Noaptea cartilor deschise - editia 2014

     Iata-ma ajuns la locul unde se va desfasura evenimentul cultural "Noaptea cartilor deschise 2014". Am aflat de acest eveniment de pe pagina de facebook a Madalinei Iancu prin care ma invita la acest eveniment. Multumesc pentru invitatie Madalina. Initial mi-am propus sa particip in functie de timpul meu liber la momentul respectiv avand in vedere ca am aflat de acest eveniment cu o saptamana inainte. Dar iata ca a sosit ziua acestui eveniment si destinul a fost darnic cu mine oferindu-mi timp pentru una dintre placerile mele nevinovate: lectura. Cum sarcinile oficiale mi-au indreptat pasii in apropierea locului de desfasurare a acestui eveniment nu am ezitat sa arunc o privire asupra pregatirilor ce se faceau cu aproximativ 3 ore inainte de inceperea evenimentului.      

Din departare se vedeau baieti si fete ce asezau cartile pe asfalt sub o aparenta dezorganizare. M-a impresionat gardul ce inconjura marea de carti deschise. Crea impresia unui staul in care vitele au fost inlocuite ca carti dornice de a fi rasfoite si citite. Tind sa cred ca tocmai acest lucru spune si numele evenimentului: "In staul stau inchise, multimea cartilor deschise". Prea erau asezate sub forma de turme sau haite gata sa se napusteasca asupra oricarui iubitor de literatura ce ar fi indraznit sa patrunda in spatiul lor sacru. Stiind ca nu este timpul pentru a patrunde in mijlocul lor, si vazandu-le atat de atatate, m-am multumit sa le observ de deasupra gardului de siguranta sperand ca peste trei ore li se va mai domoli mania si vor fi mai dornice de atingerea iubitorilor de literatura. Asa ca le-am aruncat o ultima privirea si mi-am indreptat pasii spre casa cu promisiunea ferma de a reveni langa ele (cartile) dupa trecerea celor trei ore necesare ingrijitorilor pentru a le domoli astfel incat atunci cand se vor deschide portile staului sa reactioneze pozitiv la atingerile iubitorilor de literatura.

     Dupa cum am promis, iata-ma revenind, la tarcul cartilor deschise, cu doar cateva minute inainte de deschiderea portilor. Inca de departe se putea observa multimea de oameni "cata frunza si iarba" adunata in jurul tarcului. Este greu sa estimezi numarul oamenilor prezenti si la fel de greu este sa zaresti "ingrijitorii" tarcului ce ofereau cartilor de pe asfalt ultimele indicatii de supunere fata de oamenii adunati in jurul lor.

     Iata ca marea clipa a sosit si portile tarcului se deschid. Ce mi-a fost dat sa vad in fata ochilor mi-a amintit de vremuri din trecut cand hoardele barbare dadeau navala in Tara Romaneasca si Moldova. Cei ce aveau auzul mai fin puteau auzi zbieretele si vaietele cartilor privind tavalugul oamenilor asupra lor.   

 Oamenii au dat navala asupra cartilor fara aparare. Nu s-au multumit cu o carte de fiecare (cum ar fi fost echitabil pentru toti cei prezenti) ci fiecare om a incercat sa obtina cat mai multe carti pentru sine, imbrancindu-se sau calcand cu picioarele cartile ce le considereau neinteresante pentru gusturile lor. Probabil ca va intrebati cat a durat aceasta "lupta pentru supravietuire". Aproximativ 5-10 minute, lasand in urma sa doar semnele de carte ce anuntau implinirea a 25 de ani de activitate a editurii Litera.

     Privind acest spectacol dantesc am crezut initial ca ingrijitorii cartilor au strans, la un loc, toata furia cartilor si au aruncat-o asupra oameniilor dar privind mai atent reactia oamenilor am realizat ca hoardele barbare nu au navalit in pamantul romanesc doar pentru a jefui roadele solului si subsolului nostru ci si pentru a se imperechea cu femeile romance amestecandu-si astfel ADN-ul inclinat spre vandalism si barbarism cu bunatatea si ospitalitatea romanilor fiind siguri ca spiritul lor va dainui si peste veacuri. 

     Tin sa multumesc organizatorilor acestui eveniment care, presupun ca, au avut cele mai bune intentii: editura Litera si ziarul Ring. Organizatorii au anuntat ca, la aceasta editie, au oferit gratuit 10 000 de carti ce au fost epuizate in doar 10 minute schimband numele evenimentului in: 10 minute de carti deschise".

     Va las pe voi sa trageti concluziile acestui eveniment "cultural".

Citeste mai mult...

Primul meu site web

Of! In sfarsit am terminat! Cand m-am apucat de blogging nu am crezut ca ma voi lovi (iarasi) de atatea detalii tehnice legate de site-urile web. Credeam ca totul se rezuma doar la apasarea butonului "post". Bine, multi dintre voi veti spune ca la aceasta se rezuma blogging-ul. Veti spune ca este indeajuns sa aleg un sablon prestabilit si sa incep sa postez. Asa am inceput cu totii. O zi, doua, o saptamana, pana cand constientizezi ca sablonul blogului tau il mai folosesc si altii si singura diferenta intre blogul tau si al altora consta in postarile tale. Atunci te gandesti sa apelezi la unul dintre sabloanele externe. Dar si altii au apelat la ele. Atunci te intrebi cum iti poti edita sablonul ales pentru a iesi in evidenta diferentandu-te de ceilalti. O varianta ar fi sa editezi codul html al sablonului astfel incat sa ai un sablon unic care sa te defineasca. Dupa mai mult de 8 ore petrecute printre codurile html ajungi sa le vezi peste tot, ca mine.

Sa stii ca blogul tau este unic este...de nepretuit.

Atatea ore petrecute printre codurile html ma duce, cu aproximativ 6 ani, in trecut, cand am realizat primul meu site web. Am inceput ca un hobby dorind sa-mi vad poemele publicate, intr-un fel sau altul. Dupa ce am imprumutat materialul didactic de la un vecin m-am incuiat in casa iar dupa aproximativ 2 saptamani de studiu intens am reusit sa-mi incarc pe internet site-ul web dedicat propriilor poeme. Mandria a fost atat de mare incat nu am rezistat sa nu ma laud la vreo 2-3 colegi de facultate, prin urmare nu ar fi trebuit sa par mirat de rugamintea unei colege de a face un nou site web pentru asociatia la care lucra. Bineinteles ca i-am explicat faptul ca site-ul meu este foarte simplu in comparatie cu site-ul complex al asociatiei dar, nedorind sa o refuz, i-am promis ca voi incerca. Primind mai multe informatii m-am apucat de treaba iar dupa alte doua saptamani am prezentat o prima varianta de site. Doamna presedinte executiv (la vremea respectiva) mi-a analizat oferta si dorind un site mai complex, decat cel creat de mine, a decis sa apeleze la o firma specializata, totusi mi-a propus sa continuam colaborarea pe domeniul asociatiei.

Din acel moment a inceput marea mea aventura in turismul rural romanesc continuand si in prezent la asociatia in cauza.

Citeste mai mult...

Amintiri din copilarie legate de Joia Mare

 Astazi, în multe zone ale tarii, este o zi importanta pentru comunitatea religioasa traditionala. In aceasta zi se pregatesc unele dintre cele mai traditionale bucate specifice acestei sarbatori: cozonacii si vopsirea oualor. Dar "cate bordeie atatea obiceie", la nivelul intregii tari fiind o multitudine de obiceiuri si traditii pentru aceasta zi. 

     Nu am de gand sa realizez o enciclopedie etnografica a obiceiurilor si traditiilor acestei zile ci doar sa vorbesc despre amintirile mele (presupun ca si ale multora dintre voi). Ca multi altii dintre voi, am copilarit la tara unde am avut prilejul sa intalnesc traditii si obiceiuri specifice doar acelei zone. In aceasta consta specificitatea spatiului rural romanesc. Nimic nou pana acum. Doar multi dintre noi avem parinti nascuti si crescuti în spatiul rural si chiar daca au venit în mediul urban, pentru un trai decent si o viata mai buna, nu au uitat sa ia cu ei o mica particica din casa parinteasca prin obiceiuri si traditii specifice locurilor natale. Cel putin acest lucru se intampla pana în urma cu cativa ani, inainte ca tehnologia sa ne domine existenta.

     Inca imi amintesc cum bunica din partea tatalui meu si insasi mama mea imi explicau cum trebuie batut aluatul de cozonac pentru a creste mare si frumos. Era un adevarat test de forta pentru mine aceasta lupta cu aluatul de cozonac deoarece, cand am mai crescut, aceasta indeletnicire era una dintre cele ce reprezentau aportul meu la aceasta sarbatoare. Parca o aud si acum pe bunica: "Pentru a trai aceasta sarbatoare trebuie sa te faci folositor." Inca imi revin în minte imagini cu bunica si mama mea ungand aluatul cu oua batute si usa cuptorului deschizandu-se. Proba de foc era momentul în care se verifica cozonacul. Mama lua un fir de matura si il infigea in cozonac, dupa care analiza firul. Niciodata nu am inteles ce-i putea dezvalui acel fir de matura. Dar mama stia si-mi spunea: "mai dureaza x minute". Nu are rost sa va spun ca, indiferent daca as fi cronometrat timpul estimat, mama foarte rar gresea. Si cand usa cuptorului se deschidea si mireasma de cozonac copt se raspandea in intreaga camera simteam, cu adevarat, ca este sarbatoare.

     Un alt moment important al acestei zile care, si dupa atatia ani, imi revine in minte este vopsirea oualor. Ori ca strangeam ouale de la gaini din ultimele zile, precum faceam la bunici, ori ca le cumparam de la magazin, precum faceam acasa, pentru noi era important sa avem oua de gaina, in special de tara. Acest obicei este arhicunoscut si nu pot spune ca sunt mari diferente de la o zona la alta. Dar momentele in care urcam in cires sau visin pentru a rupe cateva frunze, impreuna cu frunzele legumelor de prin batatura, pentru a le folosi la vopsitul oualelor, inca imi revin in minte. Cum, dupa ce mama spalase oualele, incercam sa lipesc frunza de ou in timp ce-l bagam intr-un ciorap fin (de preferat popularul dres) iar mama lega ciorapul cu un fir subtire de ata. Astfel oul pregatit il introduceam in ceaunul cu vopsea rosie si asteptam cateva minute privind cum fierb molcom. Dupa cele cateva minute necesare fierberii scoteam ouale din ciorap si imi admiram opera. Bineinteles ca cele puse de mine niciodata nu erau reusite, ba frunza nu a stat lipita cum am vrut, ba nu s-a lipit deloc. Dar niciodata nu m-am suparat din aceasta cauza pentru ca imi era mai usor sa-mi recunosc, in cosul cu oua vopsite, operele de arta.

     Cat de simplu este acum: ma duc la magazin si-mi cumpar cozonaci si oua deja vopsite. 

     "Unde's vremurile de altadata?"

Text: Mihai RADULESCU

Fotografii: 

http://3sisterscooking.blogspot.ro/2010/12/impletiti-moldovenesti.html

 http://www.vianaturalia.ro/articole/cum-sa-vopsim-ouale-de-paste-in-mod-natural-55/

Citeste mai mult...

Gala Spring SuperBlog vazuta prin ochii unui...amator.

    In Duminica Floriilor, intr-un cadru informal in incinta NH Hotel Bucuresti, a avut loc Gala Spring SuperBlog. Evenimentul s-a dorit a fi o destindere si o descatusare a emotiilor acumulate de-a lungul a 4 saptamani si 16 probe constand in crearea de articole pe diferite teme.

     Dar pentru a intra in atmosfera galei trebuie sa ne intoarcem, cu mai putin de 24 de ore in urma, cand in dupa-amiaza zilei de sambata ne-am intalnit in fata magazinului Doctor Deco unde a avut loc un workshop de aranjamente pentru masa de Paste. Probabil ca va intrebati ce legatura am cu acest workshop. Am fost (a)tras aici de catre iubita mea Adelina care a particpat la competitia Spring SuperBlog 2014. Cum pe parcursul concursului am fost alaturi de ea nu puteam refuza invitatia de a nu-i fi alaturi si la gala, mai ales pentru faptul ca a reusit performanta de a se situa, la finalul concursului pe locul 10, fiind la prima participare.

     Ce pot sa spun? Avand in vedere ca la acest workshop aveam doar calitatea de vizitator, fara vreo implicare directa, atat in concurs cat si in workshop, am incercat sa-mi ajut iubita la realizarea aranjamentului pentru masa de Paste. Daca am reusit sau nu va las pe voi sa decideti.

     Bineinteles ca Adelina nu s-a putut abtine sa nu aseze pe ornamentul nostru si doua gargarite care par a se saruta, inconjurati fiind numai de ciuperci si fluturi. Deh, ma depaseste la romantism.

    Doza noastra de romantism a inspirat si iubirea eterna dintre Soare si Luna astfel incat, odata cu terminarea workshopului, amurgul s-a lasat asupra orasului, lasand romantismul sa se raspandeasca de-a lungul si de-a latul orasului.

     Prea mult romantism strica in aceasta perioada asa ca am decis sa ne racorim cu o bere la un local din centrul vechi al Bucurestiului. Nu am de gand sa-l mentionez pentru ca am fost dezamagit atat de servire cat si de atitudinea personalului. Dupa romantism a urmat dezamagire si cum nu voiam sa inchei seara in acest ton am decis sa dau curs invitatiei Adelinei de a o insoti, impreuna cu ceilalti participanti, in clubul Spice unde Claudia Patrascu, organizatoarea galei Spring SuperBlog 2014, a organizat o seara de destindere dupa aceasta perioada de incercari creativ-intelectuale. Stiu toate acestea de la Adelina, care a fost implicata direct, participand la toate probele din concurs. Ceea ce a urmat in club va las pe voi sa descoperiti.

     Si cum petrecerea a tinut pana in zori de zi, ne-au mai ramas doar cateva ore ca sa ne odihnim, dar acest lucru nu ne-a impiedicat sa ne facem simtita prezenta la gala Spring SuperBlog 2014! Cuvantul de deschidere i-a apartinut Claudiei Patrascu care a dorit sa multumeasca atat organizatorilor, partenerilor cat si membrilor prezenti la aceasta editie. Dintre partenerii prezenti la gala doresc sa mentionez (si sa multumesc totodata) NH Hotel Bucuresti pentru faptul ca a gazduit acest eveniment, Delaco fan branza, pentru kilogramele de cascaval oferite castigatorilor la proba nr. 1, si CND Turism - Vacante Speciale pentru premiile oferite.

     A urmat traditionala premiere a finalistilor primind, din partea organizatoarei, o diploma de finalist si un stick USB de 8 GB Kingston. Fiecare finalist a adresat cateva cuvinte audientei, din proprie initiativa sau ca urmare a interogatoriului Claudiei.
     Mi-a atras atentia, in mod deosebit, alocutiunea domnisoarei Aurora Toma (castigatoarea statutului de blogger partener in SuperBlog 2014, editia de toamna), castigatoarea probei partenerilor (prin care partenerii si bloggerii parteneri au votat articolul preferat). Distinsa domnisoara a declarat ca, in jurizarea acestei probe, cuvantul de ordine a fost subiectivismul de care nici ea nu se va dezice in editia din toamna a acestei probe. Auzind asemenea cuvinte ajungi sa te intrebi daca se mai merita sa te inscrii intr-o asemena competitie unde incerci sa realizezi cele mai bune articole in speranta ca vor fi apreciate (si punctate corespunzator) de membrii juriului fiecarei probe. Si daca, printr-o soarta favorabila, ajungi in primi 10 concurenti inaintea ultimei probe (cea a partenerilor) cu o diferenta mica de puncte intre locurile ante- si posterioare locului tau, te poti astepta, ca dupa aceasta proba in care jurizarea se va face (dupa spusele domnisoarei Aurora Toma) pe principiul arhicunoscut al P(ile). C(unostinte). R(elatii)., sa ajungi pe un loc codas, chiar daca articolul tau, intr-o alta situatie, ar fi fost considerat o capodopera. Este adevarat ca, in cadrul acestei probe, se noteaza articolul preferat ceea ce implica o doza de subiectivism in notarea articolelor dar, dupa cum spunea si Titu Maiorescu, trebuie "sa judecam cartea si nu autorul". Ramane de urmarit prestatia juratilor de la aceasta proba la editia din toamna.
     Si cum in orice competitie avem un castigator, nici de data aceasta nu s-a facut exceptie de la regula. Cu voia dumneavoastra, va rog sa-mi permiteti sa o felicit pe marea castigatoare a acestei editii, domnisoara Pinky Rainbow.
      Gala s-a incheiat intr-o atmosfera cordiala, exprimata prin fotografiile de grup si promisiunea ferma de a ne reintalni si cu alte ocazii ce se vor ivi pana la editia de toamna a SuperBlog. Daca sunteti curiosi sa aflati lista completa a premiilor competitiei Spring SuperBlog 2014 o puteti afla aici.

     Vazand atmosfera din ultimele 24 de ore si relatiile dintre bloggeri, mi-am propus sa particip la editia din toamna, chiar daca va include, pe langa un numar mai mare de probe decat aceasta editie, si proba articolului preferat.

Citeste mai mult...