Joaca de-a şoferul de camion!

    Abia ce am revenit de la serviciu că băiatul meu de 9 ani îmi iese în întâmpinare, cu o foaie şi un pix.

      "Tati, Tati, cum se conduce un camion? Este greu?"

     "Se conduce altfel decât o maşină mică. Este, întradevăr, mai greu. Dar de ce întrebi?" - îl întreb, oarecum mirat de interesul lui pentru camioane.

     "Până mâine trebuie să fac o compunere de o pagină, despre camioane şi nu ştiu nimic despre ele. Mă poţi ajuta?" - mă întreabă, cu ochii înlăcrimaţi.

   "Hai cu mine în birou să căutăm pe internet câteva jocuri cu camioane mari. Vom învăţa jucându-ne. Vom învăţa cum arată un camion-cisternă în timp ce-l construim. Apoi vom învăţa cum se conduce şi cum se parchează acest camion. Vei spune că este uşor, dar nu este pentru că vei da peste tot felul de obstacole pe care trebuie să le eviţi. Acest joc îţi dă impresia că tu eşti la volanul camionului şi vei trăi exact senzaţiile unui şofer de camion-cisternă. Aşa vei putea scrie compunerea scriind ce ai simţit jucând acest joc. Apoi îţi voi arăta un joc în care vei conduce un camion greu de transport marfă. Aici vei vedea nu numai cum arată un astfel de camion, dar şi cât de dificil este să transporţi marfă cu un camion greu. Pentru a deveni un şofer bun şi a scrie o compunere reuşită trebuie să te joci acest joc şi să reuşeşti să transporţi marfă, dintr-un loc într-altul, întrun anumit timp. Trebuie să înveţi să conduci şi să parchezi un camion greu de transport marfă. După ce vei învăţa toate aceste lucruri vom trece la un alt joc, în care vei învăţa cum arată şi cum se parchează tirurile. Tirurile sunt maşini mai grele decât celelalte camione şi ajută la transportul mărfurilor şi a diferitelor produse dintr-un loc într-altul. Pentru că tirurile sunt mai mari decât celelalte camionae, vom învăţa ce greu le este şoferilor de tiruri să le conducă, dar şi să le parcheze. Va trebui să avem grijă să nu lovim celelalte maşini atunci când ne plimbăm cu ele pe şosea, dar va trebui să avem grijă şi atunci când le parcăm. Acum, după ce am învăţat toate aceste lucruri despre camioane, am să-ţi cumpăr câteva camioane de jucărie cu care să te joci prin casă. Dar ţi le voi cumpăra doar dacă vei lua o notă bună la compunerea ta despre camioane." - îi spun în timp ce-l sărut pe frunte şi îl las să scrie compunerea cerută de doamna profesoară.

Citeste mai mult...

Campionul SuperBlog!

      Ziua galei a sosit. O privesc pe Sofia cât este de frumoasă în rochia de gală, cu machiajul adecvat şi manichiura potrivită pentru a-i scoate în evidență superba culoare albastră a ochilor ei. Dar cum timpul nu stă pe loc, ne vedem nevoiți să plecăm spre gală. Cum urcăm în mașină, pornesc radioul pentru a fi la curent cu ultimele noutăți, dar şi pentru a trece timpul mai ușor.

       "Şi acum imnul de campanie electorală al candidatului SuperBlog!" - se auzi la radio.

     "I-auzi, honey! Nu știam că suntem încă în campanie electorală. Credeam că s-a terminat." - îi spun Sofiei, în timp ce dau mai tare volumul radioului.

 

      SuperBlog-ul campion!

I: Articolul e bun, competiția e mare,

Eu nu mă gândesc ce să fac în continuare,

Doar eu știu! Sunt un campion

De fapt, sunt un candidat beton.

II: Eu sunt SuperBlog-ul uluitor,

Doar cu mine articolul tău este roditor.

Intreaga țară a venit să-l vadă

Pe ger, furtună sau chiar pe zăpadă.

Refren (x2) :

Votaţi-mă, votaţi-mă,

Sau, dacă vreți, ascultați-mă,

Pentru că unica voastră salvare, e clar, 

Sunt eu, SuperBlogul celibatar.

III: Deadeline-ul e aici

Nimic n-apuci să zici,

Te iei cu mâinile de cap.

Dacă ai nevoie de aspirator,

Vin eu cu articolul câştigător.

IV:Oricât trăieşti -

Doar la SuperBlog te gândeşti.

Viaţa este pur si simplu strălucitoare.

Gata cu stresu', cu juriul barosan.

Acum eu sunt marele căpitan!

Refren (x2) :..
(Muzica: Taxi - Comunitaru')

      "Frumoasă melodie! SuperBlog? Ai auzit de el până acum? Sincer, eu nu." - o întreb pe Sofia, în timp ce sunt atent la drum.

      "Nici eu, honey! Fii atent la mulţimea de oameni de pe partea dreaptă a drumului. Mergi mai încet pentru că vreau să aud ce scandează!" - îmi spune Sofia, în timp ce coboară geamul de la portiera dreaptă.

      "Votaţi SuperBlog! Votaţi SuperBlog! ȘI TU POȚI FI CAMPION! Votaţi SuperBlog!" - se auzea din mulţimea de pe trotuar.

       "Honey, hai să vedem despre ce este vorba!" - îi spun Sofiei în timp ce o ajut să coboare.

       "Scuzaţi-mă domnule, ce se întâmplă aici?" - îl întreb pe bărbatul ce scanda lângă noi.

    "Îl susținem pe SuperBlog la alegeri! Este candidatul nostru la concursurile de blogging. În România, sunt foarte multe concursuri de blogging, dar noi îl preferăm pe SuperBlog! În cele 24 de probe știe să scoată tot ce este mai bun și mai frumos din noi. Doar cu el putem fi campioni!  Acest lucru reiese şi din promovarea media de care beneficiază. Bestwebimage a realizat site-ul SuperBlog-ului. Comunicatele de presă ale candidatului nostru preferat au beneficiat de ajutor profesionist, atunci când au fost răspândite în mediul online şi offline. De informarea electoratului privind programul electoral al SuperBlog-ului în media vizuală s-a ocupat Televiziunea Română. Promovarea SuperBlog-ului în cadrul blogurilor şi forumurilor din mediul online a intrat în atribuţiile site-ului toateblogurile.ro, iar Orizonturile Literare au promovat partea artistică a candidatului nostru. Şi au avut ce promova. Vedeți dumneavoastră, cu asemenea parteneri media SuperBlog poate fi doar campion! Dar nici bloggerii parteneri nu sunt mai prejos. Pentru că nu este nici o nebuloasă că mnealui şi sexul slab sunt alături de SuperBlog în calitate de bloggeri parteneri. În definitiv, cei doi reprezintă forța dominatoare și gingășia specifică acestui candidat. Pentru a avea succes și a deveni un campion ai nevoie de putere, dar și de gingășie.” - îmi spune bărbatul de lângă mine.

             ”Dar dumneavoastră cine sunteți și ce rol aveți în această campanie?” - îl întreabă Sofia.

       ”Eu sunt unul dintre consilierii de imagine al SuperBlog-ului și mă ocup de tot ceea ce înseamnă prezența lui. Timp de două luni pe an, trebuie să fac în așa fel încât el să fie prezent peste tot. Când oamenii stau la masă, el trebuie să fie acolo, când oamenii dorm, el trebuie să fie în mintea lor, oferindu-le coșmaruri sau vise frumoase, asta depinde de cât de mult l-au măgulit. Vedeți dumneavoastră, timp de două luni pe an, SuperBlog are cultul personalității. Atunci îi place să i se aducă osanale în versuri sau proză. Dacă osanalele sunt pe placul lui, el le oferă celui mai bun sau celor mai buni măgulitori câte un premiu, mai mic sau mai mare.” - ne explică acest consilier de imagine al SuperBlog-ului.
       ”Ați spus că sunteți consilierul de imagine al SuperBlog. Cum ați auzit de el și ce v-a recomandat pentru această funcție?” - îl întreb cu o oarecare curiozitate, recunoscând că m-ar interesa să fiu consilierul de imagine al SuperBlog-ului.
     ”În primăvara acestui an, o fostă iubită mi-a povestit despre el și despre emoțiile trăite în preajma lui. Și acum îmi amintesc cu cât entuziasm și fervoare îmi povestea despre el. SuperBlog în sus, SuperBlog în jos! SuperBlog-ul era tot timpul în mintea ei, vorbea despre el când eram la teatru sau la film, când mâncam împreună, dar și când ne pregăteam să dormim. Cred că și în momentele noastre intime se gândea la el. Așa că am devenit curios de a-l cunoaște pe cel ce a intrat în viața și intimitatea noastră. Ea mi-a spus că pentru a-l captiva am nevoie de un text bun sau o poezie frumoasă prin care să-i preamăresc anumite calități. Atunci am înțeles că-i place să fie lingușit și m-am prezentat în fața lui cu o odă. Doriți să v-o recit?” - ne întreabă bărbatul din fața noastră.
       ”Chiar insist pentru că m-ați făcut curioasă.” - îi spune Sofia, fiind foarte curioasă de fel. 

SuperBlog, SuperBlog, ești mereu cel mi tare
Când se anunță o nouă probă suntem toți în picioare,
Ne trebuie o oră pentru a înțelege ce ne ceri
Și alte 48 pentru a căuta originalitatea pe care o vrei.

SuperBlog, SuperBlog, de ce ești atât de exigent
Și ne chinui 7 zile cu un articol despre detergent?,
Ne dăm de ceasul morții căutându-ne inspirația
Ca în ultimul ceas să avem revelația.

SuperBlog, SuperBlog, de aceea te iubim

Pentru că ne place să ne chinuim,
Șapte zile ne oferi pentru a scrie un articol
Dar noi lăsăm pe ultima zi, așteptând un miracol.

SuperBlog, SuperBlog, te joci cu viața noastră când ne ridici și ne cobori
Când visăm că zburăm, iar apoi ne prăbușim de 24 de ori,
De la probă la probă luptăm să te impresionăm prin proză și poezie
Dar tu spui despre creația fiecăruia că este doar o fantezie.

SuperBlog, SuperBlog, campionul tu ești
Și spre victorie pe toți ne urnești,
La început suntem egali și nimic nu ne deosebește
Dar după două luni podiumul al celor mai buni este.

SuperBlog, SuperBlog, noi de tine ascultăm
Și când ne promiți victoria încercăm să te urmăm,
Doar cu tine putem fi campioni
Și fără sfaturile tale am fi simpli pioni.

      ”Cu o asemenea odă te-aș face și consilierul meu de imagine. Ne-ai convins! SuperBlog are și voturile noastre.” - îi spun înainte de a urca în mașină pentru a ajunge la gala noastră.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014!

Citeste mai mult...

Albastrul ochilor tăi!

            Au trecut doar două zile de la mica ceartă dintre mine şi Sofia şi lucrurile au revenit la normal. Adică povestea noastră de iubire îşi urma drumul său ca până acum. Era din nou armonie şi împlinire sufletească între noi. În acest context o anunţ pe Sofia că peste o săptămână va avea loc Gala premiilor de excelenţă la care participă şi asociaţia noastră. Asociaţia noastră este nominalizată la diferite categorii din acest concurs. Fiind vorba de o gală bineînţeles că se impune o anumită ţinută vestimentară.

      "Honey, astea înseamnă că trebuie să mergem la cumpărături pentru a-mi reînoi o parte din garderobă. Nu pot merge la această gală cu haine deja purtate la alte ocazii. Am nevoie de o rochie specială, apoi una de seară. Plus că am nevoie de poşete care să se asorteze cu aceste rochii. Bineînţeles că trebuie să caut şi pantofii care să se asorteze cu aceste rochii. Trebuie să am şi un machiaj special pentru această gală. Şi nici manichiura şi pedichiura nu trebuie ignorată. Deci trebuie să caut câteva produse şi pentru aceasta. Să nu mai mai menţionez că am nevoie şi de..." - îmi spune Sofia şi începe să facă o listă ce părea să nu se mai termine.

     "Am înţeles! Ai nevoie de multe lucruri. Vom merge împreună la cumpărături pentru că vei avea nevoie de cineva care să care bagajele până acasă." - încerc să o opresc, dar realizând că nu am nici o şansă am lăsat-o singură în birou şi m-am dus în biroul meu pentru a rezolva documentele urgente ale asociaţiei.

    Peste jumătate de oră Sofia veni în biroul meu cu două coli A4 pline cu tot felul de lucruri necesare, în opinia ei, pentru această gală.

     "Şi acestea sunt doar lucrurile minime. Dacă mă gândesc mai bine aş mai avea nevoie de mult mai multe lucruri." - îmi spune în timp ce-mi ia capul în palmele ei şi mă sărută.

     Ştiam că este în zadar să arunc o privire pe acele coli. Nu numai că nu voi înţelege utilitatea tuturor acelor lucruri şi produse, dar numărul lor este peste capacitatea mea de înţelegere.

       "Honey, tu ai un farmec aparte şi de aceea te iubesc, dar tot nu înţeleg de ce ai nevoie de atâtea produse." - îi spun în timp ce o sărut şi eu.

        "Trebuie să recunoşti că mă iubesşti şi pentru că sunt frumoasă! Iar pentru a fi frumoasă am nevoie şi de aceste lucruri. Crezi că nu am observat cum mă admiri dimineaţa când mă îmbrac sau când mă machiez? Am observat că, de foarte multe ori, mi-ai admirat atât machiajul cât şi manichiura. Vreau să te impresionez plăcut şi de această dată. Mai ales cu o manichiură care să-mi scoată ochii în evidenţă. Ai auzit de Farmec Collection 2014? Au o colecţie de lacuri de unghii specială pentru toamnă-iarnă 2014. Sunt şapte culori cu nume specifice, de la honey, i'm home, enjoy your dark side şi până la your highness şi santa's here! Dar mai bine îţi arăt în magazin că oricum nu ştii la ce mă refer. Dar te avertizez încă de pe acum că vreau această colecţie de lacuri Farmec." - îmi spune Sofia încercând să-mi explice cât sunt de necesare toate aceste produse.

        Peste două zile eram într-un mare centru comercial şi umblam din magazin în magazin pentru ca Sofia să-şi cumpere toate produsele dorite. Dacă în magazinele de haine şi de pantofi am stat câte două ore în fiecare, pentru că nu a avut un model anume în minte şi a trebuit să stăm pentru a proba mai multe rochii şi pantofi, speram ca în magazinul de produse cosmetice să stăm maxim jumătate de oră pentru că ştia exact ceea ce voia. Dar m-am înşelat amarnic. Cel puţin în magazinul de produse cosmetice am stat mai bine de o oră pentru că a dorit să încerce diferite farduri şi fonduri de ten.
      "Oare de ce m-am oferit să o ajut?" - mă întreb, când observ că Sofia se duce spre standul de lacuri de unghii.
       "Uite honey, au şi ojă Farmec! Uite şi colecţia de care îţi spuneam. Îţi plac culorile? Vreau să aleg tonuri calde şi nu stridente. În special culorile plăcute la vedere şi care să fie potrivite cu tenul meu deschis. Şi mai îmi plac cele care au o culoare uniformă după ce dau mai multe straturi pe unghie, dar cel mai important este timpul de uscare. Trebuie să se usuce cât mai repede. Sunt conştientă că unghiile îngrijite au un rol important în aspectul general al unei femei. Şi am observat cum îmi admiri manichiura de aceea vreau părerea ta despre această colecţie." - îmi spune Sofia în timp ce-mi arată lacurile Farmec Collection 2014.

       "Chiar îmi plac culorile. În special această nuanţă de albastru, Your highness, ce scoate în evidenţă culoarea ochilor tăi. Îţi recomand să o foloseşti la gala la care trebuie să participăm. Ştii că eu sunt atras de o culoare a lacului de unghii ce scoate ceva în evidenţă. Consider că acesta ar trebui să fie scopul principal al lacului de unghii. Să scoată în evidenţă tenul sau ochii. De asemenea sunt atras de punerea în practică a imaginaţiei femeilor creând modele şi desene din lacurile de unghii. Ai la dispoziţie aceste şapte culori şi, ştiindu-te o persoană creativă, ştiu că mă vei impresiona de fiecare dată prin noi modele şi desene. Orice culoare vei alege ştiu că te va scoate în evidenţă, în sensul bun, pentru că am observat că ştii să amesteci culorile astfel încât orice desen sau model vei alege va face doar să-ţi evidenţieze calităţile cu care m-ai cucerit: zâmbetul şi ochii tăi." - îi spun în timp ce o îmbrăţişez.
      "Honey, pentru modele şi desene am nevoie de ojă lucioasă ce se aplică peste oja de diferite nuanţe. La această gală consider că este nepotrivit să mă prezint cu desene sau modele pe unghii, de aceea voi folosi o ojă sidefată peste care voi aplica un strat de lac pentru a fi mai durabilă. Îmi place sugestia ta, aşa că voi alege oja your highness pentru această gală. Şi această ojă o voi asorta cu rochia de seară de culoare neagră ce tocmai am cumpărat-o." - îmi spune Sofia cu gândul la gala de peste câteva zile.
       Considerând că Sofia şi-a cumpărat tot ce avea nevoie pentru această gală, şi multe altele în plus, mi-a acordat 10 minute să-mi cumpăr un costum adecvat pentru gală, după care am plecat spre casă.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014!

Citeste mai mult...

Doar un sms să vă mai trimit...

       În timp ce-mi beau cafeaua de dimineaţă urmăresc ştirile de la televizor. Îmi place să-mi încep ziua urmărind ştirile. Este unul dintre tabieturile mele, pentru că "Informaţia înseamnă putere!". Acesta este unul dintre principiile după care mă ghidez în viaţă. Tocmai se difuzează o ştire cu un accident rutier. Şoferul a încercat să trimită un mesaj text de pe telefonul mobil nemaifiind atent la drum şi la ceilalţi participanţi la trafic. Fiind atent la scrierea mesajului, şoferul nu a observat pietonul ce încerca să traverseze strada regulamentar. Pietonul a fost accidentat grav, pierzându-şi viaţa în drum spre spital.

       "Ce idiot! Cum să faci aşa ceva? Orice şofer, cu mintea la cap, ştie că trebuie să fie atent la drum şi la ceilalţi participanţi la trafic atunci când este la volan. Orice şofer responsabil ştie că o secundă de neatenţie poate duce la accidente şi la pierderi de vieţi omeneşti. Cum pot fi unii şoferi atât de iresponsabili?" - cu astfel de gânduri încercam să mă bucur de cafeaua mea "neagră ca noaptea, tare ca moartea, dar dulce ca iubirea", după cum spune un vechi proverb turcesc. Dar parcă nici cafeaua nu mai are gust după o asemenea ştire aşa că îmi iau haina şi cheile de la maşină şi plec spre serviciu.

       "Auzi şi tu! Să omori pe cineva pentru că vrei să răspunzi la un mesaj text pe telefonul mobil? Până acum nu ţi s-a întâmplat să răspunzi la telefon sau la mesaje text pe telefon în timp ce conduceai. Ai grijă să nu răspunzi nici de acum încolo." - îmi spun privindu-mă în oglinda retrovizoare.

        Îmi pun telefonul pe scaunul din dreapta, pornesc motorul maşinii cu gândul la conferinţa de presă la care trebuie să ajung şi dau drumul la radio pentru a asculta ultimele ştiri. Tocmai se difuza o ştire despre un experiment organizat de Toyota România prin care s-a dovedit cât de periculos este să scrii mesaje text pe telefonul mobil şi să conduci maşina în acelaşi timp. Abia parcurg un kilometru când telefonul îmi spune: "Şeful ţi-a trimis un mesaj text."

         "De obicei nu citesc mesajele când sunt la volan, dar acum este şeful ceea ce înseamnă că este ceva important altfel nu mă deranja. Ar trebui să opresc maşina pentru a citi mesajul, dar mă grăbesc pentru a ajunge la acea conferinţă." - îmi spun în timp ce aduc telefonul lângă volan pentru a citi mesajul, dar şi încercând să fiu atent la drum.

       "Conferinţa s-a anulat! Vino la birou! Confirmă primirea acestui mesaj."

      "Grozav! Chiar voiam să ajung la acea conferinţă de presă pentru a scăpa de prezenţa şefului la birou. Acum trebuie să-i răspund la acest mesaj text." - îmi spun în timp ce ridic privirea din telefon încercând să fiu atent la drum. O secundă mă uitam la drum, o secundă mă uitam la telefon încercând să-l butonez cum trebuie în încercarea mea de a scrie un mesaj text.

          " Am primit me..."
       POC!!!
       În acel moment simt o lovitură puternică la cap şi la piept şi apoi nu mai ştiu nimic. Când deschid ochii simt durere în tot trupul, iar în jurul meu disting siluete. Aud voci în jurul meu, dar nu disting fizionomia nici unuia dintre oamenii de lângă mine. Îmi privesc chipul în oglinda retrovizoare şi observ că este plină de sânge. Încerc să-mi şterg sângele cu mâna dreaptă, dar nu o pot mişca. O văd cum atârnă inertă.
       Îmi pot mişca degetele. Este un lucru bun. - îmi spun, după care întorc privirea spre silueta din stânga mea ce încearcă să deschidă portiera, dar nu reuşeşte. Îmi face semn să las capul în jos pentru a sparge geamul portierei. Doi oameni reuşesc să mă scoată din maşină şi să mă aşeze pe trotuar. În faţa maşinii mele observ sânge pe asfalt, iar în depărtare aud sirena ambulanţei.
      "O vai!!! Ce am făcut?" - mă întreb înainte de a închide ochii.
      Când redeschid ochii observ că sunt în salonul unui spital. Lângă patul meu este un doctor, însoţit de o asistentă şi un poliţist.
       "Bună ziua domnule! Mă bucur să observ că sunteţi în viaţă! Pentru un moment am crezut că v-am pierdut!" - îmi spune doctorul în timp ce mă examină.
      "Acum este al dumneavoastră. Îl puteţi interoga!" - i se adresează poliţistului după ce termină examinarea mea.

        "Bună ziua domnule! Ştiţi ce aţi făcut? Ştiţi că o clipă de neatenţie din partea dumneavoastră a dus la decesul unui copil de 5 ani? Din cercetările noastre rezultă că în loc să vă vedeţi de condus, având grijă la ceilalţi participanţi la trafic, dumneavoastră trimiteţi mesaje text de pe telefonul mobil. Conform art. 36, alin. 3 din Ordonanţa de Guvern 195/2002, conducătorilor de vehicule le este interzisă folosirea telefoanelor mobile atunci când se află în timpul mersului, cu excepţia celor prevăzute cu dispozitiv "mâini libere". Aceasta este o contravenţie sancţionabilă cu amendă şi cu 4-5 puncte de penalizare. Şi conform art. 178, alin. 1 din Codul Penal: uciderea din culpă se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani. Iar uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale, aici includem prevederile articolului 36, aliniatului 3 din O.G. 195/2002, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani. Iar dacă rudele victimei vă dau în judecată şi vor câştiga procesul, dumneavoastră veţi suporta atât cheltuielile de judecată cât şi posibilele pretenţii financiare pretinse de rudele persoanei decedată." - îmi spune poliţistul, după care îşi scoate carneţelul pentru a nota declaraţia mea despre acest tragic eveniment.
         "7 ani de închisoare pentru o clipă de neatenţie ce a dus la moartea unui copilaş! Ce am făcut? Tocmai eu ce-mi tot spuneam că mie nu are cum să mi se întâmple aşa ceva. Că eu sunt foarte atent! Am ucis un îngeraş!!!" - îmi spun în timp ce închid ochii în speranţa că este doar un vis urât. Dar nu este...

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014!

Citeste mai mult...

Te rog, iartă-mă!

      Uşor, uşor mă trezesc şi întind mână după iubita mea Sofia pentru a o îmbrăţişa, aşa cum fac în fiecare dimineaţă, dar trupul ei nu este lângă mine. "Poate este deja în bucătărie şi face cafeaua." - îmi spun în timp ce mă ridic din pat şi mă duc să-mi fac duşul de dimineaţă.

 Poate că abia acum a pus apa la fiert pentru o cafea la ibric, aşa cum îmi place!" - îmi spun şi-mi văd liniştit de bărbierit.

  Stau în faţa oglinzii şi, în timp ce mă bărbieream, mă întrebam de ce nu simt mirosul de cafea pe gustul meu cu care mă răsfaţă Sofia în fiecare dimineaţă. "

    Intru în sufragerie şi nici-un miros de cafea nu mă întâmpină. Intru în bucătărie dar Sofia nu era nici acolo! "Poate a coborât să cumpere cafea." - îmi spun în timp ce verific dulapul în care păstrăm cutia cu cafea. Dar cutia cu cafea este aproape plină. Abia atunci mi-am amintit ce s-a întâmplat cu o zi înainte. Cum dintr-o neînţelegere eu şi Sofia am ajuns să ne spunem cuvinte grele şi să ne aducem acuze grave, ceea ce a dus la decizia ei de a pleca din casa mea. O prostie! Cum se poate ajunge la o asemena decizie după atâţia ani minunaţi petrecuţi împreună? Atâţia ani în care ne-am înţeles perfect! Şi acum, acum o prostie din partea mea ne-a îndepărtat. Încă sper să fie un vis urât şi ea să vină din dormitor, cu acelaşi zâmbet ce-mi insenina dimineaţa. Încă aştept să mă sărute şi să-mi spună: "Bună dimineaţa, honey!" Încă aştept, dar ea nu mai vine.

      Cu asemenea gânduri în minte încercam să mă îmbrac şi să-mi prepar singur cafeaua. Parcă nici cafeaua nu mai avea acelaşi gust fără ea. Cu cafeaua în mână mă plimbam prin cameră. "Pe această pernă ea îşi odihnea capul atunci când dormea în braţele mele! Uite şi papuceii cu care se plimba prin casă. Sofia, draga mea Sofia, unde eşti?" - mă întrebam în timp ce adulmecam parfumul ei ce încă stăruie prin cameră.

    "Off! Ce-am făcut? Ce-am făcut?" - mă întrebam, privindu-mă în oglindă şi observând cum frica pusese stăpânire pe chipul meu. Frica de a o pierde definitiv din cauza mea. Din cauza unor cuvinte ce nu-şi aveau locul între noi. 

     "Doar tu ştiai cum şi ce trebuie să fac pentru a nu mai avea emoţii când proiectele se apopiau de termenul limită. Tu erai pentru mine o comunitate. La tine apelam când aveam nevoie de un sfat sau o părere. Ce mă fac acum fără tine?" - mă întrebam în timp ce priveam fotografia din vacanţa în care am cerut-o în căsătorie.

     "Trebuie! Trebuie să fac ceva! Trebuie să fac ceva pentru a mă ierta! Orice! Nu contează ce! Aş face orice pentru a mă ierta şi a-mi mai da o şansă. Nu vreau să o pierd definitiv!" - îmi spun în timp ce alerg prin cameră ca un descreierat, strângând în braţe halatul ei de baie. 

     "Ştiu ce trebuie să fac. Mă voi duce la ea şi în genunchi o voi ruga să mă ierte. O voi ruga să-mi mai acorde o şansă, promiţându-i că niciodată nu-i voi mai greşi. Aşa voi face!" - cu acest gând în minte am plecat spre serviciu.

     Pe drum spre serviciu m-am oprit la o florărie de unde am cumpărat cel mai mare buchet de trandafiri albaştri şi, cu acesta în braţe, am plecat spre asociaţia unde deţin funcţia de preşedinte executiv.

      "Bună dimineaţa domnule preşedinte!" - îmi spune secretara de cum mă vede, dar eu aproape că nici nu am observat-o.

       "Bună dimineaţa domnule preşedinte!" - îmi spune iar secretara.

       "Bună dimineaţa şi ţie! Sofia a sosit?" - o întreb cu jumătate de gură.

     "A sosit acum zece minute. Dar nu trebuia să veniţi împreună, ca în fiecare dimineaţă?" - mă întreabă secretara, dar eu deja nu o mai auzeam ci îmi îndreptasem paşii spre biroul Sofiei. Biroul ei de vicepreşedinte al asociaţiei mele. 

      Bat uşor în uşă şi intru. O privesc cum stă pe scaunul ei. La fel de frumoasă ca întotdeauna. Alerg spre ea şi îi cad la picioare.

      "Iartă-mă! Te rog, iartă-mă! Ţi-am greşit enorm! Ieri ţi-am spus cuvinte pe care astăzi le regret foarte mult. Te rog, iartă-mă! Promit să nu-ţi mai vorbesc niciodată astfel. Promit că indiferent ce probleme voi avea nu le voi mai lăsa să intervină în relația noastră, ci îmi voi deschide inima şi sufletul către tine și voi fi mereu lângă tine. Că indiferent ce griji mă vor apăsa şi ce emoţii voi avea, doar la tine voi veni. Tu eşti oaza mea de speranţă. Tu-mi oferi încrederea de care am atâta nevoie când termenele limită ale proiectelor îmi bat la uşă. Doar lângă tine mă simt încrezător în propriile puteri. Tu eşti jumătatea mea şi fără tine mă consider incomplet. TE IUBESC foarte mult şi regret enorm cearta de ieri. Te rog să mă ierţi şi să-mi acorzi şansa de a-ţi dovedi că cele spuse ieri au reprezentat doar o scăpare de moment. Niciodată nu-ţi voi mai vorbi astfel! Te rog, iartă-mă!" - îi spun în timp ce îi ofer uriaşul buchet de trandafiri.

     Ea se uită la mine, se uită la buchetul de trandafiri, apoi se uită iar la mine, apoi la buchetul de trandafiri şi, în final, se uită iar la mine şi-mi spuse:

      "Şi eu TE IUBESC foarte mult şi regret că am plecat ieri atât de repede. Eu te-am iertat încă de ieri, dar am vrut doar să văd dacă regreţi cele spuse ieri şi dacă vei face ceva să mă împaci. Crede-mă că nu aş fi plecat,dar am avut nevoie de încă o dovadă de iubire din partea ta, iar această dovadă am primit-o acum. Hai să ne promitem unul altuia că niciodată nu ne vom mai certa aşa de rău. Sunt conştientă că, în orice relaţie, mai există mici neînţelegeri, dar discutând calm şi plini de înţelegere putem trece peste orice obstacol al iubirii noastre." - îmi spune, după care mă sărută, pecetluind astfel dulcea împăcare.

      Aceasta a reprezentat singura şi ultima noastră ceartă. Această dulce împăcare ne-a apropiat şi mai mult. De atunci neînţelegerile au dispărut din viaţa noastră. Întotdeauna am ştiut să ne rezolvăm divergenţele prin calm şi comunicare deschisă. Atunci am învăţat că pentru a avea o viaţă frumoasă împreună trebuie să comunicăm mai mult, să ne deschidem sufletul faţă de celălalt. Astfel ea a devenit jumătatea mea, iar eu am devenit jumătatea ei şi împreună suntem un singur suflet.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014!

Citeste mai mult...

O zi specială alături de popice şi prieteni noi!

         Când Disy ne-a rugat să alegem ca seara de bowling să se desfăşoare în ziua de 15 sau 22 noiembrie am avut o sclipire de speranţă la gândul că poate vom merge la bowling în seara zilei de 23 Noiembrie 2014. În ziua de 15 Noiembrie, o zi atât de dragă pentru mine, voi fi ocupat cu Târgul de Turism al României ce are loc în perioada 13-16 noiembrie 2014. 

       Dar, ghinion, cele mai multe voturi le-a primit ziua de 15 noiembrie. Pentru mine întâlnirea cu ceilalţi membri ai grupului Hai să socializăm! era pierdută. Zilele treceau şi ziua programată pentru bowling se apropia vertiginos. În dimineaţa zilei de 14 noiembrie m-am văzut nevoit să anunţ că nu pot participa la întâlnirea de a doua zi. La doar câteva ore de la acest anunţ şefa mi-a spus că sunt liber a doua zi deoarece este o zi foarte specială pentru mine. În secunda următoare mi-am anunţat, pe grup, prezenţa la seara de bowling rămânându-mi doar să număr orele până voi pleca spre clubul Texas unde ne vom întâlni pentur a arunca cu bile în popice. Până atunci am urmărit, mai mult amuzat decât interesat. filmuleţele postate de Bogdan cu tehnicile de bază în bowling.

    Iată că a sosit şi momentul în care plec de acasă pentru a petrece o seară între prieteni noi. În metrou, pe drum spre club, m-am întâlnit cu Bogdan şi cu Roxana Izabela. La ieşirea de la metrou ne mai aşteptau alte două persoane. În club o masă era ocupată deja de membrii grupului. Toţi aceştia erau prezenţi la ora stabilită pentru întâlnire. Am avut o oră la dispoziţie pentru a socializa şi a sosi toţi cei ce şi-au anunţat prezenţa.  După această oră am observat că ne-am strâns peste 20 de membri ai grupului aşa că ne-am împărţit în patru echipe şi  şi fiecare echipă a avut la dispoziţie propria pistă de bowling. Chiar dacă au fost prezenţi mai mulţi băieţi decât fete, echipele au fost echilibrate. Fiecare echipă a avut cel puţin o fată în componenţă.

    Din echipa mea trebuie să menţionez, şi totodată să apreciez, cele două domnişoare care au dat un farmec aparte echipei mele atât prin prezenţa lor cât şi prin talentul lor la bowling. Adriana şi Roxana Izabela ne-au impresionat prin numărul de strike-uri şi spare-uri reuşite! Mie şi ceilalţi doi băieţi din echipă, respectiv Nicu şi Adrian, nu ne venea a crede când fetele ne spuneau că nu au mai jucat niciodată bowling. Tare mândri mai eram de fetele din echipa noastră!

    Distracţia a fost maximă, mai ales în momentele în care ratam popicele sau în care bilele mai aveau puţin şi ajungeau pe pistele vecine. Chiar vorbeam cu colegii de echipă şi ne întrebam care sunt şansele să daăm un "strike" de pe pista noastră la pista vecină.

 "Strike!", "Spare!" şi urale de fericire se auzeau de la celelalte echipe, dar şi de la a mea. Parcă nu a fost rundă să nu se audă din vreo echipă urale şi aplauze. Mă uitam la chipurile colegilor de echipă, dar şi la membrii echipelor vecine şi vedeam cum se distrează şi se simt bine. Pare-se că au venit cu gândul de a cunoaşte oameni noi şi de a se relaxa. După chipurile lor am înţeles că această întâlnire şi-a atins scopul. Popicele cădeau una după alta sau rămâneau pe loc, după cum s-a întâmplat destul de des, Uralele, oftaturile sau indicaţiile de pe margine au oferit savoare şi au animat această seară petrecută între prieteni noi.

Nabu, Bogdan şi Roxana Izabela

      Dar tot ce este frumos trebuie să se termine, cel puţin pentru această seară. După o oră de bowling hjotărâm să ne întâlnim, peste doar şase zile, începând cu ora 18:30 în clubul Limitless Pub & Bistro din Căderea Bastiliei, nr. 30, pentru a petrece o seară de jocuri de societate, între aceiaşi prieteni, dar şi alţii noi.

Alejandro, Ssorin şi Mihai

    După această oră de bowling decidem să mergem în alt local, mai retras, pentru a socializa mai bine. Doar trebuie să respectăm denumirea grupului. :D Aşa că, cine a dorit, am continuat serea la o bere "ca între băieţi şi fete". Aici am profitat de ocazie, cei rămaşi la această bere de socializare, pentru a ne cunoaşte mai bine şi a fsocializa în linişte. Nici nu simţi cum trece timpul când eşti înconjurat de prieteni cu care găseşti lejer subiecte de conversaţie.
    După ce am socializat, în faţa berilor, timp de aproape două ore, am decis să ne întâlnim cu toţii la seara jocurilor de societate din seara zilei de 21 noiembrie 2014.

Hai Bogdan! Hai că poți!

Roxana Izabela calculând forța necesară pentru un strike!

Eu în acţiune! :D

Adriana pregătindu-se de strike!

Bogdan - adminul grupului!

Adriana şi Roxana Izabela

STRIKE!

Grupul complet!

Citeste mai mult...

Ghici ghicitoarea mea!

      Ora 09:00! Promoterul şugubăţ îşi făcu apariţia în supermarket exact la ora la care majoritatea magazinelor îşi deschid uşile. Şi de data aceasta avea la el bucăţile de caşcaval afumat DeLaco, atât de vestit pentru gustul lui inconfundabil. Rolul promoterului este de a oferi clienţilor bucăţi din acest caşcaval pentru a-l gusta şi ai determina să-l cumpere. Cel puţin acesta este rolul unui promoter obişnuit ce face reclamă la un caşcaval obişnuit. El nu se încadrează în această categorie pentru că...

      "Vreţi să gustaţi noul caşcavalul afumat de la DeLaco?" - întrebă pe bărbatul din faţa sa în timp ce tăia câteva bucăţi din caşcaval pentru a le oferi ca mostră.

     "Puteţi gusta doar dacă îmi dovediţi că sunteţi un adevărat fan brânză şi caşcaval răspunzându-mi la o întrebare: Ce sunt vara verzi,i şi noaptea se închid? Aveţi cinci minute la dispoziţie." - spuse promoterul, după care bagă o mostră în gură. 

     "Vara verzi, iarna albaştri şi noaptea se închid?" - repetă bărbatul din faţa lui în timp ce-l privea cum molfăie, ostentativ, bucata de caşcaval.

     "Mmmm! Ce bun este? Ce bine se simte gustul de afumătură! Hai dom'le! Ştii răspunsul sau nici măcar nu-ţi place brânza şi caşcavalul?" - întrebă promoterul în timp ce mai băgă în gură încă o bucată de caşcaval.

     "Vara verzi, iarna albaştri? Hai dom'le, chiar trebuie să răspund? Dă-mi să gust că nu mai pot de poftă!" - se implora domnul din faţa lui.

    "Nu răspunzi corect, nu guşti!" - spuse promoterul în timp ce mai băgă o bucată în gură.

     "Timpul ţi-a expirat. Dă-te la o parte dom'le, că mai sunt şi alte persoane care doresc să guste noul caşcaval de la DeLaco! Salutare băieţi! Spuneţi-mi repede, ce sunt vara verzi, iarna albaştri şi noaptea se închid, dacă vreţi să încercaţi noul caşcaval afumat de la DeLaco! Luaţi de mirosiţi-l! Eee?" - îi întrebă pe cei doi băieţi de liceu din faţa lui, după care le dădu să miroasă o bucată de caşcaval apoi o băgă în gură şi mestecă ostentativ, gesticulând de plăcere.

     Băieţii se uitau ba la el, ba unul la altul. În acest timp el băga în gură bucăţile de caşcaval, una câte una.

        "Tu, eşti fan caşcaval sau habar n-ai din ce se face? Dar tu? Tu ştii câţi litri de lapte se folosesc la un kg de caşcaval Delaco?" - îi întrebă ba pe unul, ba pe celălalt şi mai băgă în gură o bucată de caşcaval.

   "Hai că-mi pierd timpul cu voi! Dumneavoastră, domniţă, ştiţi ce sunt vara verzi, iarna albaştri şi noaptea se închid? Dar poate domnul se consideră fan brânză şi ştie!" - se adresă cuplului din spatele băieţilor în timp ce mai muşcă dintr-o bucată de caşcaval.

     Domnul se uita la doamnă, iar doamna se uita la domnul ei şi, uitându-se împreună la promoter, îi spuse la unison:

       "Este simplu! Sunt stelele din emisfera nordică!" - spuse doamna, foarte sigură pe ea.

     "N-aţi ghicit! Nu răspundeţi corect, nu gustaţi!" - le spuse promoterul şi mai aruncă o bucată de caşcaval în gură.

      Astfel trecură orele şi, pe la jumătatea programului, îşi făcu apariţia supervizorul lui.

     "Ooo! Să înţeleg că ai avut succes şi s-au bucurat cât mai multe persoane de noul caşcaval afumat de la DeLaco?" - întrebă supervizorul văzând că nu mai avea caşcaval pe tarabă.

     "Nici chiar! Şefu, ştiţi că mi-aţi spus să dau caşcaval doar la cei care sunt fani brânză. Eu i-am supus la un test. Cine ştia răspunsul la o întrebare primea o mostră din caşcaval. Dacă nu ştiau le mâncam eu bucata lor de caşcaval. Şi cum nu a ştiut nimeni răspunsul la întrebare am mâncat eu toate bucăţile de caşcaval." - spuse promoterul încercând să pară inocent.

     "Hai că m-ai făcut curios! Care este acea întrebare la care n-a ştiut nimeni să-ţi răspundă? Dacă nu voi ştii nici eu răspunsul îţi dublez salariul, dar şi bucăţile zilnice de caşcaval." - spuse supervizorul.

    "Ce sunt vara verzi, iarna albaştri şi noaptea se închid?" -  întrebă promoterul şi deja se gândea la bucăţile zilnice de caşcaval ce le va primi în plus.

     După zece minute de gândire supervizorul spuse:

     "Cedez! De azi vei avea salariul dublat şi ţi se va dubla şi numărul bucăţilor de caşcaval ce le primeai zilnic. Dar spune-mi ce sunt vara verzi, iarna albaştri şi noaptea se închid?" -  întrebă supervizorul foarte mâhnit că a pierdut acest pariu.

      "Ochii mei!" - răspunse promoterul cu gura până la urechi şi gândul la caşcavalul ce-l va primi de azi înainte.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014!

Citeste mai mult...

Să ne bronzăm fără păr!

        Deschid ochii şi privesc în dreapta mea! Lângă mine doarme scumpul  meu îngeraş Sofia. Au trecut atât de multe luni de când ne-am mutat împreună şi de la zi la zi am devenit şi mai apropiaţi. Şi mai plini de iubire. "Cum aş putea strica somnul atât de frumos şi de lin al acestui îngeraş?" - îmi spun în timp ce-i privesc chipul atât de drag. Decid să o mai las să doarmă vreo 10 minute până fac un duş revigorant. În timp ce mă bărbieream simt o aromă de cafea.

      "Se pare că iubita mea s-a trezit şi, ca de obicei, vrea să mă răsfeţe cu o cafea pe gustul meu." - îmi spun în timp ce mă grăbesc cu bărbieritul.

     Când intru în sufragerie, cu prosopul de baie prins la brâu, Sofia tocmai turna cafeaua în ceşti.

     "Bună dimineaţa honey!" - îi spun şi o sărut, îmbrăţisând-o.

     "Bună dimineaţa dragul meu!" - îmi răspunde, în timp ce mă îmbrăţişează şi mă sărută şi ea, după care îmi oferă una dintre cele două ceşti de cafea.

     "Honey, mă gândeam ca peste o lună să mergem la mare pentru o săptămână. Ai vrea? Mai ales că atunci o să fie mijlocul verii şi o să fie o vreme tocmai bună de plajă." - o întreb în timp ce mă bucur de aroma cafelei.

     "Este o idee foarte bună. Bine că mi-ai spus din timp pentru a avea timp să mă pregătesc. Aşa am timp să mă epilez." - îmi spune în timp ce mă privea cu ochii plini de dragoste.

    "Apropo honey, crezi că ar trebui să-mi epilez părul de pe piept? Adică, mă gândesc că ne vom plimba pe plajă amândoi în costum de baie şi poate aş arăta mai bine fără păr pe corp." - o întreb în timp ce ne uitam amândoi la părul de pe pieptul meu.

    "Dacă vrei te ajut eu să te epilezi. Putem încerca metoda cu ceară fierbinte pe care o folosesc eu. Te avertizez că o să te doară puţin. Dacă nu vrei cu ceară poţi folosi lama de ras." - îmi spune în timp ce mai soarbe o gură de cafea şi continuă să-mi privească părul de pe piept.

    "Mă las pe mâna ta şi vom folosi ceara. Am mai folosit lama de ras şi după o săptămână părul era la fel de mare. Şi nu-ţi face griji în privinţa durerii că sunt bărbat şi rezist. Dacă vrei, chiar astăzi te poţi ocupa de pieptul meu. Astăzi fiind sâmbătă avem toată ziua la dispoziţie." - nici nu apuc să-mi termin vorbele că ea fuge şi aduce trusa ei specială de epilat cu ceară.

    "Până îţi termini cafeaua încălzesc ceara!" - îmi spune şi mă lasă să mă bucur de ultimele guri de cafea.

   "Acum întinde-te pe pat şi închide ochii. Vei simţi o usoară căldură de la ceara caldă. Imaginează-ţi că esti pe nisipul cald şi te bucuri de soare!" - îmi spune în timp ce întinde, pe pieptul meu, ceara caldă în fâşii lungi de 15 cm şi late de 5 cm. După doar 5 minute Sofia îmi spune:

    "Honey, vezi că acum o să te doară! Gândeşte-te la ceva frumos cu noi doi."

    "Honey, eu sunt bărbat şi nu mă sperie o mică durere!" - îi spun dându-mă mai cocoş decât eram. Apuc să spun doar aceste cuvinte când Sofia trage o făşie de ceară uscată de pe pieptul meu şi o durere insuportabilă îmi inundă trupul:

    "AAAAAAAAAAAAAA! CE DOAREEEEE!" - ţip, sar din pat şi încep să alerg prin cameră dând din mâini ca şi cum aş vrea să zbor.

     "De ce n-ai spus că doare aşa rău?" - o întreb, încă îngrozit de durere.

     "Doar ţi-am spus, dar ai spus că eşti bărbat şi că rezişti. Vrei să ne oprim?" - mă întreabă făcându-i-se milă de mine.

    "Nu ne oprim, honey! Sunt bărbat şi rezist!" - îi spun în timp ce mă aşez pe pat pregătindu-mă sufleteşte pentru repriza a doua.

     "AAAAAA! Doare! Doare! Doare!" - ţip, dar de data aceasta nu mai alerg prin cameră.

     "Honey, ştii că te iubesc! Nu-mi mai prelungi agonia ci smulge mai repede ceara de pe pieptul meu să scap mai repede de durere!" - o implor pe Sofia să pună capăt chinurilor mele.

     După zece minute de chinuri groaznice agonia mea luă sfârşit. Acum îmi întindea, pe pieptul iritat, o cremă de calmare şi mă gâneam ce chinuri trebuie să îndure femeile pentru a fi pe placul bărbaţilor.

    "Honey, foloseşti aceeaşi metodă? Cum de rezişti durerii?" - o întreb în timp ce mă gândesc la curajul ei de a suporta un asemenea chin.

    "Noi, femeile, ne-am obişnuit cu durerea epilării cu ceară caldă. Când folosim această metodă ne gândim la bărbaţii pe care dorim să-i impresionăm şi nu mai simţim durerea chiar aşa de tare." - îmi spune în timp ce mă sărută şi îmi întindea crema de calmare.

    "Dar, honey, trebuie să mai existe o metodă mai puţin dureroasă! Am să mă interesez. Nu vreau să mai suferi atât cu această metodă." - îi spun după care o sărut şi eu.

         După câteva zile mă întorc acasă cu un aparat special pentru epilarea definitivă.

      "Honey, nu vreau să mai suferi atât când te epilezi aşa că ţi-am cumpărat acest aparat Silk'n Flash&Go Luxx ce este ideal pentru epilarea definitivă. Acum, când ştiu câtă suferinţă înduri pentru a fi frumoasă şi admirată, m-am gândit să pun capăt suferinţei tale prin folosirea acestui aparat de epilare definitivă. Folosindu-l nu vei mai avea pielea umflată, arsă sau cu urme de ceară ca după o epilare cu ceară. Este o metodă mai puţin dureroasă şi constă în epilarea definitivă cu IPL, adică acest aparat foloseşte lumina intens pulsată (IPL) ce încălzeşte firul de păr, fără a afecta pielea, căldura coborând până la rădăcina firului de păr pe care o distruge şi dezactivează regenerarea părului. Dar cel mai important atu al lui este eficienţa şi rapiditatea cu care te poţi epila. Dacă acum câteva zile ne-a luat destul de mult timp pentru a-mi epila pieptul, nu mai pun la socoteală durerea îndurată, acum va dura mai puţin de 40 de minute pentru a-ţi epila ambele picioare sau a-mi epila pieptul. Cu acest aparat vei obţine o piele catifelată şi fără arsuri sau fire de păr crescute sub păr. Iar cele 5 trepte de reglare a intensităţii impulsului luminos ne ajută să ne selectăm intensitatea luminoasă în funcţie de nevoile noastre. Dar gata cu vorbăria! Eu spun să-l încercăm de acum şi până când vom pleca la mare. Mai ales că au trecut doar câteva zile de când mi-ai epilat pieptul cu ceară şi uite că deja alte fire de păr au început să apară.” - îi spun toate acestea îi timp ce-i arăt noul aparat de epilat, dar şi pieptul meu pe care se ivesc alte fire de păr.
      În timpul rămas, până la plecarea în concediul la mare, am folosit cu încredere acest aparat. Tehnologia cu lumină pulsată (HPL) a acestui Silk'n Flash & Go Luxx ne-a ajutat să obţinem rezultate foarte bune pe termen lung,  la un consum mic de energie, iar rezultatele au început să se observe chiar după prima şedinţă de tratament, când numărul firelul de păr a scăzut considerabil, folosind doar o parte din energia folosită de alte aparate de epilare definitivă cu HPL.
     Când a sosit timpul să plecăm la mare amândoi aveam corpurile fără nici un fir de păr. Pe nisipul fierbinte de pe plajă ne etalam trupurile perfecte ce începeau să capete o culoare arămie stârnind admiraţia şi invidia celor prezenţi pe plajă în acele momente.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014!

Citeste mai mult...

Străinii pot deveni cei mai buni prieteni!

   Aveam o viaţă foarte activă. În fiecare zi, după ce mă întorceam de la serviciu, reveneam acasă şi mă aşezam în faţa calculatorului. Aici începea adevărata mea viaţă, în jocul meu MMO RPG. Într-o clipă mă teleportam în perioada medievală unde eram un cavaler neînfricat ce lupta pentru inima domniţei lui. În fiecare zi jocul mă aşteapta şi eu îl aşteptam pe el. Secţiunea de chat a jocului mă ţinea ore întregi lângă el. Uitam să mănănc şi să beau când stăteam la palavre cu alte domniţe şi alţi cavaleri. Petreceam ore întregi în acest joc. De fapt, în acest joc petreceam tot timpul în care nu eram la serviciu sau nu dormeam. În acest joc şi în social media. Adeseori discuţiile din joc se mutau pe reţelele de socializare online.

     După cum spuneam, am avut o viaţă foarte activă. Adică tot timpul stăteam de vorbă cu cineva în joc sau pe reţelele de socializare. Ba de una, ba de alta, doar să treacă timpul. Subiectele erau inepuizabile având în vedere că puteam fi orice personaj vreau şi oricând vreau. Astăzi am fost cavaler, mâine voi fi un vagabond sau o persoană josnică. Puteam fi orice, calculatorul îmi oferea această posibilitate, atât timp cât nu ieșeam din casă. Prietenii m-au invitat adeseori la ieşiri în centrul oraşului sau la grătar prin vecini, dar precum ursul ce nu se lasă scos din bârlog aşa nu mă lăsam nici eu scos din faţa calculatorului. 

      "De ce să mă las scos din fotoliul atât de comod din faţa calculatorului? Îmi este cald şi bine, sau îmi este răcoare şi bine, depinde de anotimp." - îmi spuneam după fiecare refuz ce-l ofeream prietenilor.

     Cu timpul prietenii au început să mă evite şi să nu mă mai invite la ieşiri în centrul oraşului, astfel că am ajuns să am mulţi prieteni în mediul online, dar mai nici unul în mediul offline.

    Asta până într-o zi când, stând comod în faţa calculatorului, o prietenă îmi trimite o invitaţie pe social media de ieşire la o cafea într-un grup de persoane necunoscute, denumit "Hai să socializăm!". 

     "Pare tentant! Vei veni şi tu?" - o întreb în timp ce analizez mai bine invitaţia.

     "Eu din păcate nu am timp. Du-te dacă vrei." - îmi spune ea, tot pe social media.

     "Mă tentează să mă duc dar nu cunosc pe nimeni." - speram să o conving să mă însoţească. Măcar aşa aveam pe cineva cunoscut şi aş fi avut un punct de plecare în discuţii.

    "Ce o să-ţi facă? O să te muşte? Du-te şi nu mai sta pe gânduri." - îmi spune după care iese de pe social media pentru a nu o mai dispera cu frica mea patetică de socializare.

     "Mai sunt două zile până atunci. Dacă timpul îmi va permite mă voi duce. Aşa voi cunoaşte alte persoane." - îmi spun şi revin la jocul meu şi conversaţiile mele de pe social media.

     Timpul trece mai uşor când eşti în faţa calculatorului. Nici nu simţi trecerea a două zile. Iată că a sosit ziua şi ora acelei ieşiri "ca între prieteni". 

     "Să stau acasă şi să continui să mă joc sau să fac o pauză de câteva ore de la joc şi să ies la această întâlnire?" - aceasta era marea mea întrebare. Dar cum aveam poftă de o cafea decid să mă duc la întâlnire. 

     Într-un pub studenţesc, lângă un centru universitar, dau peste un grup de tineri ce nu au vrut, ca şi mine, să stea în casă la acea oră dintr-o zi de sâmbătă. După prezentările de rigoare şi un rând de bere, ne-a fost uşor să găsim subiecte de conversaţie."Unde-s mulţi puterea creşte" şi subiectele de conversaţie sunt pe măsură.  Dacă această întâlnire trebuia să dureze mai puţin de două ore aceasta s-a întins pe mai multe ore decât am prevăzut pentru că atunci când mai mulți oameni se întâlnesc la un "pahar de vorbă" uită să mai plece. Aşa eram şi noi la această primă întîlnire. Iar printre subiectele discutate am evidenţiat şi importanţa unui grup de social media axat în special pe socializare. După cum spune şi coperta grupului: "Străinii pot deveni cei mai buni prieteni!" Atunci am înţeles că se doreşte ca acest grup să devină ca o comunitate pentru toţi membrii lui, în special pentru cei cărora le place să socializeze în mediul offline. "Poate că a sosit timpul să mă alătur lor şi să petrec mai mult timp în afara casei." - îmi spun şi decid să mă implic mai mult în activităţile grupului.

     Auzindu-i cum povestesc despre plimbările şi întâlnirile lor îmi amintesc cât de mult îmi place să călătoresc, atât prin oraşul natal cât şi prin oricare alt loc din această ţară. Doar avem o ţară frumosă ce merită vizitată. Dar ultima plimbare prin ţară a fost acum câţiva ani. Ce s-a întâmplat între timp? De ce m-am retras ca ursul în bârlog? Nici eu nu ştiam să-mi răspund, dar am decis să schimb acest aspect al vieţii mele. Dacă ei se vor mai strânge la alte ieşiri păi să fie siguri că voi participa la toate. Iar dacă vor vrea să organizeze ieşiri prin ţară şi acolo voi fi primul care își face bagajul. Este timpul să petrec mai mult timp în afara casei decât în casă.

     La această întâlnire fiind prezent şi iniţiatorul acestui grup aflu astfel că este un grup nou înfiinţat tocmai cu scopul de a scoate oamenii la întâlniri faţă în faţă pentru a evada din capcana reţelelor de socializare. Parcă la mine s-a gândit când a realizat acest grup.

    Cum am fost foarte mulţumit de cum a decurs prima ieşire, pentru mine după atâta amar de vreme, şi cum deja decisesem să mă implic mai mult în acest grup, am trecut la următorul pas: o scurtă descriere pe peretele grupului în care cei ce nu au putut ajunge au aflat cum a decurs prima ieşire. 

    După doar câteva zile decidem că trebuie să avem un loc numai al nostru, cu preţuri preferenţiale şi activităţi pe gustul nostru, aşa că, împreună cu iniţiatorul grupului, am plecat în căutarea acestei locaţii. Am găsit, una aşa cum ne doream, foarte aproape de centrul oraşului dar cu preţuri pentru buzunarele tuturor. Şi când am auzit că aici se pot organiza şi seri de teatru, karaoke, seri cu jocuri de societate şi multe altele deja eram...foarte plăcut surprins de ce-ţi poate oferi o ieşire din casă.

  Cum trăim într-o ţară democrată am decis să supunem la vot atât locaţia vizitată cât şi activitatea ce va avea loc la următoarea întâlnire a grupului. După câteva zile de vot intens, s-a hotărât ca în această sâmbătă un număr considerabil de membri să se întâlnească la  bowling. Abia aştept să ajung şi eu. Cum de altfel abia aştept să ajung şi la următoarea întâlnire care va avea ca temă jocurile de societate.

     Dar eu vreau să ajung şi la următoarea şi la urmăatoarea şi la... În special pentru oameni noi şi pentru atmosfera atât de plăcută ce apare atunci când petreci timpul înconjurat de noi prieteni.

      De câteva zile jocul meu MMO RPG a fost uitat şi aşa va rămâne pentru o foarte lungă perioadă de timp. Acum viaţa mea activă se petrece între prieteni reali ce sunt lângă mine şi petrecem timpul împreună și nu între prieteni online pe care nu i-am văzut niciodată.

 Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014!

Citeste mai mult...

De unde îmi extrag energia?

       Este iarăşi luni! Ce bine a fost în week-end! Petreceri peste petreceri, sărbătoriţi, aniversaţi... Plin week-end am avut, dar nu trebuie ca angajaţii mei să-mi vadă oboseala. De când locuim împreună, eu cu Sofia, primul lucru ce-l facem dimineaţa este să ne bem cafeaua de dimineaţa de pe balconul casei noastre, de la marginea oraşului, admirând lacul din apropiere şi pădurea din depărtare. Este momentul nostru de răsfăţ înainte de a intra în vâltoarea evenimentelor de peste zi. Eu mă bucur de aceeaşi cafea "neagră ca noaptea, tare ca moartea dar dulce ca iubirea!" după cum spune un proverb turcesc, iar Sofia se bucură de cafeaua ei specială: într-o cană de ceai îşi pune un sfert cafea, restul lapte şi patru linguri de zahăr. "Dulce ca iubirea noastră!" cum îmi spune adeseori.

     Din păcate astăzi nu am mai putut să ne răsfăţăm ca de obicei. Ştiind că săptămâna aceasta avem foarte multe evenimente şi death line-uri de respectat în cadrul asociaţie noastre nu ne-am mai permis nici o clipă de răgaz. În schimb ne-am promis să ne bucurăm de cafea într-o pauză. Dar cum tabieturile sunt greu de schimbat, încă de cum am intrat în asociaţie am cerut secretarelor noastre să ne facă câte o cafea. De obicei nu le cer aşa ceva, dar astăzi, astăzi este o zi specială numai când mă gândesc la ce mă aşteaptă săptămâna aceasta. Sofia le dă indicaţii secretarelor cu privire la gusturile noastre în materie de cafea, apoi întrăm fiecare în biroul său şi începem să lucrăm la organizarea evenimentelor şi finalizarea proiectelor cu death line apropiat.

      Peste doar zece minute Sofia întră în biroul meu cu un teanc de dosare, arătându-mi unde este necesară semnătura mea. În acel moment intră una dintre secretare cu cele două cafele ale noastre. Pentru prima dată după foarte multe luni de zile, eu şi Sofia ne bem cafeaua de dimineaţă în biroul meu. Încă de la prima înghiţitură Sofia observă cum chipul meu se schimbă.

       "Ce s-a întâmplat, honey? Te îngrijorează death line-urile sau nu-ţi place cafeaua?" - mă întreabă Sofia venind mai aproape de mine.

        "Honey, sigur le-ai explicat secretarelor cum prefer eu cafeaua? Mi se pare că are un alt gust faţă de cel cu care m-ai obişnuit. Ia şi gustă!" - îi spun în timp ce îi dau ceaşca mea pentru a gusta.

     "Honey, îi lipseşte un ingredient ce nu se găseşte oriunde. Îţi aminteşti când ai revenit din concediu şi mi-ai cerut să-ţi prepar o cafea? Sau îţi aminteşti când m-ai rugat prima dată să-ţi fac o cafea? Pe vremea aceea te plăceam foarte mult şi de fiecare dată când mă rugai să-ţi fac o cafea o preparam cu multă atenţie şi dragoste. Şi cafeaua ce ţi-am făcut-o în ziua în care ai revenit din cocnediu la fel a fost preparată. Atunci când faci un lucru din pasiune sau dragoste acesta devine deosebit chiar dacă pentru alţii pare un lucru banal. Cei cărora acesta le este adresat vor observa diferenţa. Cu ajutorul cafelei şi a parfumului am reuşit să te cuceresc în acea zi în care ai revenit din concediu. Şi acum îmi face o deosebită plăcere să-ţi prepar cafeaua la ibric pentru a fi aşa cum îţi place ţie." - îmi spune în timp ce mă îmbrăţişează şi mă sărută arătându-mi că iubirea ei pentru mine nu a scăzut.

     "Dar, honey, nu putem face ceva în acest sens? Adică dacă vom mai avea zile de genul acesta în care nu apucăm să ne bem cafeaua acasă parcă aş vrea să mă bucur de aceeaşi cafea şi la birou. Ştii că doar cu gustul cafelei făcută de tine mă simt plin de energie şi concentrat la capacitate maximă. Nu vreau să ne pierdem timpul făcându-ne cafea la ibric ci vreau să fim eficienţi şi să ne cumpărăm un espressor de cafea. Dar unul special care să ne facă exact cafeaua cu gustul ce-l adorăm. Considerăm că vom avea parte de aceleaşi momente plăcute ca şi cum am fi pe balconul casei noastre. Trebuie doar să deschidem acest geam şi, cu ceştile de cafea în mână, ne vom imagina că suntem acasă şi că avem tot timpul din lume pentru a ne bucura de gustul cafelei preferate. Crezi că vom găsi un astfel de expresor la magazinele specializate sau la vreun magazin online de espressoare?" - o întreb pe scumpa mea Sofia în timp ce privim amândoi luema de afară prin geamul biroului meu.

     "Honey, mă voi interesa. Sper ca acel espressor ce poate face cafeaua pe gustul tău să poată face şi cafeaua pe gustul meu. Aşa vom fi amândoi la fel de eficienţi şi de concentraţi. Şi ce bine ar fi ca şi la birou să ne bucurăm de gustul cafelei preferate. Împreună, binenţeles!" - îmi spune în timp ce îşi sprijină capul pe umărul meu drept şi astfel ne pierdem în imaginea lumii de afară.

      Am fi vrut să oprim timpul şi să ne continuăm visul de a fi în balconul casei noastre admirând peisajul din jurul casei în în mâinile noastre am fi avut cafeaua pe gustul nostru, dar evenimentele şi deathline-urile nu putea aştepta la nesfârşit aşa că, mai mult de nevoie decât de voie, ne întors la deathline-urile noastre.

    Peste aproximativ 15 minute Sofia intră în biroul meu cu câteva foi în mâini.

    "Honey, ştiind cât de eficient eşti după ce bei cafeaua cu care te-am învăţat, m-am gândit să nu las timpul să treacă şi capacitatea ta de concentrare să scadă aşa că am şi căutat prin câteva magazine online de expresoare acel expresor ce să ne indeplinească dorinţele în materie de cafea. Şi ghici! L-am găsit! După aproximativ 15 minute de căutări intense am găsit ceea ce eu consider expresorul perfect. Este un espressor philips ce ştie să facă atât acea cafea neagră, tare şi dulce aşa cum o preferi sub formă de espresso sau cafea lungă, dar şi acel cappuccino plin de lapte şi dulce aşa cum îmi place mie. În plus mai are şi un filtru special ce poate oferi cafelei un strat cremos. Honey, deja simt cum energia îmi revine doar gândindu-mă că putem avea cafeaua noastră preferată şi la birou ci nu doar acasă la noi. Trebuie să-l avem! Poţi să comanzi?" - mă întreabă Sofia cu ochii plini de iubire. Acum nu ştiu dacă ochii aceştia atât de albaştri sunt plini de iubire după mine sau după cafeaua ei preferată. Dar cum nu voiam să o scot din visare din nu am îndrăznit să o întreb dacă în acele momente se gândea la mine sau la cafeaua ei.

   "Bineînţeles că vom cumpăra acest espressor. Îl vom cumpăra pentru a mă bucura în fiecare moment de această privire din ochii tăi. Şi dacă poate să-mi ofere cafeaua preferată reprezintă un motiv în plus pentru ca acest expresor să fie prezent in asociaţia noastră. Îl voi comanda chiar astăzi. Sper să ne fie de folos în această săptămână atât de încărcată pentru noi!" - îi spun în timp ce-i iau mâinile într-ale mele pierzându-mă în ochii ei albaştri cu care a reuşit să mă cucerească.

        În mai puţin de 48 de ore acel espressor a intrat în asociaţia noastră şi efectul cafelelor făcute de el se observă imediat. Sofia a avut dreptate şi de această dată! Acest espressor ştie să facă exact acea cafea cu gustul cu care m-a cucerit Sofia. Îmi oferă exact acea cafea ce o ador şi care mă ajută să mă concentrez mai bine. Văd că şi Sofia este foarte mulţumită de el pentru că, de fiecare dată când are în mâinile sale acea cană de ceai plină cu cafeaua pe gustul ei, ochii ei strălucesc şi toată atenţia ei se îndreaptă spre mine. 

       Acest espressor a făcut ca şi la birou să avem parte de momentele noastre de răsfăţ şi răgaz.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014!

Citeste mai mult...