că ne vedem la prânz sau la cină.

    Rămânând singuri, şi ştiind dorinţa Sofiei de a coborî pe tiroliană, o iau de mână şi mergem, urmând indicatoarele, spre locul de pornire în aventura denumită "coborârea pe tiroliană", Acolo ne întâlnim cu cele două secretare ale noastre, împreună cu alţi angajaţi, ce ascultau cu mare atenţie indicaţiile instructorului privind prinderea şi folosirea hamului, care oferă şiguranţă în coborârea pe tiroliană, şi nu numai. Privesc chipul Sofiei şi observ cât este de entuziasmată să încerce această experienţă. După doar câteva minute de aşteptat la coadă este rândul nostru să coborâm pe tiroliană şi, cunoscând entuziasmul ei, o invit să coboare înaintea mea. Dupa ultimele indicaţii ale instructorului, Sofia se pregăteşte să coboare. O urmăresc cu atenţie, iar pe chipul ei nu observ nici un semn de emoţie sau frică. Sunt impresionat atât de dorinţa de a încerca această experienţă cât şi de calmul afişat, având în vedere că celelalte fete, ce au coborât înaintea ei, erau speriate. Instructorul o asigură că hamul este bine prins şi îi spune că poate începe coborârea oricând doreşte. Se consideră pregătită şi se pregăteşte să coboare, dar nu înainte de a-şi întoarce privirea spre mine pentru a mă asigura că se simte foarte bine. Îmi transmite o bezea, după care îşi ridică picioarele de pe pământ şi pornește... Apuc să-i raspund la bezea şi văd cum se îndepărtează de mine.
      "Ohhh, daaaa! ZBOOOOOR!!!" - o aud cum strigă de fericire.
     Aştept să ajungă la celălalt capăt al tirolianei, înainte de a mă pregăti să cobor şi eu. Între timp instructorul se asigură că hamul meu este strâns legat şi fixat pe mine. Îmi explică cum trebuie să-mi ţin mâinile pe coarda de susţinere şi cum picioarele mele trebuie să stea în unghi de 90 grade în raport cu corpul meu în timpul coborâri.

   Privesc zarea! Privesc cerul! Privesc pământul! Privesc de jur împrejur, trag aer în piept şi-l expir Instructorul îmi face semn că pot porni. Mai inspir încă odată puternic şi-mi ridic picioarele. Nu mai simt pământul, simt că...alunec...zbor...
    "AAAAA-AA-A-A-AAA!!!" - încerc să imit urletul lui Tarzan, cu ambele palme la gură, în timp ce cu braţele ţin, strânsă la piept, coarda de siguranţă, bucurându-mă de senzaţie şi de libertatea pe care o simţi când nu eşti cu picioarele pe pământ.
    Încă mă bucuram de coborâre când mă apropiam de Sofia, ce mă aştepta la locul de sosire. Apuc să-mi desfac coarda de siguranţă şi Sofia îmi sare în braţe.
     "Honey, a fost atât de frumos şi de plăcut! Mai vreau odată!" - îmi spune în timp ce mă sărută.
     "Aşa este! A fost foarte fruimos! Hai încă odată." - îi spun în timp ce o iau de mână şi plecăm spre locul din care am pornit coborârea.
     "Honey, mi s-a părut sau chiar ai strigat în timp ce coborai? Părea a fi urletul lui Tarzan." - mă întreba în timp ce ce lipea de braţul meu.
     "Aşa este, honey! Când eram copil îmi plăcea să imit urletul lui Tarzan, atunci când săream în apă, direct dintr-un copac de pe malul apei. Cel mai mult îmi placea să mă balansez, agăţându-mă de un mănunchi de frunze de salcie, iar când prindeam viteză îmi eliberam mâinile şi zburam în apă. Acum am trăit exact aceeaşi senzaţie de eliberare, de aceea am simţit nevoia să imit urletul lui Tarzan. Exact ca-n copilărie!! - îi spun în timp ce o opresc din drum pentru a o săruta.
      Mai apucăm să coborâm de trei ori înainte de a ni se face foame şi a merge la restaurant pentru a mânca de prânz. Profit de faptul că majoritatea angajaţilor au venit la restaurant, pentru a lua prânzul, şi le propun ca după ce termină de mâncat să facem un team building sub formă de paint ball, motiv pentru care ne vom împărţi în două echipe egale. Eu voi fi conducătorul unei echipe iar Sofia va conduce cealaltă echipă.. Toată lumea a fost de acord cu această idee. Chiar în timpul mesei se formau alianţe şi echipele, astfel încât după terminarea prânzului puteam începe jocul de paint ball.

      Echipele fiind constituite am considerat că jocul de paint ball poate începe. Un reprezentant al vilei Alpin a fost desemnat arbitru, pentru a ne asigura de corectitudinea jocului. Acesta ne-a oferit timpul necesar pentru a ne pregăti bazele militare înainte de a porni atacul de cucerire a bazei echipei rivale. Printre membri echipei mele a fost şi secretara Sofiei precum şi o parte din angajaţii de la departamentele de resurse umane şi contabilitate. O tactică militară bine organizată împreună cu spiritul de echipă au asigurat victoria uneia dintre echipe. Emoţiile şi adrenalina nu au lipsit nici din această competiţie. Dar, mai presus de toate, a fost DISTRACŢIA!
   Ziua s-a încheiat cu o cină tradiţională, în timpul căreia ne-am povestit emoţiile şi aventurile prin care am trecut fiecare în această primă zi în parcul de aventuri din Straja.
   Ziua următoare a început cu un brainstrming în care am stabilit principalele activităţi ale zilei. La această şedinţă a fost prezent şi unul dintre administratoriiVilei Alpin ce ne-a prezentat celelalte activităţi, care pot fi încercate în cadrul parcului de distracţii, precum şi obiectivele turistice din zonă, care merită vizitate. Având în vedere că acesta este un team bulding le-am reconadat să se grupeze în echipe în funcţie de activităţile pe care vor să le facă în această zi. Astfel, o echipă a decis să plece în excursie în zona staţiunii, cu plecare de la vila Alpin, spre Vf. Mutu - Vf. Straja şi înapoi la vila Alpin.

    Altă echipă a decis să încerce exerciţiile aplicative, precum căţărare şi coborâre în rapel. Din explicaţiile administratorului vilei am înţeles că această căţărare şi coborâre în rapel este exact ca în filmele americane de acţiune în care vedeam soldaţii urcând pe un perete sau pe o stâncă legaţi de o coardă. Mi-am spus că trebuie neapărat să încerc aceast exerciţiu aşa că m-am alăturat acestei echipe şi am pornit spre locul indicat. Aici ne aştepta un perete de stâncă artificial şi un instructor cu hamurile pregătite. Ascultăm, cu mare interes, instrucţiunile ce vizează atât fixarea hamurilor cât şi prizele care trebuie făcute cu colţurile teşite ale acestui perete de stâncă artificială. Vine şi rândul meu să urc. După ce-mi este verificat hamul şi mi se oferă ultimele instrucţiuni mi se spune că pot să pornesc căţărarea. În spatele meu era instructorul care mă asigura să nu cad în cazul în care mi-ar fi scăpat vreo priză. Eram atent la fiecare detaliu, calculam posibilităţile de fixare a prizei pentru fiecare muchie teşită, cu multă grijă îmi mutam greutatea corpului de pe un picior pe altul, posibilitatea să mă deswprind de acest perete era mare dar ştiam că nu am să cad pentru că jos era instructorul mă asigurase cu o coardă. Nu îndrăzneam să privesc în jos ci doar în sus. Nu desnădăjduiam pentru că mă gâneam la o veche zicală "cu răbdarea treci marea". Fiecare pas conta, fiecare nouă priză mă ducea mai aproape de vârf, fiecare nouă mişcare precisă însemna mărirea încrederii în mine.
    "Încă două prize sigure şi am ajuns în vârf!" - îmi spun în timp ce-mi calculez fiecare mişcare.
    "Încă una...Am ajuns!!! DAAA!" - spun în timp ce  ating marginea superioară a peretelui de stângă artificială.
     Coborârea a fost în rapel, exact ca în filmele de acţiune. M-am simţit ca un soldat americat în timpul antrenamentelor.
       După masa de prânz, în urma exeprienţelor povestite, s-a decis ca echipa care a fost în excursie în prima parte a zilei să încerce căţărarea şi coborârea în rapel iar echipa mea să mergem în drumeţie pe acelaşi traseu: vila Alpin -  Vf. Mutu - Vf. Straja şi înapoi la vila Alpin, urmând să ne întâlnim la cină şi iar să facem schimb de experienţe şi amintiri.
     Zilele următoare s-au desfăşurat în acelaşi mod, cu activităţi ce au promovat şi au încurajat spiritul de echipă, cu activităţi în care loialitatea şi respectul reciproc au fost puse la loc de cinste. Rezultatele s-au văzut în timp, astfel încât în doar patru săptămâni se putea observa o creştere a randamentului muncii precum şi o atitudine mai optimistă în cadrul relaţiilor colegiale şi a mediului de lucru.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014!

Citeste mai mult...

Sandvișul potrivit pentru şeful nepotrivit!

      Un sondaj realizat în primăvara anului 2013, printre locuitorii capitalei, a reliefat principalele criterii în alegerea locului de muncă, Surprinzător, dar salariul ocupă locul cinci în topul criteriilor de selecţie a noului loc de muncă. Cel mai important aspect fiind buna colaborare cu şeful şi o bună atmosferă la locul de muncă.

      Dar ce faci dacă îţi place locul de muncă, lucrezi într-o atmosferă optimistă colaborând foarte bine cu colegii tăi, dar şeful abia aşteaptă să te dea afară la prima greşeală? Încerci să-l cucereşti, desigur. Cum? Cu sandvişul potrivit pentru şeful nepotrivit!

       La o cafenea, două bune prietene, una blondă şi una brunetă, se reîntâlnesc după câţiva ani:

       "Ce mai faci draga? Cum îţi mai merge? Am auzit că te-ai măritat?" - întrebă blonda, în timp ce comanda o cafea neagră.

       "Aşa este. Mi-am luat un super bărbat: toată ziua mă dezmiardă şi are grijă de mine. În schimb, şeful mă omoară. Mi-am schimbat serviciul de vreo două luni şi am dat peste un şef care toată ziua ne cicăleşte. Şi pe mine şi pe ceilalţi colegi. Nu ştiu ce să mai fac cu el?" - se plângea bruneta, în timp ce trăgea cu nesaţ dintr-o ţigară.

       "Faci ce am făcut şi eu: îl cucereşti cu sandvişul potrivit. Spune-mi mai multe despre el ca să-ţi spun ce să pui în acel sandviş pentru a-l cuceri." - spuse blonda în timp ce-și savura cafeaua neagră.

      "Ce să-ţi spun? Este un şef robot: toată ziua bună ziua numai muncă şi iar muncă. Cum ne vede că stăm puţin se ia de noi. Chiar ne întrebăm dacă are soţie sau copii pentru că până acum nu am observat nici o fotografie pe biroul lui din care să reiasă că îl aşteaptă cineva acasă. Dă-mi un sfat, te rog, ce trebuie să facem pentru a ne lăsa mai liberi?" - se lamenta bruneta în timp ce-şi stingea ţigara.

 "Fii atentă, pentru că nu este complicat! Îi faci un sandviş cu anumite alimente care îl vor linişti şi îl vor face mai sociabil. Pe o felie de pâine prăjită trebuie să pui o cremă de brânză cu verdeaţă ca fiind primul strat întins pe felia de pâine, apoi aşezi o frunză de spanac pentru că cine are o pasiune pentru spanac înseamnă că are şi un suflet melancolic. Peste frunza de spanac vei aşeza două felii de vinete coapte pentru că acestea caracterizează oamenii bine intenţionaţi şi peste toate acestea vei mai aşeza două-trei felii de roşii pentru că acestea caracterizează persoanele care descoperă sensul vieţii în grija pentru familie şi copii. Crede-mă că dacă îi oferi acest sandviş, timp de cinci zile consecutive, începând cu a doua săptămână vei avea parte de un şef mult mai înţelegător şi mai comunicativ. Va ajunge să stea toată ziua cu voi, într-o lungă pauză de cafea!" - spuse blonda, după care mai comandă o cafea.

     "Mulţumesc pentru sfat, m-ai ajutat enorm! Ce sfat îmi dai pentru un şef care una spune şi alta face? Am o prietenă care mi se plânge de şeful ei. Atunci când are nevoie de mai mult timp liber sau de câteva zile libere şeful respectiv promite că i le oferă dar, după câteva zile, uită de promisiunile făcute." - spuse bruneta în timp ce-şi aprindea altă ţigară.

    "În primul rând are nevoie de un sandviş cu alimente care stimulează memoria, pentru a nu mai uita ce promite. Printre acestea putem include câteva legume verzi, precum varza verde şi frunzele de nap. Dacă vrei şă-i îmbunătăţeşti şi mai mult memoria, astfel încât niciodată să nu mai uite ce promite, poţi să-i mai adaugi si câteva felii de avocado care, de asemenea, sunt şi ele benefice memoriei. Şi nu trebuie să uităm 100 gr de somon afumat care, datorită grăsimilor esenţiale omega-3 conţinute în carnea sa, previne instalarea demenţei. Iar dacă este şi fan brânză, întâi vom pune un strat de cremă de brânză cu usturoi. Peste toate aceste alimente vom adăuga câtega felii de praz sau ceapă roşie pentru că prazul (dar şi ceapa roşie) este hrana intelectualilor şi a oamenilor cu o gândire logică bine dezvoltată, care-și respectă cuvântul dat." - spuse blonda în timp ce-şi comandă un asemenea sandviş.

     "Dar ce sandviş recomanzi pentru un şef misterios care stă toată ziua în birou când ai nevoie de un sfat, dar mereu este prezent când se întâmplă ceva rău, pentru a găsi ţapul ispăşitor?" - întrebă bruneta în timp ce admira meniul de sandvişuri în cautarea celui ideal.

  "Cu acest tip de şef este puţin mai greu, dar nu imposibil, să-l schimbi. Dacă stă mai mult timp în birou înseamnă că îţi arată încredere, dar dacă vrei să devină mai sociabil și mai indulgent, ai nevoie de uirmătoarea combinaţie de sandviş: pe felia de pâine vei aşeza întâi o felie de brânză feta tetra pack (ce este săracă în colesterol având 21% ulei de palmieri şi este bogată în vitamine E, fiind antioxidant natural).  Fiind o specialitate daneză din lapte de vacă şi cremoasă o putem asorta cu tot felul de legume, iar dintre legumele ce-l vor ajuta pe acest şef să devină mai sociabil, vom folosi două felii de morcov fiert pentru un suflet melancolic, o jumătate de ardei verde deoarece caracterizează oamenii bine intenţionaţi şi două felii de cartofi copţi pentru a ajuta acest şef să devină o persoană echilibrată, care arată toleranţă faţă de opiniile altora. Şi peste toate acestea mai aşezi o felie de pâine pe care ai întins deja o felie din aceeaşi brânză feta tetra pack. Toate acestea îți vor transforma șeful, în mai puțin de două săptămâni, dintr-o persoană retrasă și mereu în cautarea vinovatului într-o perosoană comunicativă și amiabilă." - spuse blonda în timp ce gusta dintr-un sandviş asemănător.

      "Până aici m-ai ajutat, dar spune-mi cu ce sandviş aş putea îmblânzi un şef soacră, adică acel şef care critică tot timpul, făcându-te să te simţi prost?" - întrebă bruneta în timp ce comandă un sandviş cu brânză cottage cu măsline verzi pentru a visa că este la mare, într-o vacanţă exotică sau într-o livadă de măslini, pentru câteva momente uitând de stresul de la serviciu.

      "Înainte de a-i oferi un anumit sandviş trebuie să-i arăţi că nu te dor criticile sale şi că, cel mai bine, ar fi să păstrezi distanţa. Îţi recomand un sandviş care alungă stresul, atât pentru angajat cât și pentru șef. Începem, cu aşezarea pe o felie de pâine albă, a unei bucăţi brânză proaspătă de vaci, fină, naturală, delicioasă cu doar 0,2% grăsime. Peste această brânză uşoară aşezăm o felie de piept de curcan prăjit pe grătar deoarece are proteinele necesare pentru a oferi saţietate pentru mai mult timp ceea ce duce la o creştere a puterii de concentare şi la o reducere a stresului. Peste acestea aşezăm o felie de caşcaval Sofia şi două felii de roşii. Bineînţeles că peste feliile de roşie poţi aşeza câteva felii de castravete murat pentru ca șeful să înţeleagă aluzia, dar îi faci şi un bine pentru că acest castravete murat este un bun laxativ şi ajută la eliminarea toxinelor din corp. Poate aşa scapă de acest caracter specific soacrelor. Cu un asemenea sandviş vei reuşi, după doar câteva zile, să-ți transformi șeful din scorpie în mielușel." - spuse blonda în timp ce comandă o altă cafea.

      "Dar pentru un şef calculator ce-mi recomanzi? Mă refer la acel şef care tot timpul umblă cu un calculator la el şi face calcule peste calcule iar angajaţii săi se traduc în cifre. Pentru el întotdeauna cifrele trebuie să crească neinteresându-l dacă pentru astă o parte din angajaţii lui sunt nevoiţi să facă ore suplimentare." - spuse bruneta, amintindu-şi că a avut şi ea cândva un astfel de şef.

    "Pentru început vom încerca să îmbunătățim memoria, pentru a scăpa de calculator, dar și să-l relaxeze, iar pentru aceasta vom face o combinaţie între ingrediente care ajută memoria şi ingrediente care ajută la relaxare. Începem cu o brânză proaspătă de vaci, deoarece este bogată în calciu, magneziu şi proteine, toate acestea ducând la o memorie de fier. Peste brânză vom aşeza o felie de carne slabă de vită prăjită la grătar pentru că proteinele din această carne măresc capacitatea de concentrare. Peste bucata de carne vom aşeza două felii de cartof dulce prăjit în cuptor, fiind bogat în magneziu el reprezintă un adevărat relaxant muscular. Peste cartof vom aşeza o legumă verde, de exemplu o frunză de salată sau spanac deoarece compensează deficitul de magneziu, calmând migrenele şi scăzând oboseala. Peste toate acestea adăugăm câteva bucăţi de ton din conservă (fiind bogat în fibre şi proteine oferă o senzaţie de saţietate fără să mănânci mult şi ajută la reducerea grăsimii din organism ducând la îmbunătăţirea metabolismului, oferind un plus de energie corpului prin cantitatea de carbohidraţi) şi câteva boabe de porumb fiert (protejează inima, rinichii, ficatul, sistemul nervos oferind un plus de vitalitate)." - spuse blonda în timp ce achită nota de plată şi amândouă se pregăteau să plece înapoi la serviciu.

                                              Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014!

Citeste mai mult...