Un ajutor necondiţionat...

      Într-un orăşel de provincie trăia el, tânărul adolescent ce abia împlinise 15 ani cu aproximativ două luni în urmă. Era la jumătatea clasei a IX-a şi era tare mândru de parcursul său şcolar de până acum, când se trezi cu un coş în mijlocul frunţii. În dimineaţa aceea se privea în oglindă, ca de obiei, şi observându-l în mijlocul frunţii se întreba ce să facă: să-l stoarcă sau să-l lase. Îşi întrebă mama, era foarte apropiat de mama sa.

       "Trebuie să-l laşi să se coacă şi când va apărea un punt negru în vârful lui înseamnă că îl poţi stoarce. Să nu-l storci mai devreme că o să-ţi rămână semn." - îl povăţui mama lui.

      La liceu, colegii de clasă începură să râdă de el:

      " Cei coşul ăla din fruntea ta? Zici că eşti unicorn! Hai să ţi-l storc!" - insistau colegii lui.

      "Mama a spus că trebuie să-l las până se va coace şi abia apoi să-l storc." - încercă să se apere, după cum îl povăţui mama lui, dar nu reuşi să scape de colegii lui până nu-i stoarse acest prim coş.

      A doua zi se trezi cu două coşuri pe faţă. Unul era pe obrazul drept iar altul în vârful nasului. Bineînţeles că nici de această dată nu scăpă de şicanele colegilor.

     "Hei, Rudolph, vino mai aproape şi luminează-mi calea!" - începură să-l şicaneze băieţii din clasă.

     "Las', nu-i asculta. Mai bine aşează-te în bancă şi lasă-mă să-ţi storc aceste coşuri." - îl îmbie una dintre colege. El nu ar fi vrut să o lase dar o plăcea foarte mult şi îşi dorea să simtă mâinile ei pe faţa lui aşa că o lăsă să-l atingă.

       Ziua următoare se trezi cu mai multe coşuri pe faţă. Văzând că nu-i de glumă cu aceste coşuri şi observând că dacă le stoarce înainte de vreme îi apar din ce în ce mai multe, decise să nu mai lase nici un coleg să i le atingă ci speră să treacă de la sine. Auzise de la mama lui că dacă le va lăsa în pace ele se vor transforma în puncte negre şi vor trece de la sine, dar cu fiecare zi care trecea ele apăreau din ce în ce mai des. Alţi colegi îi spuneau că acestea vor trece odată cu vârsta şi la 16 sau 17 ani deja nu le va mai avea aşa că nu rămase decât să se înarmeze cu răbdare.

        Anii trecură uşor pentru alţii, dar nu și pentru el pentru că numărul coşurilor crescuse foarte mult. Acum, în preajma Bacalaureatului avea faţa plină de găuri, urme ale coşurilor, şi puncte negre. Ajunsese în pragul vârstei de 18 ani şi încă nu scăpase de această problemă. Tot din această cauză nu avuse nici o iubită până la această vârstă. Majoritatea fetelor fugeau de el când îi vedeau chipul plin de coşuri. Colegii îi recomandă să-şi înceapă viaţa sexuală şi coşurile vor trece de la sine fără să-i rămână nici un semn pe faţă. Cu ajutorul colegilor şi al unei profesioniste făcu şi acest lucru, dar coşurile continuau să apară pe faţa şi pe gâtul lui.

         Văzându-şi nepotul aproape major dar cu coşuri pe faţă, bunica din partea mamei îi recomandă să folosească leacuri băbeşti:

      "Nepoate, trebuie să încerci să foloseşti barabule. Tai o felie de barabulă şi o pui pe coşuri.  O laşi acolo între 5-10 minute şi apoi o dai la o parte. Ai să vezi că în câteva zile ai să scapi de coşurile de pe faţă." - îi spuse bunica în timp ce îi dete o barabulă. El încercă şi această metodă, că după cele deja încercate nici nu mai conta una în plus sau în minus. A folosit şi masca de fulgi de ovăz dar degeaba. Şi-a dat şi cu gălbenuş de ou bătut pe faţă dar la fel. Peste coşuri a pus şi un amestec de miere cu măr ras, dar tot fără nici un rezultat notabil. A folosit şi bicarbonatul de sodiu, pe care mama lui în foloseşte la mâncare dar tot aşa. Infuzia de ceai de mentă, amestecul de oţet cu apă şi sare ţinut cinci minute peste zona cu probleme a făcut mai mult rău când acel oţet a început să intre în acele puncte negre. Unele persoane i-au recomandat să folosească felii de castravete verde pe care să le aplice pe zonele cu probleme, dar tot degeaba. Câte nu a încercat băiatul asta, dar toate fără nici un rezultat notabil, de aceea luă decizia să nici nu se mai gândească la aspectul său fizic până după absolvirea liceului şi a Bacalaureatului. Doreşte să-şi făurească un viitor strălucit şi pentru acest lucru va lupta.
       După examenul de Bacalaureat şi admiterea la o facultate dintr-un mare centru univesitar, s-a mutat în căminul facultăţii. Era un cămin mixt în care băieţii erau cazaţi la un palier iar fetele la alt palier. Astfel a cunoscut ce înseamnă viaţa într-un oraş mai mare când, în primul week-end de la venirea sa în acest oraş, colegii lui de cameră l-au invitat într-un club. Bineînţeles că a acceptat şi a mers cu ei, dar când a văzut că în club fiecare fată pe lângă care dansa se ferea să stea în preajma lui sau fetele cu care colegii lui îi făceau cunoştinţă dispăreau după doar cinci minute, realiză că trebuie să facă ceva în privinţa aspectului său, Totuşi, în timp ce dansa alături de colegii lui, veni o fată şi începu să danseze în jurul lui. Lui nu-i venea să creadă că o fată îi acordă atenţie după ce toată seara fusese ignorat de toate fetele cu care încercase să intre în vorbă. Fetei aceasteia părea să nu-i pese de cum arată şi chiar intrară în vorbă, descoperind că au multe puncte şi pasiuni comune. Pentru prima dată băiatul acesta nu s-a mai timorat de felul în care arăta şi rău i-a părut când seara s-a terminat şi ei au trebuit să se despartă. Dar înainte să se despartă își stabiliră o întâlnire pentru a doua zi la terasa din incinta campusului universitar, că doar sunt colegi la aceeaşi facultate dar la specializări diferite. Bineîneţeles că băiatul era speriat de această întâlnire.

     "Dacă în club era semi-întuneric semnele de pe faţa mea nu erau atât de vizibile ca la o întâlnire la o terasă în mijlocul zilei. Dacă şi această fată se va speria de aspectul meu, ca celelalte fete din club?" - se întreba în timp ce se gândea la această întâlnire. În definitiv teama lui este de înţeles având în vedere că era prima întîlnire cu o fată după multe luni, poate chiar ani.
       A doua zi la întâlnire fata îşi făcu apariţia, chiar dacă el încă mai credea că această invitaţie a fost doar o glumă pentru a se amuza pe seama lui. Acum o văzu mai bine cât este de frumoasă şi se tot întreba cum de este posibil ca o fată atât de frumoasă ca ea să accepte să se întâlnească cu un băiat ca el? Dar fetei părea să nu-i pese şi începură să vorbească de câte-n în lună și în stele. Băiatul încerca să se relaxeze şi să se destindă în prezenţa ei, pentru că ei părea să nu-i pese de cum arată. Încerca să-şi deschidă sufletul către ea, precum o floare.

       "Ştii, şi eu am fost ca tine! Nu am fost mereu atât de frumoasă. Şi eu am avut mari probleme cu coşurile de pe faţă. Nu vreau să te superi pentru că am deschis acest subiect. Vreau doar să înţelegi că ştiu prin ce treci şi vreau să te ajut. Îţi voi spune cum am procedat eu şi sper ca şi la tine să aibă acelaşi efect. Pe vremea când aveam faţa plină de coşuri mama mi-a recomandat produsele de la Farmec. Auzisem şi eu că cei de la Farmec au produse dermatocosmetice foarte bune doar că nu le încercasem până atunci. Mama auzise de la bunica mea despre doctorul Ana Aslan şi despre produsele Gerovital ce reprezentau, la vremea aceea, prima gamă anti-age din lume. La vremea respectivă această doctor Ana Aslan mai era cunoscută ca doamna Gerovital Doctor în Frumuseţe. Dar să revin la coşurile mele de la vremea respectivă. Eu am tot încercat diferite leacuri băbeşti, de la feliile de cartofi puse pe coşuri până la gălbenuşul de ou bătut turnat pe faţă. Am încercat toate metodele de care am auzit dar fără vreun rezultat. Asta până când mama mi-a povestit de podusele de la Farmec în special de Gerovital H3 Derma + Prof. Dr. Ana Aslan, ce sunt produse dermatocosmectice pentru diferite probleme ale pielii şi părului, printre care şi acneea. Ca şi tine, eram reticentă la început, mai ales după eşecul suferit cu toate acele leacuri băbeşti, dar mi-am propus să încerc o cremă antiacneică Gerovital H3 Derma +. Este foarte util pentru tenul gras/acneic, reducând punctele negre, roşeața şi coşurile. Dar reduce şi semnele de după acnee, acele gropiţe pe care le ai şi tu acum. Am observat că ai un suflet curat şi eşti foarte deschis când discuţi cu mine, dar am mai observat că îţi fereşti privirea şi faţa atunci când îmi vorbeşti. Preferi să te uiţi în altă parte în loc să mă priveşti în ochii. Ştiu de ce faci acest lucru, dar nu este nevoie să procedezi aşa. Mie nu-mi este ruşine cu tine şi chiar îmi placi. Dar, pentru liniştea ta sufletească, încearcă acest tratament şi vei vedea rezultatele după numai două săptămâni." - îi spuse ea văzându-l cum își tot fereşte faţa atunci când vorbea cu ea.

      El se supără puţin din cauză că ea deschise acest subiect. Spera ca măcar ea să nu-i spună nimic despre fața sa. Este îndeajuns că pentru el aspectul său reprezintă un mare handicap, nu era necesar ca şi ea să-i amintească acest lucru, de aceea îşi propuse să o uite şi să retragă în carapacea lui ocupându-se doar de studii.

     După vreo două zile trecu întâmplător pe lângă o farmacie şi se gândi să intre şi să întrebe despre acel tratament ce il recomandase ea. Întrebă mai mult din curiozitate, dar după ce primi aceleaşi asigurări privind eficacitatea tratamentului se gândi să-l cumpere şi să-l încerce pentru că, în definitiv, chiar nu are nimic de pierdut.

    Mare i-a fost mirarea când, după doar două săptămâni, rezultatele începură să apară: numărul coşurilor se reduse, punctele negre la fel iar găurile în piele, din urma coşurilor, începură să dispară. Atunci realiză că făcuse o mare greşeală când şi-a propus să rupă orice legătură cu acea fată. În definitiv ea i-a oferit ajutorul fără să-i ceară nimic la schimb.
       "Ea a fost ca un înger pentru mine şi eu ce am făcut? Am ignorat-o!" - se gândea el, regretând modul în care a tratat-o. Aşa că a doua zi, dorind să se revanşeze faţă de ea, cumpără un frumos buchet de flori şi se duse la camera ei de cămin. După ce îşi ceru iertare pentru faptul că nu i-a mai dat nici un semn în aceste săptămâni o invită în oraş, pentru a se revanşa faţă de ea. Această întîlnire a fost prima dintr-un lung şir de alte întâniri, perioadă în care el a urmat tratamentul de la Farmec şi a căpătat un ten imaculat, fără acnee şi urme post acnee. Acum este foarte mândru, atât de fizionomia sa cât şi de frumoasa lui iubită.
 

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014!

Citeste mai mult...

Un parfum numit "dorinţă"!

        Seara în care ne-am chemat prietenii apropiați, pentru a le da vestea cea mare, continuă într-un mod plăcut. Toți au fost impresionați atât de experiențele trăite cât și de modul în care am cerut-o pe Sofia în căsătorie. După plecarea acestora am ajutat-o pe Sofia la spălatul vaselor. Fiind lângă ea nu am putut să nu observ că folosește același parfum care m-a impresionat, într-un mod plăcut, de fiecare dată când era în preajma mea.

     "Observ că și în această seară foloșești același parfum care mă face să mă topesc atunci când îl simt pe pielea ta." - îi spun Sofiei în timp ce îi miros aroma fină a parfumului de pe gât.

     "Îmi place foarte mult acest parfum şi ştiu ce efect are asupra ta, de aceea îl folosesc, mai ales la ocazii speciale cum este şi aceasta." - îmi spune Sofia în timp ce mă îmbrăţişează.

    "Acelaşi parfum ai folosit şi la prima noastră întâlnire, dacă îmi  amintesc bine. Acest parfum a reprezentat unul dintre lucrurile cu care m-ai cucerit. Printre celelalte calităţi ale tale, cu care ai reuşit să mă cucereşti sunt inteligenţa, culoarea ochilor, frumuseţea ta precum şi caracterul tău. Toate aceste calităţi reprezintă doar jumătate din iubirea şi afecţiunea ce o ai pentru mine." - îi spun în timp ce o îmbrăţişez şi eu şi o sărut.

     "Aşa este honey! Am avut acest parfum când ai revenit din concediu. De fapt, de foarte mult timp eram atrasă de tine, dar nu ştiam cum să te cuceresc. Îţi aminteşti când ai plecat în concediu şi m-ai delegat să reprezint asociaţia în lipsa ta? Atunci eram secretara ta, iar tu erai preşedintele asociaţiei şi, conform regulii impuse de tine, erau interzise relaţiile amoroase între şefi şi subalterni, dar acest lucru nu m-a împiedicat să te divinizez şi să te admir. În acea perioadă mi-a fost dor de tine şi voiam un lucru care să-mi amintească de momentele în care te priveam cât era ziua de lungă. M-am gândit la un parfum în care să amestec aromele care îţi plac cu aromele care îmi plac, astfel încât acest parfum să reprezinte comuniunea gusturilor noastre, dar şi credinţa mea că sufletele noastre sunt suflete pereche şi că vei observa şi tu acest lucru. Cândva, nu conta când, dar speram să observi şi tu acest lucru. În realizarea acestui parfum am început cu aromele care îmi plac foarte mult, respectiv de măr verde, trandafir, iasomie şi frezie. Îmi plac foarte mult esenţele florale. Având în vedere că multe dintre cele  mai bune parfumuri pentru femei au în compoziţia lor aceste arome, am vrut să personalizez acest parfum cu arome care consideram că te definesc, astfel încât atunci când îl foloseam să am impresia că eşti lângă mine. Ştiind că eşti un bărbat puternic, care ştie ce vrea de la viaţă, am considerat că te definesc aromele cu note lemnoase, precum cedru, lemn de santal, labdanum şi tămâie. Speram că odată găsit parfumul care să conţină toate aceste arome voi avea acel parfum unic cu ajutorul căruia te pot cuceri. După multe căutări, atât prin magazine cât şi în mediul online, am găsit un magazin online care oferă cele mai bune parfumuri online şi, după o analiză mai atentă a gamei de parfumuri oferite de acest magazin, am găsit un parfum care să îmbine toate aceste arome şi care să-mi îndepărteze dorul de tine, oferindu-mi impresia că eşti lângă mine. Toate aceste arome le-am găsit în apa de parfum "Lacoste pour femme" ce l-am şi comandat. Bineînţeles că de când mi-a fost livrat acasă, într-un timp foarte scurt, şi până când ai revenit din concediu l-am folosit în fiecare zi şi zilele îmi treceau mai uşor, iar buna dispoziţie îmi apărea instantaneu pe chip, ajutându-mă să-mi îndeplinesc sarcinile ce mi le-ai trasat înainte de a pleca în concediu. Folosind acest parfum aveam impresia că eşti mereu lângă mine, iar acest lucru m-a ajutat să reprezint, cu succes, asociaţia la fiecare întâlnire cu posibilii parteneri sau colaboratori. Acest parfum nu numai că mi-a oferit mai multă încredere în mine, dar am văzut efectul lui pozitiv asupra domnilor cu care m-am întâlnit pentru a încheia noi contracte." - îmi spune, după care mă sărută.

      "Ai perfectă dreptate! Încă de când am revenit din concediu şi te-am revăzut, am simţit o aromă care m-a făcut să te privesc cu alţi ochii şi să-ţi admir mai bine competenţele. Şi faptul că ţi-ai îndeplinit cu succes obiectivele trasate de mine înainte de a pleca în concediu, m-au determinat să te promovez în funcţia de vicepreşedinte al asociaţiei mele. Şi tot atunci acest parfum m-a încurajat să-mi recunosc sentimentele ce le aveam pentru tine. Promite-mi că niciodată nu vei mai încerca alte parfumuri. Când simt acest parfum pe trupul tău mă simt vrăjit, dar nu vreau să ies de sub această vrajă. Dacă doar folosind acest parfum vom fi mereu împreună, atunci aşa să fie!" - îi spun, apoi mă mai bucur încă odată de aroma parfumului de pe pielea ei.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014!

Citeste mai mult...

Zburdând pe Strada Ficțiunii!

       Acum câteva zile îmi admiram cărţile din bibliotecă şi, observând că am puţine cărţi despre domeniile care mă pasionează, iau decizia de a-mi mări numărul volumelor prin vizite la librăriile din oraș. Tocmai când mă întrebam cu ce librărie să încep aceste vizite, pentru a-mi mai cumpăra câteva cărţi, mă întâlnesc cu un prieten care îmi aminteşte că peste două zile începe Bookfest-ul, ediţia de toamnă.

     "Am auzit că editura ALL are o nouă colecţie de literatură ce se numeşte Strada Ficţiunii. Nu mă întreba mai multe pentru că nici eu nu ştiu. Trebuie neapărat să mergem împreună pe Strada Ficțiunii! Am auzit că merită" - îmi spune acest prieten.

     "Dacă nici tu nu ştii ce este Strada Ficțiunii atunci cine ne poate oferii mai multe detalii? Şi de unde ştii că merită? Eu până acum n-am auzit de această stradă." - îl întreb mai mult mirat decât curios.
        "Las' că vom afla mai multe la Bookfest, pentru că am auzit că vor fi şi ei acolo cu această nouă colecţie. Ne vedem peste două zile, la ora 10:00, în fața intrării principale la Bookfest!" - îmi spune după care pleacă grăbit.
        Peste două zile, la ora programată, ne întâlnim la locul stabilit și intrăm împreună în Bookfest.
    "Bine aţi venit pe Strada Ficţiunii! Păşiţi cu încredere, pe una din cele patru secţiunii ale acestei străzi şi veţi cunoaşte destine şi personaje care vă vor aduce linişte sufletească şi plăcere endorfinică. De la început trebuie să vă spun că Strada Ficţiunii este un proiect inițiat de Editura ALL prin care noua colecţie a editurii ALLFA poate fi imaginată sub forma unei străzi, unde elementele tradiţionale se împletesc perfect cu cele moderne." - ne întâmpină un domn cu umbrela deschisă, ce se recomandă a fi ghidul nostru pe Strada Ficţiunii.
       "La prima vedere pare a fi o stradă oarecare, dar priviţi mai bine în stânga și în dreapta și în loc să vezi oameni obișnuiți veţi vedea personaje literare, mai mult sau mai puțin cunoscute. Sunteţi pe o stradă a cărților, unde acțiunea se construiește pe măsură ce voi pășiţi pe ea. De sunteţi trişti sau mohorâţi aici puteţi cunoaşte oameni şi destine care să vă aducă buna dispoziţie. Dacă vă place atmosfera de secol XX, cu personaje sau autori uitaţi sau neglijaţi trebuie să vă plimbaţi prin secţiunea clasică a străzii unde veţi întâlni autori clasici ai secolului XX, ale căror opere sunt traduse pentru prima dată în limba română. Se poate să găsiţi şi autori neglijaţi ale căror opere sunt reeditate. Casele ce le vedeţi pe partea stângă şi dreaptă a străzii sunt de fapt cărţi ce aşteaptă să fie deschise iar voi să pătrundeţi în atmosfera fiecăreia şi să cunoaşteţi personaje şi destine care vă pot influenţa viaţa. Acesta este unul dintre principalele motive pentru ca această stradă să devină cât mai intens circulată. Dar mai bine să pornim într-o aventură pe această stradă, iar dacă vedeţi vreo casă-carte căre vă impresionează îmi spuneţi iar eu vă voi întroduce în interiorul ei pentru a cunoaşte şi înţelege drama sau umorul din fiecare. " - spuse ghidul nostru în timp ce ne îndemna să-l urmăm.
      Şi iată că am pornit în această aventură! Priveam, cu admiraţie, la casele de pe stânga şi dreapta drumului şi nu ştiam la care casă-carte să ne oprim. Toate erau cu fațade frumos desenate şi cu titluri atractive. Aici uite o piramidă, dincolo un călugăr. Doar ce am trecut pe lângă o fată care dansa pe o stradă cu turnul Eiffel în capătul acesteia. Tocmai voiam să mă apropii de o o casă ce are desenat un bărbat şi o femeie ce se ţin de mână şi se plimbă pe malul mării, când îl aud pe prietenul meu:
     "Ghidule, putem intra în această casă? Îmi pare a fii o casă veselă şi vreau să cunosc personajele şi atmosfera din aceasta." - spuse prietenul meu în timp ce se apropia de casa ce înfăţişa o frumoasă fată îmbrăcată într-o rochie de sfârşit de secol XIX.
     "Tare sunt curios dacă zâmbetul acestei fete vă atrage mai mult decât destinul ei propriu-zis. Dar să întrăm în Timpul iubirilor perfecte de Tiago REBELO. Să intrăm pentru a vă prezenta povestea de iubire dintre tănăra Leonor şi locotonentul Carlos Montaha. Trebuie să te avertizez că dacă vei intra în această casă vei avea parte de atmosfera tumultoasă din Angola, de la  sfârşitul secolului al XIX-lea, când Coroana portugheză se confrunta cu o serie de crize politice, sociale şi militare ce vor duce la căderea monarhiei constituționale. Pe fondul acestor probleme Carlos o cunoaşte pe Leonor şi încep o frumoasă iubire pasională ce nu poate fi stinsă de nici un obstacol întâlnit în cale. Dacă te-am făcut curios, şi îţi place acest gen, eşti invitatul meu să pătrunzi în atmosfera acestei case." - spuse ghidul, şi cu aceste cuvinte îl învită pe prietenul meu să intre în atmosfera secolului XIX.
      Bineînţeles că prietenul meu nu refuză o asemenea invitaţie şi, într-o clipită, dispăru între filele acelei case-cărţi. Eu încă nu mă hotărâsem la o casă anume şi cum eram dezamăgit de mai multe lucruri din viața mea, decid să vorbesc cu ghidul străzii ficţiunii în speranţa că îmi poate da un sfat să scap de anumite gânduri mai puţin plăcute. Sau cel puţin să-mi recomande o casă-carte în care să se întâmple experienţe asemănătoare ca cele pe care le trăiesc.
    "Ghidule, simt că de la un timp viaţa mea merge pe dos şi succesul mă ocoleşte. Am impresia că am ratat totul în viaţă şi că povara lumii apasă pe umerii mei. Îmi poţi recomanda o casă-carte care să mă amuze sau, cel puţin, să-mi arate o situaţie asemănătoare cu a mea pentru a extrage câteva idei moralizatoare sau sfaturi de urmat." - îi spun în timp ce admir fațadele caselor din jurul meu.
     "Ştiu exact ce ţi se potriveşte! Vino cu mine!" - îmi spune şi-mi face semn să-l urmez.

    După aproximativ zece minute de mers ne oprim în faţa unei case-cărţi ce avea desenată pe faţadă un ştreang ridicat în aer de câteva baloane colorate şi unde scria, cu litere de-o şchioapă, Magazinul de sinucideri - Jean TEULE.
      "Intră în această casă şi vei avea la dispoziţie un magazin specializat în comercializarea instrumentelor necesare pentru a-ţi pune capăt zilelor. Dar nu te grăbi să-ţi închei socotelile cu viaţa înainte de a cunoaşte familia Tuvache, ce deţine acest magazin de sinucideri. Să nu te sperie numele casei pentru că, în această casă, vei întâlni şi situaţii ilare. În primul rând vei cunoaşte trei copii cu nume de sinucigaşi celebri: Vincent, Marylin şi Alan. Vincent este foarte creativ şi plin de idei, iar Marylin suferă de lipsă de atenţie. În schimb Alan este foarte optimist şi vede mereu partea plină a paharului. Pe măsură ce pătrunzi mai bine în această carte vei afla cum Alan reuşeşte să schimbe destinul familiei prin optimismul lui, ducând la o îmbunătăţire a stilului de viaţă şi aducând succes asupra afacerii familiei. Deci pentru a-ţi schimba stilul de viaţă şi a uita de necazurile şi dezamăgirile ce ţi-au adus gânduri negre trebuie să-l cunoşti mai bine pe Alan." - îmi spuse ghidul în timp ce-mi oferi cheile de la această casă-carte.
    "Înainte de a pleca, spune-mi care sunt beneficiile acestei străzi, astfel încât să atragă cât mai mulţi vizitatori, iar Strada Ficţiunii să devină mai intens circulată?" - apuc să-l întreb înainte de a se pregăti să plece.
    "Cum vă povesteam şi mai devreme, aceste case-cărţi au puterea de a schimba starea sufletească a oamenilor aducându-le buna dispoziţie sau schimbându-le caracterele în funcţie de acţiunea petrecută în fiecare casă-carte. Dar cel mai important aspect este că indiferent cât de aglomerată şi de stresantă îţi este viaţa întotdeauna trebuie să-ţi faci timp pentru o carte. Nu numai că îţi oferă momentul de răgaz atât de aşteptat, dar îşi poate oferi soluţii pentru relaxare şi rezolvarea problemelor zilnice. Iar cărţile de pe Strada Ficţiunii, prin secţiunile sale, acoperă o gamă largă de gusturi ceea ce înseamnă că indiferent de gusturile fiecăruia, cu siguranţă pe această stradă, vor găsi cartea căutată care să nu le înşele aşteptările. Pentru că, deh, fiecare dintre noi avem anumite aşteptări de la cărţile pe care le citim. Pe Strada Ficţiunii veţi găsi acele cărţi necesare fiecăruia dintre voi!" - apucă să-mi spună ghidul străzii înainte de a se îndepărta, iar eu de a mă pregăti să intru în Magazinul de sinucideri.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014!

Citeste mai mult...

Noi doi în Paradis, Paradisul cu noi doi!

       Doar ce am revenit din concediul de o săptămână, petrecut în insula Paradisului din Atlantic, când Sofia a stabilit să cheme prietenii apropiaţi la o mică petrecere la noi acasă pentru a le povesti despre concediul nostru. Printre ei se numărau şi prietenii noştri Anemona şi Valentin. Aşa că în primul week-end, după întoarcerea noastră, m-am trezit cu zece prieteni la uşa noastră. Când au ajuns la noi Sofia tocmai termina de pregătit bunătăţile culinare pentru care devenise cunoscută printre prietenii noştri. Abia apucă să se aşeze toţi la masă că Sofia le spuse:

     "M-a cerut de soţie!" - arătându-le frumosul inel de logodnă de pe degetul ei. 

   "Ce superb este! Felicitări!" - spuse Anemona în timp ce ea şi fetele veniră mai aproape să o felicite şi să admire inelul.

     "Bravo frăţică! Felicitări! Povesteşte-ne tot, cu lux de amănunte!" - îmi spuse Valentin în timp ce ceilalţi băieţi mă băteau pe umăr felicitându-mă.

     "Cum au trecut aproape 12 luni de la nefericitul accident din Paris şi aproape 1 an şi jumătate de când eu şi Sofia avem o frumoasă poveste de iubire, am considerat că este momentul să o cer în căsătorie şi împreună să avem o viaţă lungă şi fericită. Dar nu voiam să fie un moment banal într-un decor oarecare ci un moment de neuitat într-un decor mirific. Poate o plajă cu nisip fin şi un asfinţit de soare, iar noi să fim înconjuraţi de palmieri. Cu această imagine în gând am ajuns la bijutier de unde am cumpărat acest splendid inel de logodnă, având montată o piatră de turcoaz, aceaşi culoare ca ochii ei. Cu inelul în buzunar şi cu gândul la o destinaţie turistică adecvată acestui moment intru în agenţia de turism CND Turism - Vacanţe Speciale. Acolo îi spun agentului de turism că îmi doresc să mergem într-o destinaţie specială în care să stăm o săptămână înconjuraţi numai de nisip fin şi să ne bucurăm de soarele ce apune în mare. Îi spun că aş prefera o destinaţie exotică, precum o insulă în Atlantic. El mi-a recomandat mai multe destinaţii exotice, iar cea mai atractivă mi s-a părut o vacanţă de o săptămână în insula Paradisului, una din cele 700 de insule ale Bahamasului din Oceanul Atlantic, ofertă pe care am acceptat-o imediat. Cu această ofertă în buzunar abia aşteptam să ajung acasă pentru a-i da Sofiei vestea că vom petrece şapte zile într-o insulă din Atlantic." - spun în timp ce îndemn băieţii să bea un pahar de whisky pentru această veste.

     "Cum ai reacţionat când ţi-a spus că veţi merge împreună, pentru şapte zile, pe o insulă din Oceanul Atlantic?" - întrebă Anemona, gândindu-se la peripeţiile din Paris.

    "Iniţial aveam de gând să refuz deoarece mă gândeam la peripeţiile din Paris, dar când am auzit de Insula Paradisului m-am gândit că nu are ce să ni se întâmple rău pe o insulă de corali, aşa că am acceptat invitaţia şi peste doar două zile picioarele noastre simţeau nisipul alb, roşu şi auriu, aşa cum îl găseşti pe plajele insulei Paradisului. După ce ne-am cazat la unul dintre hotelurile de pe insulă, ne-am grăbit să încercăm gastronomia locală. Bineînţeles că am gustat vestitele scoici, gătite sau crude. Cele crude au fost delicioase, mai ales după ce presari peste ele condimentele specifice şi suc de lime. Un deliciu, credeţi-mă! Şi crabii de pământ fierţi au fost delicioaşi. Fetelor, despre peştele proaspăt gătit pe nisip nici nu mai am cuvinte să vă povestesc. Am reţinut cum l-au preparat şi poate reuşesc să vi-l prepar la fel pentru a trăi aceleaşi experienţe gustative pe care le-am trăit şi noi. După acest deliciu gastronomic ne-am gândit să facem o plimbare pe plaja cu nisip auriu. Am făcut doar câţiva paşi pe această plajă şi un papagal Abaco, cu penajul viu colorat, s-a așezat pe umărul meu drept. Încă îi admiram penajul cănd cerul a devenit verde ca smaraldul. Încă ne întrebam ce se întâmplă când vedem Soarele cum apunea în mare. Fetelor, este de vis! Niciodată nu mi-am imaginat cât de frumos poate fi un apus de Soare. Imaginaţi-vă fetelor, tot cerul devenise verde, iar în acel moment el se aşeză în genunchi în faţa mea şi-mi spuse... Dar mai bine îl las pe el să continue de aici..." - spuse Sofia în timp ce le mai arătă încă odată inelul de logodnă.
      Aşa este! Când am observat papagalul Abaco pe umărul ei şi superbul apus de Soare, am considerat că acesta este momentul pe care îl aştept de atâta timp şi, după ce am îngenuncheat la picioarele ei și am scos inelul din buzunar, i-am spus: Honey, au trecut 12 luni de la nefericitul eveniment din Paris şi în loc să ne despartă mai mult ne-a apropiat astfel încât acum, după un an şi jumătate de la începutul relaţiei noastre, sunt absolut convins că tu eşti sufletul meu pereche de aceea vreau să te întreb ceva: Vrei şă devii soţia mea?" - le-am spus în timp ce le arătam poze din vacanță.
        "Și? Ai acceptat?" - Anemona o întrebă pe Sofia, foarte nerăbdătoare să afle răspunsul ei.

     "DAAAA!!! Doar îl iubesc foarte mult și el știe acest lucru. Și în plus atmosfera și decorul a fost de așa natură încât a creat un moment idilic. Mai ales că după această cerere am făcut o croazieră până în insula Great Inagua unde am petrecut doua zile în compania celor peste 80 000 de păsări: flamingo, papagali, egrete, pelicani, rațe, gâște, bufnițe și câte și mai câte. Ne-am simțit ca Adam și Eva în Paradis! Dar un paradis exotic, din punctul de vedere al florei și faunei, cu păsări frumos colorate ce se ascund în vegetația tropicală. Iar palmierii ce te însoțesc la tot pasul întregesc acest decor paradisiac. Este un decor...sublim! Vedeți cum în poza asta suntem înconjurați de păsări flamingo? Uite și poza cu apusul de care vă povesteam mai devreme! În poza asta suntem pe insula Nassau, în Andastra Gardens, ce este o grădină botanică și zoologică întinsă pe două hectare, unde animalele și plantele autohtone și exotice pot fi întâlnite la tot pasul. Ne-am simțit ca în paradisul lui Adam și Eva! Uitați și o poză din momentul schimbării gărzilor de la Clădirea Guvernului din Nassau. Seamănă foarte mult cu schimbarea gărzilor din Londra. Aici este o poză cu noi înconjurați de băștinașii acestor locuri. Oameni foarte ospitalieri, mereu gata să-ți ofere tot ce au ei mai bun. - spuse Sofia în timp ce le arăta pozele din vacanță.
     "Nu numai că ați trăit experiențe de neuitat în această insulă a Paradisului, dar v-ați întors logodiți din această vacanță. Ce poate fi mai frumos de atât?" - întrebă Anemona în timp ce-i privi pe cei din jur.

Întrebare pentru cititoarele mele:
Fetelor, voi unde ați vrea să fiți cerute în căsătorie?

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014!

Citeste mai mult...

Goana după noul Yaris!

      În sfârşit mi s-a terminat programul de lucru aşa că mă pot duce acasă. Pe drumul spre casă am avut parte de cel puţin trei ambuteiaje. Nu mă miră acest lucru pentru că trăiesc într-un oraş mare şi aglomerat. Dar până la o limită. Când am observat că drumul serviciu-casă l-am parcurs într-un timp dublu faţă de obicei eram cu adevărat nervos.

      "Am ajuns acasă şi mă pot linişti!" - îmi spun în timp ce deschid televizorul în speranţa că voi da peste vreo ştire care să mă amuze. Primul post de televiziune transmitea o ştire despre un accident rutier. Schimb postul şi dau peste o altă ştire în genul celei precedente. Se pare că am uitat că este ora la care majoritatea posturilor de televiziune transmit ştiri negative. Totuşi, nu-mi pierd speranţa şi schimb postul de televiziune în speranţa că voi da peste o ştire care să mă ajute să mă liniştesc. Prezentatoarea de ştiri de la al treilea post tocmai prezenta informaţii despre diferite ambuteiaje apărute pe străzile oraşului în care trăiesc. Spunea ceva de oameni echipaţi cu aparate de fotografiat şi camere de filmat ce alergau pe străzile oraşului în încercarea de a imortaliza o maşină.

     "Despre ce vorbeşte femeia asta?" - mă întreb, încercând să fiu cât mai atent la imaginile difuzate. Urmăream, cu real interes, această ştire în care se relata despre o urmărire "ca-n filme", în care trei sau patru maşini de poliţie goneau în urma unei maşini Toyota Yaris, ceea ce a cauzat diverse ambuteiaje în oraş. Când, în sfârşit, această maşină a fost oprită de poliţişti, şoferul din maşina Yaris a fost luat la întrebări, atât de poliţişti cât şi de reporterii prezenţi la această acțiune.

      "De ce nu aţi oprit la semnalele poliţistilor? Nu aţi auzit semnalele sonore sau ce s-a întâmplat?" - întreabă reportera postului de televiziune la care tocmai mă uitam.

     "Stimată doamnă, cum să vă explic? Am auzit că Toyota România a lansat noul model Yaris 2014, iar cu această ocazie au dat startul unui concurs ce se va organiza, în perioada 13 octombrie - 10 noiembrie, pentru toţi iubitorii de maşini şi de călătorii. Iar marele premiu al acestui concurs este o călătorie de un week-end, cu toate costurile asigurate, la Valenciennes, în Franţa, pentru a vedea cum se fabrica acest model Yaris." - spuse soferul în timp ce era încătuşat de poliţişti.

      "Şi totuşi, de ce v-a urmărit Poliţia şi de ce nu aţi oprit la semnalele poliţiştilor? Dar mai ales ce legătură are acest concurs cu faptul că v-a urmărit Poliţia?" - tot insista reportera, sperând să obţină răspuns la întrebările ei.

    "După cum încercam să vă spun,  acest nou concurs de la Toyota România constă în fotografierea sau filmarea noului model Yaris, oriunde poate fi prins. Asta înseamnă şi în locuri publice, lângă personalităţi sau clădiri celebre. Şi cum mie îmi place să conduc, mi-am spus că nu ar strica să particip la acest concurs aşa că, fiind înarmat cu aparatul foto, am pornit în goană după noul Yaris. Unde puteam să-l găsesc cel mai uşor decît la reprezentanţa Toyota din oraşul nostru? Aşa că m-am dus la reprezentanţă şi, după ce am făcut câteva fotografii cu mine lângă şi în interiorul acestui model, vine dealerul şi mă întreabă dacă doresc să fac o tură cu acest model. Am crezut că mi-a pus Dumnezeu mâna în cap! Cum să nu vreau aşa ceva? Bineînţeles că am urcat în maşină şi i-am promis dealerului că mă voi întoarce după o plimbare de o oră la bordul ei. Credeţi-mă că abia aşteptam să fac o călătorie prin oraş la volanul acestei maşini. După primii 10 kilometri parcurşi prin oraş deja mă visam într-o excursie, doar eu cu acest Yaris. Eram sigur că, la volanul acestui Yaris, voi fi fericit oriunde voi merge. Vedeţi dumneavoastră, eu am împrumutat această maşină pentru un drive test de maxim o oră, dar plăcerea de a conduce această maşină a fost atât de intensă încât am uitat total de acea oră. Eram foarte fericit că pot conduce acest auto. Eram atât de fericit încât am uitat de tot ceea ce mă înconjoară, până când m-a oprit Poliţia după 5 ore de condus continuu. Acum vor să mă aresteze pentru furtul acestei maşini. Cum să le explic lor că plăcerea de a conduce acest model a fost atât de mare încât am uitat că trebuie să o înapoiez. Ei nu sunt capabili de asemenea simţăminte. Pentru ei orice maşină este o simplă maşină." - încerca să se justifice presupusul hoţ.

    "Mai devreme spuneaţi ceva despre un concurs iniţiat de Toyota România. În ce constă acest concurs?" - întrebă reportera ahtiată după ştiri, ce spera să crească ratingul postului de televiziune la care lucra.

    "Păi, toţi cei ce doresc să intre în acest concurs trebuie, după cum spuneam mai devreme, să fotografieze sau să filmeze acest model după care să posteze aceste poze sau filmuleţe în contul propriu de pe siteul toyotamea.ro, până în data de 10 noiembrie 2014. Trebuie ca din aceste materiale să reiasă că cei ce le-au realizat sunt foarte fericiţi de descoperirea noului model Yaris. Dacă nu mă oprea Poliţia acum, aveam de gând să mă plimb prin oraş cu acest model pentru a fi văzut şi fotografiat cât mai mult ca foarte multă lume să obţină fotografii şi filmuleţe cu mine şi acest model. Îmi doream, ca din aceste materiale, să reieasă că sunt Genial în oraş şi în afara lui. Prin această escapadă am dorit să anunţ că a sosit Yaris în oraşul tău, şi al meu, şi al lui. Pentru că în acest concurs departajarea punctelor se face diferit, în funcţie de următoarele acţiuni: 5 puncte se acordă participantului şi oraşului ce-l reprezintă pentru minim o poză încărcată, participantul şi oraşul primesc 10 puncte pentru un video, dacă vă invitaţi prietenii, prin e-amil, veţi mai primi 1 punct, iar pentru fiecare prieten înscris în concurs veţi primi încă 10 puncte şi o şansă în plus la extragerea la sorţi, indiferent de numărul de prieteni înscrişi. Pentru a avea şanse de a te număra printre cei trei câştigători ai acestei etape trebuie să ai minim 6 puncte şi să concurezi la categoria <Bucureşti> sau <alte oraşe> de unde se vor alege doi câştigători, iar al treilea va fi selectat de juriul format din angajaţii Toyota ca urmare a alegerii celui mai original video, care sa arate că eşti Genial în oraş, fericit oriunde! Deci, cu cât mai mulţi prieteni înscrişi cu atât mai multe puncte veţi primi." - spuse şoferul înainte de a fi urcat în duba Poliţiei.

     "Colegu', nu-l mai filma pe el, ci filmează-mă pe mine lângă noul Toyota Yaris penturu că vreau să particip şi eu la concurs." - spuse reportera către colegul ei cameramanul, în timp ce se sprijini de Yaris.

     "Înainte de a încheia transmisia, invit toţi pasionaţii de autoturisme şi călătorii să se înscrie în această competiţie." - mai apucă să spună reportera înainte de a se lungi pe capota maşinii.

     "Interesant concurs! Cred că mă voi înscrie şi eu." - îmi spun în timp ce caut aparatul foto.

     "Unde ai pus aparatul foto?", "Unde este camera video?", "Vreau să mă duc în Valenciennes!" - auzeam din apartamentele vecinilor. După ce îmi găsesc aparatul foto, ies din apartament şi acolo mă întânesc cu toţi vecinii de palier, fiecare având în mâini camere de fotografiat care mai de care, de la vechile modele cu film până la ultimele DSLR-uri, Mare parte dintre ei aveau şi camerele video agăţate de gât. Realizând că toţi au de gând să plece în goana după noul Yaris alerg pe scări pentru a ieşi din bloc, ştiind că liftul va fi blocat de cei de la etajele superioare şi inferioare. Nici pe scări nu am avut mai mult noroc pentru că nu am fost singurul care a avut această strălucită idee.

    Cu chiu, cu vai, reuşesc până la urmă să ies din bloc, dar acolo m-am lovit de puhoaie de oameni ce erau înarmaţi, ca şi mine, cu aparate foto şi camere video. "Câtă frunză, câtă iarbă", de ziceai că au de gând să facă o nouă revoluţie.
"Ce mai freamăt, ce mai zbucium!" (Scrisoarea a III-a - Mihai Eminescu).

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014!

Citeste mai mult...

Peripeţii in Paris!

        Nici nu am realizat când au trecut şase luni de când eu şi Sofia formăm un cuplu. În acest timp, nu numai că mi-a arătat că este foarte inteligentă şi loială, dar ne-am descoperit foarte multe pasiuni comune. Am trăit experienţe asemănătoare când am coborât cu tiroliana sau când am revăzut un televizor alb-negru. Aceste experienţe, şi nu numai, mi-au arătat că ea poate fi sufletul meu pereche, motiv pentru care doresc să o impresionez şi mai mult printr-o vacanţă romantică la Paris, ştiind cât de mult îi place Parisul pentru romantismul ce-l emană.

      În mintea mea, această idee prindea contur şi deja începusem să mă gândesc la cum ne vom bucura împreună de această vacanţă. În maxim o oră eram deja la o agenţie de turism pentru a mă interesa despre vacanţe la Paris. Mi se prezintă diferite oferte, cu excursii opţionale în jurul Parisului, dar m-am decis pentru o vacanţă doar cu vizitarea obiectivelor din Paris. Cum şi Sofia este pasionată de istorie şi obiectivele turistice istorice sunt sigur că va dori să ne bucurăm cât mai mult de atmosfera specifică Parisului. Deja mă văd cu ea la o cină romantică la piciorul Turnului Eiffel, la o cafea lângă grădina castelului Versailles sau să trecem împreună pe sub Arcul de Triumf, iar noaptea vom admira stelele din Place de la Concorde. M-am hotărât: peste o săptămână, exact în ziua în care vom aniversa şase luni de relaţie, vom fi deja în faţa castelului Versailles. Agentul de turism îmi prezintă o ofertă care se pliază pe dorinţele mele de vizitare doar a obiectivelor din Paris, iar după o analiză amănunţită, îl anunţ că doresc această ofertă, achit avansul aferent şi mă pregătesc să plec.

     "Nu doriţi şi o asigurare medicală internaţională?" - mă întreabă agentul în timp ce mă pregăteam să plec.

    "Asigurare medicală internaţională? De ce aş avea nevoie de aşa ceva când am deja o asigurare medicală privată?" - întreb, mai mult curios decât mirat.

    "În primul rând o asigurare de sănătate privată vă acoperă toate cheltuielile cu urgenţele medicale, spitalizarea şi intervenţiile chirurgicale, atât timp cât aceste intervenţii au loc pe teritoriul României. Dacă doriţi vă prezint oferta de asigurare medicală internaţională oferită de MediHelp Internaţional. În primul rând această are acoperire internaţională, ceea ce asigură îngrijire medicală oriunde în lume şi acoperirea tuturor cheltuielilor privind spitalizarea şi alte costuri conexe, de la intervenţiile medicale până la serviciile de transplant." - îmi spune în timp ce îmi oferă un pliant cu oferta de asigurare medicală de la MediHelp Internaţional.

     "Adică vreţi să spuneţi că în cazul în care, Doamne fereşte, am parte de un accident pe teritoriul altei ţări şi am nevoie de spitalizare sau intervenţie chirurgicală, această asigurare îmi oferă linişte sufletească acoperind toate cheltuielile cu eventualele intervenţii chirurgicale? Dar care este valoarea maximă acoperită de această asigurare? Întreb pentru eventualitatea în care, Doamne fereşte, valoarea totală a cheltuielilor cu spitalizarea şi intervenţiile chirurgicale va depăşi suma disponibilă la mine, în acel moment." - întreb puţin îngrijorat de probabilitatea unui posibil accident în timpul vacanţei noastre în Paris.

    "De obicei asigurările medicale internaţionale acoperă toate aceste cheltuieli în limita unei anumite valori. În schimb cei de la MediHelp Internaţional au un nou plan de asigurare denumit MediHelp Superior Plan care, nu numai că vă oferă o valoare maximă a asigurării medicale de 2,5 milioane de euro pe an de asigurare, dar veţi avea posibilitatea de a alege ţara în care doriţi să beneficiaţi de îngrijire medicală. În plus acoperă şi alte cheltuieli, de la serviciile medicale private la cele mai renumite instituţii medicale din lume, beneficiind de serviciile celor mai buni specialişti. Acest plan de asigurare oferă servicii de urgenţă şi asistenţă 24 de ore din 24 şi 7 zile din 7." - îmi spune în timp ce-mi arată oferta privind acest nou plan de asigurare.

     "Dacă aleg acest plan de asigurare acoperă toate cheltuielie şi toate urgenţele medicale şi că pot beneficia de serviciile celor mai buni specialişti în cele mai bune condiţii atunci da, aleg această asigurare cu valoarea maximă a asigurării, cel puţin pentru această vacanţă la Paris. Sper să nu fie nevoie să apelez la această asigurare, dar este mai bine să previi decât să tratezi. Sau, cum spune o vorbă românească, <<Paza bună trece primejdia rea!>>. Vă rog să întocmiţi acest timp atât pentru mine cât şi pentru Sofia aferent perioadei pe care o vom petrece în Paris. " - spun în timp ce închei contractul pentru această asigurare.

       După ce agentul de turism îmi rezervă biletele de avion, camera de hotel şi întocmeşte asigurarea medicală internaţională pentru mine şi Sofia, mă declar mulţumit şi plec spre casă, abia aşteptând să ajung pentru a-i spune Sofiei ce surpriză am pentru ea.

     Cum intru în casă un miros îmbietor mă înconjoară. "Iar vrea scumpa mea să mă răsfeţe cu ceva bun făcut de mânuţele ei. Cum să nu o iubesc şi să nu o răsfăţ cu o săptămână la Paris?" - mă întreb în timp ce mă apropiam de bucătărie.

     "Bună honey! Ce bine că ai ajuns. În 10 minute este gata mâncarea. Am pregătit mâncarea ta preferată." - îmi spune în timp ce mă apropiam de ea şi mă pregăteam să o îmbrăţişez.

    "Nu mă îmbrăţişa că miros a mâncare şi am și şorţul murdar." - îmi spune în timp ce încearcă să scape din îmbrăţişarea mea.

     "Nu contează honey! Eşti atât de frumoasă cu acest şorţuleţ pe tine. Cum aş putea să nu te îmbrăţişez şi să nu te sărut când mă răsfeţi cu mâncarea mea preferată?" - întreb în timp ce o sărut.

     "Mă duc să fac un duş şi peste 10 minute vin să te ajut să pregăteşti masa." - îi spun după care o mai sărut odată.

     După numai 10 minute îmi fac apariţia în sufragerie cu două lumânări parfurmate, cu aromă de căpşuni (preferata ei) şi o sticlă de vin roşu. Observând că ea nu terminase de pregătit cina setez sistemul audio pe melodii de dragoste şi intru în bucătărie pentru a o ajuta. După doar două minute amândoi eram în sufragerie cu farfuriile de mâncare în mâini.

    "Cu ce ocazie toate acestea?" - mă întreabă arătând spre lumânările aprinse şi muzica ce se aude în surdină.

     "Aşa cum tu mă răsfeţi consider că şi eu ar trebui să te răsfăţ." - îi spun în timp ce o ajut să se aşeze.

     O privesc când mănâncă. Este atât de frumoasă, indiferent de momentul zilei sau de ceea ce face.

     "Honey, ţi-ar plăcea să ne bucurăm de o cină romantică la picioarele turnului Eiffel?" - o întreb în timp ce o admir cum mănâncă.

     "Honey, doar ştii că sunt înebunită după Paris şi după atmosfera sa. Bineînţeles că mi-ar plăcea, dar cine ştie când vom avea timp să ajungem şi acolo? Doar ştii că asociaţia ne ocupă tot timpul. Îmi doresc să avem parte de timp doar pentru noi doi. Mă mulţumesc şi cu o săptămână, dar să fim doar noi doi într-un oraş romantic, aşa cum este Parisul." - îmi spune în timp ce mă priveşte cu ochii plini de dragoste.

     "Cum să nu o iubeşti în astfel de momente?" - mă întreb în timp ce scot din buzunar biletele de avion şi rezervarea camerei de hotel.

     "Honey, am o surpriză pentr tine. Peste o săptămână noi aniversăm 6 luni de când formăm un cuplu. 6 luni minunate şi pline de iubire. 6 luni în care mi-ai arătat pentru ce merită să lupt. Honey, iubirea mea, ştiu cât de mult îţi doreşti o vacanţă la Paris, în care să ne destindem doar noi doi, motiv pentru care am făcut deja rezervarea pentru o săptămână la un hotel lângă turnul Eiffel. Şi eu îmi doresc ca în seara în care vom aniversa 6 luni să ne bucurăm de o cină romantică lângă turnul Eiffel." - îi spun în timp ce vin lângă ea şi îi ofer rezervarea la hotel.

      "Şi nu trebuie să te îngrijoreze volumul de muncă de la asociaţie. Am mare încredere în secretarele noastre şi sunt sigur că se vor descurca." - încerc să o liniştesc în timp ce o sărut.

      "Te iubesc honey, pentru ceea ce eşti şi pentru ceea ce faci pentru mine." - îmi spune în timp ce mă sărută şi ea.

     Peste o săptămână urcam în avion pentru a ajunge în "oraşul luminilor", iar peste numai două ore picioarele noastre călcau, pentru prima dată, asfaltul parizian. Priveam chipul Sofiei şi eram încântat văzând cât de fericită era. Mă ţinea de braţ şi privindu-ma îmi şopti: "Mulţumesc!".

      În ziua în care am ajuns în Paris aniversam 6 luni de relaţie şi, cum am ajuns în jur de ora prânzului, am decis să ne plimbăm şi să vizităm principalele obiective turistice ale Parisului, iar seara să ne bucurăm de o cină romantică la picioarele turnului Eiffel. Astfel, cu Sofia la braţul meu drept, am reuşit să vizităm Palatul Versailles, Muzeul Luvru, Catedrala Notre Dame şi Basilica Sacre Coeur şi am trecut împreună pe sub Arcul de Triumf. Cum, între timp, seara s-a lăsat peste oraşul încărcat de romantism ne-am îndreptat paşii spre restaurantul de lângă turnul Eiffel, unde aveam o rezervare pentru două persoane.

     Cina o începem cu o porție de fructe de mare și un vin alb dulce. Ce poate fi mai plăcut decât să te bucuri de mâncarea preferată alături de persoana iubită în orașul iubirii? Continuăm cina cu o porție de mușchi de vită în sos roșu și un vin roșu dulce. În acel moment, la masa noastră, își făcu apariția un cântăreț ambulant ce cânta la vioară. Îl rog să interpreteze o melodie de dragoste în timp ce ne bucurăm de tot ce ne înconjoară, de la mâncarea bună până la atmosfera plină de iubire. Desertul a fost pe măsură, un răsfăț al papilelor gustative.

       Cum toată ziua a fost plină de romantism, dorim să o încheiem în aceeași tentă și, înainte de a ne retrage în camera de hotel pentru a ne bucura de prima noapte de dragoste pe pământ parizian, decidem să privim stelele din Places des Vosges.

      La prima trecere de pietoni nesemaforizată, după ce ne-am asigurat că nu se apropie nici o mașină din partea stângă și nici din partea dreaptă, ne-am încumetat să traversăm când, în același moment, din partea stângă apăru o mașină cu viteză ce ne lovi în plin.

      Câd deschid ochii văd numai alb în jurul meu. Sunt imobilizat în pat iar deasupra mea veghea un doctor însoțit de o asistentă.

     "Bine ați revenit printre noi. Am crezut că v-am pierdut." - îmi spune doctorul în timp ce mă consulta.

     "S-S-S-So-fia!" - abia apuc să șoptesc după care închid ochii.

     Când redeschid ochii văd lângă patul meu doi doctori și o asistentă.

     "Bună seara domnule! Încercați să nu vă mișcați. Cum vă simțiți?" - mă întreabă doctorul mai în vârstă.

    "Nu pot să-mi dau seama. Unde sunt și cine sunteți dumneavoastră?" - întreb încercând să înțeleg ceva din ceea ce se întâmplă.

    "Eu sunt profesorul universitar doctor Dupont, șeful secției de chirurgie generală din cadrul spitalului Pitié-Salpêtrière din Paris. Dumnealui este domnul Bernard - profesor universitar doctor honoris causa și președintele Colegiului Medicilor din Franța. Sunteți într-un salon privat al secției de chirurgie din cadrul Spitalului Pitié-Salpêtrière din Paris. Aici aveți parte de cele mai bune servicii medicale și de cei mai buni specialiști din domeniu. Vă amintiți cum ați ajuns aici?" - mă întreabă doctorul mai tânăr.

     "Îmi amintesc doar că voiam să văd stelele din Places des Vosges alături de iubita mea Sofia. Sofia! Ce face Sofia?" - întreb în timp ce încep să mă liniștesc.

    "Încercați să vă liniștiți. Domnișoara Sofia este pe mâini bune. Cei mai buni specialiști în domeniu se ocupă de sănătatea ei. Am să vă povestesc cum ați ajuns la noi. Acum 4 zile ați suferit un accident rutier. Un șofer, ce conducea sub influența alcoolului, nu v-a acordat prioritate la trecerea de pietoni și, având viteză, v-a lovit în plin. Serviciul unic de urgență a fost anunțat imediat și o ambulanță a fost trimisă la locul accidentului. Medicul de pe ambulanță, observând că aveți asigurarea medicală MediHelp Superior Plan a decis să vă trimită, atât pe dumneavoastră cât și pe tânăra ce vă însoțea, la Spitalul Pitié-Salpêtrière din Paris pentru a beneficia de cele mai bune servicii medicale. Dumneavoastră ați suferit fracturi multiple, atât în zona toracelui cât și la membrele inferioare. Nu vă îngrijorați pentru că cei mai buni doctori chirurgi s-au ocupat de dumneavoastră. Din păcate, domnişoara Sofia a suferit leziuni mai grave: multiple fracturi la ambele membre inferioare, multiple fracturi la membrul superior stâng, comoţie cerebrală şi fractură de splină. Momentan este în comă, dar situaţia ei este stabilă. Cei mai buni doctori ortopezi şi neurochirurgi din Franţa s-au ocupat de cazul ei. Toate intervenţiile chirurgicale au fost un succes. În maxim două zile ne aşteptăm ca domnişoara Sofia să-şi revină din comă, urmând o perioadă de recuperare în care cei mai buni specialişti în chirurgie plastică şi specialişti în recuperare fizică se vor ocupa de recuperarea dumneavoastră şi a domnişoarei Sofia. În acelaşi timp, preşedintele Colegiului Psihologilor din Franţa vă va consilia pentru a trece fără traume psihice peste acest accident nefericit. Cei mai buni doctori specialişti şi ţară se vor ocupa de dumneavoastră şi de domnişoara Sofia pentru a ieşi din acest spital aşa cum arătaţi şi cum vă simţeaţi înainte de tragicul accident." - spuse doctorul mai în vârstă.

 Lumea era a noastră şi noi aparţineam lumii!".

    Auzind asememea veşti m-am liniştit puţin şi am reuşit să adorm cu gândul la Sofia şi la seara în care noi doi trebuia să aniversăm 6 luni de relaţie. Peste două zile Sofia se trezi din comă şi o aduse în salonul privat în care eram doar eu. Patul ei era lipit de partea stangă a patului meu astfel încât, din când în când, mâinile noastre se atingeau arătându-ne afecţiunea unuia pentru celălalt. Vorbeam tot timpul şi ne declaram iubirea unul pentru celălalt. Peste două săptămâni puteam să ne ridicăm în fund şi să ne privim mai bine. Arătam ca două mumii, dar noi nu conta, era de ajuns că eram unul lângă celălalt în acelaşi salon. "

   Zilele treceau, una câte una, şi datorită medicilor specialişti şi a asistentelor ce aveau grijă de sănătatea noastră, îmbunătăţirile se observau de la o zi la alta. Cu ajutorul doctorului specialist în ortopedie am reuşit să păşim din nou după numai două luni. Iniţial doar punând picioarele jos şi mişcându-le cât mai puţin. Durerile erau îngrozitoare, dar încurajându-ne reciproc şi cu ajutorul doctorilor specialişti şi a asistentelor, ce au dat dovadă de profesionalism, am trecut peste dureri şi după alte patru săptămâni făceam primii paşi cu ajutorul cârjelor.
     În urma intervenţiilor chirurgicale am rămas amândoi cu cicatrice foarte urâte, motiv pentru care medicul specialist în chirurgie plastică a început procedurile necesare pentru îndepărtarea acestora. La patru luni de la nefericitul accident puteam merge pe propriile picioare fără să fiu ajutat de asistentă sau cârje. Nici bastonul nu-mi mai era de folos. Sofia mai simţea o uşoară durere în braţul stâng, dar doctorii au asigurat-o că în maxim o săptămână aceasta va dispărea cu ajutorul medicamentaţiei corespunzătoare, motiv pentru care au decis să ne mai ţină, sub observaţie, pentru încă două săptămâni.
     După aceste două săptămâni eram pregătiţi să părăsim acest spital complet vindecaţi şi fără nici o cicatrice sau durere rezultată în urma acelui accident. Considerând că a sosit momentul pentru a rezolva decontarea serviciilor medicale, de care am beneficiat în aceste patru luni şi jumătate, iau legătura cu directorul general al acestui spital pentru a vorbi despre acest aspect. Directorul spitalului era chiar profesorul universitar doctor Dupont, care mă asigură că nu trebuie să achit nici un serviciu deoarece eu şi Sofia am beneficiat de asigurarea specială MediHelp Superior Plan ceea ce înseamnă că MediHelp Internaţional va acoperi toate cheltuielile aferente perioadei de spitalizare, intervenţiilor chirurgicale şi post-chirurgicale de care am beneficiat.
      După stabilirea acestui aspect eu şi Sofia am decis să mai petrecem două zile în Paris, înainte de a ne întoarce acasă. Astfel ne-am bucurat de o nouă cină romantică la picioarele turnului Eiffel, am admirat stelele din Places des Vosges şi ne-am bucurat de prima noapte de dragoste în oraşul iubirii.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014!

Citeste mai mult...

Importanţa curăţeniei într-o pensiune!

        În cadrul facultăţii am învăţat că există posibilitatea de a accesa fonduri europene pentru deschiderea unei pensiuni. Cum am urmat cursurile unei facultăţi de agroturism ideea de a avea propria pensiune începuse să-mi surâdă. Mă şi imaginam, ca administrator de pensiune, că întâmpin turiştii cu pâine şi sare. Sau că le ofer pachete turistice care să se plieze pe nevoile lor. Mi-ar plăcea ca turiştii să fie mulţumiţi de serviciile primite astfel încât să se întoarcă împreună cu alţi prieteni. Deja vedeam cum succesul pensiunii creşte de la an la an. Oare doar visam cu ochii deschişi?...

         Timpul a trecut iar eu am absolvit facultatea cu brio, uitând de acest vis. Până într-o zi când...

     Deja lucram într-o asociaţie, pe profilul studiilor, când mi s-a propus să fiu inclus într-un proiect european. Atunci mi-am amintit de visul meu de a avea propria pensiune, dar neavând experienţa necesară în finanţările europene mi-am propus să mă documentez mai bine cu această ocazie. După numai şase luni aveam toată documentaţia pusă la punct şi la următoarea sesiune de depunere a proiectelor aveam înscris proiectul meu. După expirarea termenului de depunere a proiectelor am aflat că proiectul meu a obţinut finanţare nerambursabilă de 100% din valoarea proiectului. Din acel moment am început procedura de selecţie pentru achiziţiile publice, unde criteriul de selecţie a fost preţul cel mai scăzut. La finalul acestei proceduri am selectat o firmă care mi-a oferit cel mai mic preţ, dar şi promisiunea că în mai puţin de 12 luni peniunea va fi gata "la cheie". Şi aşa a fost: doar doar 11 luni pensiunea era gata, rămânând ca eu să încep procedura de selecţie pentru produsele de igienă şi curăţenie. Cum, datorită asociaţiei m-am deplasat foarte mult prin ţară, vizitând diferite pensiune şi cunoscând administratori de pensiuni, de la o stea/margaretă la cinci stele/margarete, m-am hotărât să le cer un sfat privind produsele de igienă şi curăţenie folosite într-o pensiune. Aşa că am fost la pensiunea unui prieten şi am avut o conversaţie legată de acest subiect:

        "Salut! Ce mai faci? După cum probabil ai aflat, doresc să-mi deschid o pensiune. Construcţia este gata. Am nelămuriri în privinţa alegerii produselor de igienă şi curăţenie. În special în baie şi bucătărie. Cum primul lucru pe care un turist îl verifică într-o pensiune este baia, m-am decis să încep selecţia cu aceste produse de igienă şi curăţenie. Şi cum orice pensiune îşi permite apă caldă, săpun şi hârtie igienică, iar eu dorind să ofer cele mai multe servicii şi produse astfel încât turiştii să fie foarte mulţumiţi de pensiunea mea, am decis să ofer calitate şi în privinţa hârtiei igienice, motiv pentru care am apelat la diverşi producători de hârtie igienică alegând un dispenser de hârtie igienică şi o hârtie igienică albă de o calitate superioară. Dacă în privinţa hârtiei igienice lucrurile par a fi clare, nu acelaşi lucru pot spune despre metoda de uscare a mâinilor, după foloisrea toaletei, unde am de ales între uscător de mâini cu jet de aer cald, prosop din material textil şi prosop de hârtie. Aş alege un uscător cu jet de aer cald pentru că îl consider mai modern, dând impresia că ne-am conectat, şi mai mult, la igienă şi civilizaţie, dar mai ales popularitatea acestuia, având în vedere că aproape că nu există mall sau restaurant în care să nu existe şi un uscător de mâini cu jet de aer cald. Mi-l recomanzi?" - îl întreb pe acest prieten în timp ce-i arăt am un catalog de oferte cu uscătoare de mâini cu jet de aer cald.
      "Nu! Şi am să-ţi spun de ce: în primul rând sunt zgomotoase, zgomotul produs de un uscător cu aer cald poate ajunge la 94 decibeli, la fel ca un camion care trece foarte aproape de tine. În al doilea rând durează mult timp până îţi usuci mâinile, aproximativ 45 de secunde pentru o uscare completă. În al treilea rând, şi cel mai important aspect este cel legat de igiena mâinilor. Dacă scopul principal pentru care ne spălăm mâinile cu apă caldă şi săpun este de a îndepărta microbii de pe mâinile noastre, uscătoarele cu jet de aer cald pot aduce microbii înapoi pe mâinile noastre datorită faptului că în loc să înlăture microbii, acestea nu numai că sunt purtătoare de microbi, din atmosfera toaletei, dar îi şi împrăştie în stânga şi dreapta, sau chiar pe mâinile noastre, sub influenţa căldurii." - îmi spune în timp ce dădu la o parte catalogul de oferte.
    "În cazul asta să folosesc prosoape din material textil?" - îl întreb în timp ce mă pregătesc să scot din geantă un catalog de oferte cu prosoape textile.

     "Nici să nu te gândeşti la ele! Din punct de vedere al igienei şi curăţeniei sunt şi mai periculoase pentru că pot reţine bacteriile, chiar dacă sunt spălate periodic. Eu îţi recomand să foloseşti un prosop de hârtie, dar nu orice prosop de hârtie, ci cele din materie primă primară şi nu cele din hârtie reciclată deoarece acestea, chiar dacă sunt frumoase, curate şi parfumate, pot menţine microbii din hârtia veche folosită la reciclare. În special îţi recomand prosoape pliate în toalete, pentru că acestea nu numai că păstrează mâinile uscate, dar şi îndepărtează microbii prin frecare împiedicând răspândirea lor în aer. Marele avantaj al prosoapelor de hârtie, pe lângă igienă, este faptul că usucă mâinile foarte repede, în mai puţin de 15 secunde ai mâinile deja uscate, iar microbii nu se mai pot răspândi. Se pare că, în urma unor studii ştiinţifice, şi cercetătorii recomandă folosirea prosoapelor de hârtie în defavoarea uscătoarelor cu jet de aer cald în ceea ce priveşte uscarea mâinilor fără a ne infecta cu microbi." - îmi spune în timp ce-mi arată un catalog de oferte pentru prosoape pliate.
    "Dar în bucătărie ce mă sfătuieşti să folosesc?" - îl întreb în timp ce analizam oferta de prosoape pliate.

    "Având în vedere că bucătăria, ca şi baia, poate reprezenta un mediu propice pentru dezvoltarea microbilor, care pot transmite o serie de boli, şi cum noi suntem răspunzători pentru sănătatea turiştilor atât timp cât stau în pensiunile noastre, îţi recomand să foloseşti prosoape de hârtie sub formă de role, dar şi un personal instruit adecvat din punct de vedere al igienei şi curăţeniei. Asta înseamnă să ştie că trebuie să se spele pe mâini şi să nu folosească prosopul de bucătărie din material textil pentru că este un adevărat focar de infecţie deoarece este întrebuinţat în diverse moduri şi ia contact cu tot felul de obiecte contaminate sau că se şterg pe mâini de fiecare dată când se murdăresc în timpul gătitului. Umezeala şi restul de alimente acumulate în mai multe zile favorizează dezvoltarea microbilor, motiv pentru care recomand, la ştergerea mâinilor de apă sau resturi alimentare, să se folosească prosoapele de hârtie de unică folosinţă. O atenţie deosebită trebuie să acordăm şi alimentelor deoarece pot fi pline de microorganisme, motiv pentru care trebuie splătate cu multă apă şi şterse cu un prosop de hârtie înainte de a fi gătite. Dar nu este îndeajuns ca personalul din bucătărie să ştie toate aceste lucruri ci trebuie să le şi aplice cu rigurozitate, pentru că ei pot fi răspunzători de eventuale afecţiuni contagioase, precum răceală, gripă sau tulburări digestive, suferite de turiştii ce stau la noi în pensiuni. Şi cum nu ne dorim ca turiştii să se îmbolnăvească de aceste afecţiuni, şi oricare altele, atât timp cât sunt cazaţi sau mănâncă la noi, sfatul meu este că trebuie să acordăm o deosebită atenţie igienei şi curăţeniei într-o pensiune. Nu uita: cu aceste produse de igienă şi curăţenie, împreună cu un personal adecvat, pensiunea ta se va bucura sigur de succes!" - îmi spune îm timp ce-mi oferă cataloagele de oferte cu prosoape de hârtie.

     În urma acestor sfaturi primite de la acest administrator de pensiune, şi nu numai, dar şi din experienţa mea proprie, decid să folosesc prosoape de hârtie pentru ştergerea mâinilor, atât în toaletele cât şi în bucătăria pensiunii mele.

     Bineînţeles că voi acorda o atenţie deosebită şi instruirii personalului din pensiune, privind regulile de igienă şi curăţenie pentru ca turiştii mei să se bucure de un plus de calitate în ceea ce priveşte serviciile primite în cadrul pensiunii mele.

Acest articol a fost scris pentur SuperBlog 2014!

Citeste mai mult...