Astazi, în multe zone ale tarii, este o zi importanta pentru comunitatea religioasa traditionala. In aceasta zi se pregatesc unele dintre cele mai traditionale bucate specifice acestei sarbatori: cozonacii si vopsirea oualor. Dar "cate bordeie atatea obiceie", la nivelul intregii tari fiind o multitudine de obiceiuri si traditii pentru aceasta zi.
Nu am de gand sa realizez o enciclopedie etnografica a obiceiurilor si traditiilor acestei zile ci doar sa vorbesc despre amintirile mele (presupun ca si ale multora dintre voi). Ca multi altii dintre voi, am copilarit la tara unde am avut prilejul sa intalnesc traditii si obiceiuri specifice doar acelei zone. In aceasta consta specificitatea spatiului rural romanesc. Nimic nou pana acum. Doar multi dintre noi avem parinti nascuti si crescuti în spatiul rural si chiar daca au venit în mediul urban, pentru un trai decent si o viata mai buna, nu au uitat sa ia cu ei o mica particica din casa parinteasca prin obiceiuri si traditii specifice locurilor natale. Cel putin acest lucru se intampla pana în urma cu cativa ani, inainte ca tehnologia sa ne domine existenta.
 |
Inca imi amintesc cum bunica din partea tatalui meu si insasi mama mea imi explicau cum trebuie batut aluatul de cozonac pentru a creste mare si frumos. Era un adevarat test de forta pentru mine aceasta lupta cu aluatul de cozonac deoarece, cand am mai crescut, aceasta indeletnicire era una dintre cele ce reprezentau aportul meu la aceasta sarbatoare. Parca o aud si acum pe bunica: "Pentru a trai aceasta sarbatoare trebuie sa te faci folositor." Inca imi revin în minte imagini cu bunica si mama mea ungand aluatul cu oua batute si usa cuptorului deschizandu-se. Proba de foc era momentul în care se verifica cozonacul. Mama lua un fir de matura si il infigea in cozonac, dupa care analiza firul. Niciodata nu am inteles ce-i putea dezvalui acel fir de matura. Dar mama stia si-mi spunea: "mai dureaza x minute". Nu are rost sa va spun ca, indiferent daca as fi cronometrat timpul estimat, mama foarte rar gresea. Si cand usa cuptorului se deschidea si mireasma de cozonac copt se raspandea in intreaga camera simteam, cu adevarat, ca este sarbatoare.
Un alt moment important al acestei zile care, si dupa atatia ani, imi revine in minte este vopsirea oualor. Ori ca strangeam ouale de la gaini din ultimele zile, precum faceam la bunici, ori ca le cumparam de la magazin, precum faceam acasa, pentru noi era important sa avem oua de gaina, in special de tara. Acest obicei este arhicunoscut si nu pot spune ca sunt mari diferente de la o zona la alta. Dar momentele in care urcam in cires sau visin pentru a rupe cateva frunze, impreuna cu frunzele legumelor de prin batatura, pentru a le folosi la vopsitul oualelor, inca imi revin in minte. Cum, dupa ce mama spalase oualele, incercam sa lipesc frunza de ou in timp ce-l bagam intr-un ciorap fin (de preferat popularul dres) iar mama lega ciorapul cu un fir subtire de ata. Astfel oul pregatit il introduceam in ceaunul cu vopsea rosie si asteptam cateva minute privind cum fierb molcom. Dupa cele cateva minute necesare fierberii scoteam ouale din ciorap si imi admiram opera. Bineinteles ca cele puse de mine niciodata nu erau reusite, ba frunza nu a stat lipita cum am vrut, ba nu s-a lipit deloc. Dar niciodata nu m-am suparat din aceasta cauza pentru ca imi era mai usor sa-mi recunosc, in cosul cu oua vopsite, operele de arta.
Cat de simplu este acum: ma duc la magazin si-mi cumpar cozonaci si oua deja vopsite.
"Unde's vremurile de altadata?"
Text: Mihai RADULESCU
Fotografii:
http://3sisterscooking.blogspot.ro/2010/12/impletiti-moldovenesti.html
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu